Appeal over judge-discipline complaint fails for lack of art. 488 CPC grounds; annulment of Judicial Inspection resolutions upheld

Şedinţa publică din data de 4 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14.10.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea Rezoluţiei din data de 3 octombrie 2019, dosar C19- 3215 şi trimiterea cauzei la Inspecţia Judiciară pentru completarea verificărilor şi luarea măsurilor legale.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 605 din 10 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 605 din 10 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că sentinţa recurată este nelegală.

În motivarea recursului susţine că instanţa nu s-a referit la cererea magistratului B. pentru apărarea independenţei şi reputaţiei sale şi că depunerea acestei cereri la instanţa de fond este inadmisibilă.

Pe fond, arată că cererea este netemeinică şi nu se impune apărarea unui judecător care ignoră şi încalcă valorile şi principiile democraţiei şi statului de drept, precum şi drepturile omului.

Susţine că magistratul B. nu a trimis niciun drept la replică referitor la articolele de presă care l-au incriminat, deşi trebuia să se supună judecăţii poporului, criticând calitatea de magistrat şi de cadru didactic a acestuia. De asemenea, critică modul de redactare şi adoptare a articolelor 124-130 din Constituţie referitoare la puterea judecătorească, care ar fi trebuit să fie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc.

Invocă anumite emisiuni TV, susţinând că judecătorul în discuţie a avut legături cu părţile din dosarul de insolvenţă, astfel că nu a înfăptuit o judecată dreaptă, motiv pentru care apreciază că se impune excluderea sa din magistratură. Consideră că, în cazul acestuia, societatea trebuie să reacţioneze şi este justificată atitudinea de ostilitate, iar revolta împotriva acestuia trebuie să fie realizată implicit prin articole de presă; că CSM şi instanţele nu pot apăra reputaţia unui asemenea judecător.

De asemenea, susţine că instanţa a pronunţat o sentinţă nelegală, întrucât nu se referă la motivele plângerilor ce relevă, în opinia sa, existenţa unor fapte nelegale ale magistratului, situaţie ce nu a fost luată în considerare nici de către inspectorii judiciari.

Consideră că faptele din speţă vizează săvârşirea unor abateri, dar şi a unor infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie.

În ceea ce priveşte dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Olt, critică faptul că la data de 07.10.2019, judecătorul a revenit asupra dispoziţiei instanţei din data de 08.07.2019, de depunere a dosarului fiscal de către AJFP Olt, pe motiv că acesta conţine un număr mare de pagini, recurentul-reclamant apreciind că aceste înscrisuri erau necesare şi utile soluţionării cauzei, fiind edificatoare pentru a se dovedi creanţa AFP Olt. Dată fiind revenirea judecătorului cauzei asupra depunerii de către organul fiscal a dosarului societăţii, a formulat cerere de recuzare, cu privire la care susţine că judecătorul recuzat avea cunoştinţă de data soluţionării acestei cereri. Apreciază că, prin nerespectarea propriilor hotărâri şi a procedurilor legale, nu a beneficiat de un proces echitabil.

Mai arată că a constatat că lipseşte de la dosar cererea de renunţare a C. la creanţă, precizată în încheierea din 08.07.2019, iar judecătorul cauzei a precizat că nu are cunoştinţă de acest aspect, motiv pentru care consideră că acesta este în complicitate cu părţile, în condiţiile în care orice cerere a sa a fost respinsă nejustificat. Astfel, arată că la termenul din data de 09.10.2019 în dosarul nr. x/2012, judecătorul l-a avertizat că poate suferi de pe urma atitudinii sale de a recuza instanţa, întrucât aceste cereri tergiversează soluţionarea cauzei. La acelaşi termen, avocat D., reprezentant al E. a depus cerere de recuzare, deoarece nu i s-a dat cuvântul.

Precizează că la termenul din data de 07.10.2019 în dosarul nr. x/2012, a solicitat să studieze dosarul, iar judecătorul i-a spus că nu este justificată cererea sa pentru că sunt la dosar doar actele acestuia. Ulterior, i s-a aprobat cererea, ocazie cu care a sesizat că la filele x era o întâmpinare de la F. S.R.L. ce nu îi fusese comunicată, dar judecătorul a susţinut că aceasta i-a fi fost înmânată la un termen anterior, motiv pentru care a formulat o nouă cerere de recuzare.

Susţine că la data de 20.09.2019 a invocat o excepţie de neconstituţionalitate privind procedura recuzării, care nu i-a fost soluţionată; că la data de 09.10.2019, în dosarul nr. x/2012, judecătorul i-a respins cererea de recuzare ca netimbrată, iar când a susţinut că a formulat o cerere de reexaminare taxă de timbru, judecătorul i-a comunicat că aceasta se soluţionează de un alt complet; că i s-a respins cererea de angajare apărător.

Recurentul-reclamant mai susţine că: judecătorul în discuţie a participat la protestele magistraţilor şi că magistraţii care au participat la asemenea forme de protest ar trebui excluşi din magistratură; că faptele din speţă întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu şi că protestele magistraţilor sunt nelegale, justiţiabilii având de suferit de pe urma acestora.

Invocă incompatibilitatea judecătorului B., pe motiv că imparţialitatea judecătorului este afectată, în condiţiile relaţiilor de duşmănie dintre aceştia, precum şi incompatibilitatea judecătorului G., care a soluţionat cererile de recuzare.

Solicită completarea verificărilor în dosarul în care a fost dată rezoluţia nr. 2145/02 iulie 2019 a Inspecţiei Judiciare, apreciind că există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, prin încălcarea dreptului la un proces echitabil, faptă de corupţie săvârşită de judecătorul B. cu scopul favorizării părţilor adverse şi obţinerii de către aceştia a unor avantaje materiale necuvenite.

Referitor la dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Olt, critică faptul că cererea sa privind înlocuirea administratorului judiciar a fost respinsă în mod nelegal; că a fost respinsă în mod nelegal cererea sa de suspendare a judecării cauzei pentru începerea urmăririi penale împotriva reprezentanţilor F.; că judecătorul B. i-a respins în mod nelegal cererea de recuzare şi, tot în mod nelegal, i-a fost aplicată o amendă pentru tulburarea solemnităţii şedinţei de judecată; că au fost sustrase documente din dosarul cauzei, respectiv dosar x/2012, fără a fi identificate persoanele responsabile şi că, în condiţiile sustragerii acestor documente, încheierea din 09.03.2019 este lovită de nulitate; că prin adresa nr. x/22.08.2019, conducerea Tribunalului Olt i-a comunicat că probele constând în filele sustrase au fost depuse prin suplinire cu paginile 357, 358, 373, 374 din vol. l dosar nr. x/2012 al Tribunalului Olt; că au fost sustrase file din Raportul de activitate şi Raportul de evaluare bunuri depus de către administratorul judiciar H. filiala Bucureşti, Decizia nr. 2/2013 emisă de UNPIR, contestaţia formulată de recurent împotriva creanţei C.; că s-au săvârşit fapte de fals şi uz de fals prin emiterea unor adrese şi documente; că nu s-a depus încheierea prin care a fost confirmat administratorul judiciar F. Filiala Bucureşti şi nici documentul care atestă citarea grupei de salariaţi care au confirmat planul de reorganizare; nu s-a depus procesul-verbal al adunării creditorilor debitoarei S.C. I. S.R.L. din data de 29.01.2019, cel real; că magistratul G. nu mai putea judeca cererile de recuzare, fiind incompatibil, întrucât a soluţionat cererile anterioare de recuzare.

Mai susţine că a fost întocmit nelegal un Regulament de Ordine Interioară cu scopul fraudării intereselor justiţiabililor, eliminându-se anumite registre, respectiv registrul de evidenţă a dosarelor aflate pe rolul instanţei, registrul de corespondenţă şi registrul de expediere a corespondenţei; că prin adresa nr. x/06.08.2019, semnată de către magistratul G., Preşedinte secţie de contencios administrativ, s-au eliberat documentele respective în copii, deşi a achitat 327 RON, fără a se returna suma încasată în plus; că, în speţă, competenţa de soluţionare a cererii sale nu aparţine Preşedintelui de secţie, ci Preşedintelui Tribunalului Olt; că nu s-a respectat procedura legală de evidenţă a corespondenţei; că a solicitat în repetate rânduri conducerii Tribunalului Olt copii de pe registrul de evidenţă, registrul de intrări şi registrul de ieşiri, toate referitoare la dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Olt.

4. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate, ca temeinică şi legală, apreciind că instanţa de fond a constatat în moc corect legalitatea actului atacat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea Rezoluţiei din data de 3 octombrie 2019, dosar C19-3215 şi trimiterea cauzei la Inspecţia Judiciară pentru completarea verificărilor şi luarea măsurilor legale.

Înalta Curte constată că prin rezoluţia nr. 2145/2.07.2019, Inspecţia Judiciară a dispus clasarea sesizării formulate de către recurentul-reclamant cu privire la modul de instrumentare a dosarului nr. x/2012, aflat pe rolul Tribunalului Olt, având ca obiect falimentul debitoarei S.C. I. S.R.L.

Prin rezoluţia atacată în prezentul dosar, emisă de Inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, s-a dispus respingerea plângerii formulate împotriva rezoluţiei de clasare nr. 2145/2.07.2019, emise în dosarul nr. 19-1877.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că, în cea mai mare parte, prin aceasta sunt redate pe larg aspecte de fapt din dosarul de insolvenţă, în care recurentul-reclamant are calitatea de administrator al societăţii aflate în faliment, precum şi nemulţumiri ale recurentului-reclamant, care, în esenţă, nu pot face obiectul analizei instanţei de recuurs.

În realitate, recurentul-reclamant este nemulţumit de soluţiile din dosar, or, acest aspect nu poate conduce la casarea hotărârii recurate, câtă vreme nu au fost invocate aspecte concrete de nelegalitate a sentinţei atacate, întrucât reformarea hotărârii recurate poate opera doar în ipoteza reţinerii cel puţin a unuia dintre motivele de casare prevăzute în mod limitativ la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte are în vedere şi împrejurarea că, în cadrul procesual al recursului, instanţa de control judiciar analizează doar motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, conform art. 483, coroborat cu art. 488 C. proc. civ., iar nu şi motivele de netemeinicie. Or, în cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant a prezentat, în repetate rânduri, argumente vizând modalitatea de interpretare şi apreciere de către instanţa de judecată a probatoriilor administrate în cauză, care se constituie drept critici de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a sentinţei recurate. Ca atare, Înalta Curte, cu ocazia analizării recursului, va avea în vedere aceste critici doar în măsura în care sunt de natură a susţine motivele de nelegalitate prevăzute în mod expres de către legiuitor.

O primă critică vizează faptul că instanţa nu s-a referit la cererea magistratului B. pentru apărarea independenţei şi reputaţiei sale şi nici la motivele plângerilor ce relevă, în opinia sa, existenţa unor fapte nelegale ale magistratului.

Înalta Curte constată că această critică este nefondată, întrucât hotărârea judecătorească nu trebuie să cuprindă un răspuns exhaustiv dat fiecărei susţineri formulate de părţile în proces, fiind suficient a se răspunde argumentelor fundamentale, de natură a susţine soluţia pronunţată în cauză, obligaţie îndeplinită în prezenta speţă.

Totodată, are în vedere Înalta Curte cele statuate în parag. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

În ceea ce priveşte critica conform căreia instanţa nu s-a referit la motivele plângerilor, ce relevă, în opinia sa, existenţa unor fapte nelegale ale magistratului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată. Astfel, cu titlu exemplificativ, se impune a se reţine faptul că prima instanţă a analizat susţinerile reclamantului formulate prin cererea de chemare în judecată, referitoare la imparţialitatea judecătorului, modalitatea de soluţionare a cererilor de recuzare formulate, modul de repartizare a dosarului, etc., toate acestea fiind apreciate ca neîntemeiate de către instanţa de fond.

Faptul că recurentul-reclamant nu fost de acord cu raţionamentul judecătorului fondului nu poate echivala cu o eventuală lipsă a motivării, în condiţiile în care hotărârea recurată respectă exigentele impuse de art. 425 alin. (1) din C. proc. civ.

Examinând, în continuare, cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a formulat, la adresa judecătorului vizat de plângerile ce fac obiectul prezentei cauze, o serie de critici, cum ar fi acelea că nu se impune apărarea unui judecător care ignoră şi încalcă valorile şi principiile democraţiei şi statului de drept, precum şi drepturile omului; magistratul nu a trimis niciun drept la replică, deşi trebuia să se supună judecăţii poporului; judecătorul în discuţie a avut legături cu părţile din dosarul de insolvenţă; societatea trebuie să reacţioneze şi este justificată atitudinea de ostilitate, iar revolta împotriva acestuia trebuie să fie realizată implicit prin articole de presă; faptele din speţă vizează săvârşirea unor abateri, dar şi a unor infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, etc.

Referitor la aceste aspecte, Înalta Curte constată că nu pot fi subsumate motivului de casare invocat prin cererea de recurs, din moment ce nu relevă nelegalitatea sentinţei, fiind mai de grabă aprecieri personale ale recurentului cu privire la judecătorul vizat de sesizarea disciplinară.

De asemenea, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a invocat şi următoarele aspecte: în dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Olt, la data de 07.10.2019, judecătorul a revenit asupra dispoziţiei instanţei din data de 08.07.2019, de depunere a dosarului fiscal de către AJFP Olt, pe motiv că acesta conţine un număr mare de pagini; lipsa de la dosar a cererii de renunţare la creanţă a C.; necomunicarea întâmpinării lichidatorului din dosarul nr. x/2012; faptul că a invocat o excepţie de neconstituţionalitate privind procedura recuzării, care nu i-a fost soluţionată; că faptele din speţă întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu; incompatibilitatea judecătorului B., pentru relaţii de duşmănie şi incompatibilitatea judecătorului G., care a soluţionat cererile de recuzare; sustragerea unor documente din dosarul cauzei, respectiv dosar x/2012 şi comunicarea prin adresa nr. x/22.08.2019, de către conducerea Tribunalului Olt, a faptului că probele constând în filele sustrase au fost depuse prin suplinire cu paginile 357, 358, 373, 374 din vol. l dosar nr. x/2012 al Tribunalului Olt; sustragerea unor file din Raportul de activitate şi Raportul de evaluare bunuri depus de către administratorul judiciar H. filiala Bucureşti; săvârşirea unor fapte de fals şi uz de fals prin emiterea unor adrese şi documente; nedepunerea încheierii prin care a fost confirmat administratorul judiciar F. Filiala Bucureşti şi nici a documentului care atestă citarea grupei de salariaţi care au confirmat planul de reorganizare; nedepunerea procesului-verbal al adunării creditorilor debitoarei S.C. I. S.R.L. din data de 29.01.2019; întocmirea nelegală a unui Regulament de Ordine Interioară cu scopul fraudării intereselor justiţiabililor, prin eliminarea anumitor registre.

Înalta Curte constată că aceste aspecte nu au fost menţionate în cererea de chemare în judecată şi că instanţa de fond a analizat legalitatea şi temeinicia actului administrativ contestat prin raportare la sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare de către reclamant, dar, în mod evident, prin prisma criticilor formulate prin cererea de chemare în judecată.

În consecinţă, instanţa de recurs nu poate proceda la analizarea acestora, întrucât aspectele enumerate mai sus nu au examinate în concret de către prima instanţă, aceasta pronunţându-se prin prisma motivelor invocate prin cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, criticile formulate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 605 din 10 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 605 din 10 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 4 martie 2021.