Partial annulment of fishing contract award upheld; claimant's annulment action rejected as unfounded.

Şedinţa publică din data de 8 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată sub dosar nr. x/2018, pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultura (ANPA) şi B. prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea în parte a procesului-verbal întocmit la data de 20.06,2018 de Comisia de evaluare a documentaţiilor depuse de asociaţii în vederea încheierii contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ sesiunea a II-a în baza Deciziilor A.N.P.A. nr. 201/30.03.2018 şi nr. 204/30.03.2018 şi a Procesul Verbal întocmit la data de 19.07.2018, în urma soluţionării contestaţiilor celei de-a doua sesiuni de atribuire a dreptului de utilizare a resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale în scop recreativ, întocmit de Comisia de soluţionare a contestaţiilor şi anularea actelor subsecvente.

- obligarea pârâtei Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultura să încheie cu reclamanta A. contracte de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ pentru zonele de pescuit: Streiul montan mijlociu, Valea Lucanilor, Cerna superioară, Râul Govăjdia, Obârşia, Bulzeşti, Grădiştea inferioară, Baniţa, Tăia Aureşu, Voievodul, Lac Cămpu lui Neag.

- cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 149 din 05 iunie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta AJVPS Hunedoara, a admis acţiunea acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultura (ANPA) şi B. şi în consecinţă, a anulat în parte Procesul-verbal întocmit la data de 20.06.2018 de Comisia de evaluare a documentaţiilor depuse de asociaţii în vederea încheierii contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ sesiunea a Ii-a, numai cu privire la rezultatul privind pe B. şi anulează în parte Procesul-verbal întocmit la data de 19.07.2018 de Comisia de soluţionare a contestaţiilor şi înregistrat sub nr. x/19.07.2018, numai cu privire la pct. 4 b), a) anulat contractul pentru utilizarea resurselor acvatice vii în scop recreativ nr. 66/26.07.2018 încheiat de pârâta Agenţia Naţională pentru Pescuit si Acvacultura cu pârâta B. şi a obligat pârâta Agenţia Naţională pentru Pescuit si Acvacultura să încheie cu reclamanta A. contract de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ pentru zonele de pescuit: Streiul montan mijlociu, Valea Lucanilor, Cerna superioară, Râul Govăjdia, Obârşia, Bulzeşti, Grădiştea inferioară, Baniţa, Tăia Aureşu, Voievodul, Lac Câmpu lui Neag.

Totodată, a obligat pârâtele la plata sumei de 2120 RON în favoarea reclamantului cu titlul de cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate.

Împotriva sentinţei civile nr. 149 din 05 iunie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal au promovat recurs pârâtele Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultura şi B., în condiţiile art. 493 C. proc. civ., ambele recursuri fiind întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate

Intimata -reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a invocat, pe cale de excepţie, tardivitatea declarării recursului B..

Pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La rândul lor, intimatele -pârâte Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultura şi B. au răspuns la întâmpinare.

15. Procedura derulată în recurs

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 23 iulie 2020, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata recursului, în data de 23 februarie 2022, cu citarea părţilor, în condiţiile art. 494 -495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în şedinţă publică.

IL Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor declarate în cauză

Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor de drept incidente, dar şi a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, urmând a fi admise, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

În motivarea recursului AJVPS Hunedoara s-a arătat cu prioritate că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra unor excepţii.

Conform art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (în vigoare de aproape un deceniu) soluţionarea unei omisiuni de pronunţare se face pe cale unei cereri de completare a hotărârii deci o astfel de critică nu poate fi analizată în recurs.

Cât priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a arătat că acţiunea formulată de către partea reclamantă este inadmisibilă pe considerentul neîndeplinirii condiţiilor impuse de disp. art, 7 din Legea 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, în ceea ce priveşte inadmisibilitatea acţiunii întemeiată pe neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de disp. art. 7 din Legea 554/2004, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004 "înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia." iar potrivit art. 7 alin. (6) "Plângerea prealabila în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispoziţiile C. proc. civ. fiind aplicabile in mod corespunzător."

Prin urmare, faţă de prevederile anterior indicate este de reţinut că, reclamanta, după comunicarea Procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei, trebuia să depună la instituţia pârâtă, în speţă Agenţia Naţională Pentru Pescuit şi Acvacultura sau la autoritatea ierarhic superioară - Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale o "Plângere Prealabilă", în care să arate motivele de nelegalitate şi netemeinicie a tuturor actelor atacate şi să solicite revocarea acestora şi numai după primirea răspunsului, dacă era din nou nemulţumită, ori dacă nu primea nici un răspuns în termen de 30 de zile, se putea adresa instanţei de Contencios şi Administrativ.

Din conţinutul înscrisurilor anexate cererii de chemare în judecată însă, cu precădere a adresei comunicate de către partea reclamată către partea pârâtă ANPA, prin email la data de 24 iulie 2018 rezultă că, partea reclamantă din prezenta cauză - A. s-a adresat instituţiei pârâte cu o cerere prin care a somat partea pârâtă să nu încheie contracte de utilizare a resursei acvatice vii pentru zonele solicitate învederând faptul că, procedura de atribuire a dreptului de utilizare a resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale nu este una definitivă întrucât urmează să se formuleze acţiune împotriva modului de soluţionare a contestaţiei si nicidecum cu o cerere (plângere prealabilă) prin care să solicite revocarea unuia sau mai multor acte administrative, pe care a înţeles să le conteste.

Ori, neprocedând în acest fel, reclamanta a încălcat prevederile imperative a Legii 554/2004, precum şi prevederile art. 193 alin. (1) din noul C. proc. civ., (care în speţă nu prevede nici o derogare de la regula menţionată) împrejurare în care, contrar soluţiei pronunţate în speţă, se impunea admiterea excepţiei lipsei proceduri prealabile şi ca urmare, respingerea acţiunii ca inadmisibilă şi nicidecum soluţia de respingere a excepţiei.

Tot referitor la procedura prealabilă se impune a se face şi precizarea că, între "contestaţia" prevăzută de Ordinul MADR nr. 60/2017 privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului şi "plângerea prealabilă" prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004 a Contenciosului administrativ există o diferenţă neechivocă întrucât, "contestaţia" reprezintă o procedură distinctă prevăzută în cadrul procesului de atribuire (art. 9 din Ordinul nr. 60/2917) şi care nu conţine prevederi derogatorii de la norma specială prev. de art. 7 din Legea 554/2004 iar "plângerea prealabilă" reprezintă o procedură expresă, distinctă şi ulterioară contestaţiei, prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004 a Contenciosului administrativ şi care nu este una şi aceiaşi cu procedura contestaţiei, împrejurare în care, este de evidenţă că, contestaţia nu se poate confunda cu procedura prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004 a Contenciosului administrativ, respectiv cu procedura plângerii prealabile.

Ca atare, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că, "în speţă fiind vorba despre un act bilateral încheiat în urma unei proceduri concurenţiale de atribuire acesta, nu poate face obiectul unei revocări atâta timp cât decizia finală prin care se finaliza procedura de atribuire este validă" şi de asemenea că, "contestarea rezultatului selecţiei iniţiale poate şi trebuie realizată doar în cadrul acestei proceduri administrative (contestaţia) eliminând astfel procedura prealabilă impusă de dispoziţiile art. 7 din legea contenciosului administrativ.

Că soluţia instanţei de fond este una greşită şi lipsită de temeinicie rezultă şi din împrejurarea că, scopul procedurii prealabile îl reprezintă tocmai acordarea unei şanse autorităţii publice emitente a actului să revoce un act cu potenţial vătămător care este considerat nelegal.

Concluzionând deci asupra celor anterior prezentate în speţă, contrar aprecierii instanţei de fond, este incidentă excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile.

Pe fondul recursului s-a arătat că, concluziile instanţei de fond sunt greşite şi lipsite de suport legal şi aceasta cu atât mai mult cu cât, certificatul fiscal emis de Direcţia Generală Finanţe Publice se poate emite doar de către autoritatea menţionată de la sediul social al subscrisei şi nu de agenţiile fiscale de la adresa altor obiective deţinute situaţie în care, prin simetrie, acest lucru se aplică şi certificatului fiscal emis de Consiliul Local de la sediul social al solicitantului. De altfel, acest fapt rezidă şi prin raportare la principiul potrivit căruia "acolo unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem" ori, în speţă, judecătorul fondului a procedat în mod greşit la o distincţie pe care legea aplicabilă nu o prevede.

Ca atare, în speţă, este de evidenţă că, în mod greşit şi neîntemeiat instanţa de fond a reţinut că "scopul criteriilor stabilite de grila de evaluare vizează ansamblul obligaţiilor bugetare datorate de solicitant fie către bugetul general consolidat fie către bugetele locale întrucât ceea ce interesează este bonitatea sa în raport cu bugetele publice."

De altfel, instanţa de fond a fost în eroare şi cu privire la elementul "bonitate" în raport cu bugetele publice.

Bonitatea este sintagma prin care se stabileşte capacitatea unui operator economic de a-şi onora obligaţiile asumate faţă de terţi prin contracte - în această speţă fiind vorba despre plata a 25% din total cotizaţii pescuit la bugetul de stat, plata salariilor şi contribuţiilor aferente salariilor la bugetul de stat şi fonduri speciale. Toate aceste informaţii se regăsesc în cadrul situaţiilor financiar contabile - bilanţ contabil şi balanţă contabilă la data de 31 decembrie. Analiza bonităţii, se face direct prin determinarea unor indicatori (profitabilitate, rentabilitate s.a) dar şi prin utilizarea resursei indirecte (informaţii obţinute de la bănci, parteneri de afaceri s.ai). In această situaţie existenţa sau inexistenţa unor datorii la bugetele publice locale, la o anumită dată, nu pot avea nici un impact asupra bonităţii societăţii care are la bază (aşa cum s-a văzut mai sus) situaţii financiare anuale, în cazul nostru.

Criteriile de capacitate economică şi financiară (bonitatea ofertantului) trebuie determinată în conformitate cu prevederile art. 5 lit. h) ultima situaţie financiară (ultimul bilanţ contabil cu dovada înregistrării la ANAF si balanţa contabila care a stat la baza acestuia la data de 31.12) solicitată şi depusă de către toţi ofertanţii.

Cele mai sus arătate sunt susţinute de însăşi conţinutul art. 5 din Ordinul 60 care la lit. h) impune anexarea la cerere a ultimei situaţii financiare, însă acest lucru nu intră şi în criteriile de evaluare cuprinse în anexa nr. 4 la ordin.

În raport de cele anterior prezentate, nici concluzia că, "în condiţiile în care recurenta AJVPS Hunedoara are înfiinţate entităţi fără personalitate juridică în mai multe localităţi a căror drepturi le exercită şi obligaţiile ie execută, având în administrare fonduri cinegetice sau piscicole pe raza acestor localităţi reiese cu evidenţă că obligaţiile fiscale datorate către bugetele locale ale acestora sunt relevante pentru determinarea capacităţii economico financiare pe care o influenţează în mod direct' nu este una întemeiată şi nici bazată pe un text de lege dintre cele incidente în cauză întrucât, aşa cum rezultă din conţinutul art. 5 din ordinul 60/2017, nici unul din elementele enumerate de instanţă, nu se circumscriu ceriţelor expres şi punctual prevăzute de textul legal menţionat.

Astfel, gestionarea resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale nu are nici o legătură cu amplasamentul sau poziţionarea administrativă a anumitor localităţi sau cu locaţia unde recurenta deţine anumite imobile (altele decât sediul social) şi nici cu plata anumitor obligaţii datorate către bugetele locale pentru imobilele menţionate. De altfel, este lipsită de relevanţă şi susţinerea că, obligaţiile fiscale datorate bugetelor locale determină capacitatea economico - financiară. O simplă comparaţie între situaţia financiară a recurentei şi situaţia financiară a părţii reclamante, relevă că, între cele două entităţi există diferenţe majore de capacitate, recurenta având o capacitate net superioară reclamantei.

Ca atare, în mod greşit şi neîntemeiat Curtea de apel a constatat că lipseşte temeiul care a stat la baza încheierii contractului pentru utilizarea resurselor acvatice vii în scop recreativ numărul 66/26.07.2018 în contextul în care, subscrisa AJVPS Hunedoara, a făcut dovada incontestabilă a îndeplinirii cerinţei cuprinse în grila de evaluare la pct-IV.1 (anexa 4 la ordin) cu documentele impuse de lege.

Greşit a reţinut instanţa de fond şi faptul că, recurenta nu îndeplineşte criteriul eliminatoriu prevăzut în grila de evaluare la pct. lV.1 în contextul existenţei Certificatului fiscal care atestă că, la data formulării cererii recurentei nu înregistra datorii la DGFP şi Consiliul Local Deva iar cu privire la alte imobile deţinute nu există nici o prevedere legală care să impună depunerea de certificate fiscale şi pentru acestea.

În recursul ANPA s-a arătat că motivarea instanţei de fond este contradictorie astfel, în condiţiile în care procesul-verbal al comisiei de evaluare nu este detaliat pe grupele de criterii prevăzute în anexa nr. x la Ordinul MADR nr. 60/2017, în opinia instanţei de fond nu se poate verifica modul în care reclamanta a fost punctată, fiind afectată astfel valabilitatea acestui proces-verbal.

Fiind afectată valabilitatea procesului-verbal de evaluare, cel puţin referitor la punctajul obţinut de reclamantă, înseamnă că nu poate fi reţinut cu certitudine punctajul acordat în cadrul procedurii de evaluare. Instanţa de fond, însă, după ce constată ca procesul-verbal nu este valabil emis, cel puţin cu privire la punctajul reclamantei, totuşi validează acest punctaj (motivarea din pagina nr. 13 a sentinţei recurate), procedând astfel la descalificarea pârâtei AJVPS Hunedoara şi atribuind contractul de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ reclamantei.

În continuare, referitor la documentaţia depusă de AJVPS Hunedoara, în motivarea de la pagina 13 din sentinţa recurată, instanţa consideră că, în aplicarea prevederilor Ordinului MADR nr. 60/2017, mai cu seamă grila de evaluare prevăzută în anexa 4 la ordin, aceasta trebuia să depună certificat fiscal din care să rezulte că nu înregistrează datorii nu numai de (a consiliul local de unde îşi are sediul ci şi de la consiliile locale pe raza cărora aceasta deţine entităţi.

Referitor la aceasta motivare, instanţa face o interpretare şi o aplicare greşită a normelor de drept material incidente, mai exact a prevederilor art. 5 lit. i) din ordin şi punctul IV. 1 din grila de evaluare prevăzută în anexa 4 la ordin.

După cum se poate observa, în documentaţia necesară prevăzută de ordin este prevăzut certificatul fiscal, ordinul detaliind faptul că este necesar un certificat fiscal emis de Direcţia Generală Finanţe Publice şi un certificat fiscal emis de consiliul local. Modul de redactare al acestei norme este lipsit de echivoc, actul normativ utilizând noţiunile de certificat fiscal şi consiliu local la singular, în cazul noţiunii de certificat fiscal ordinul oferind o detaliere expresă a emitentului acestuia. în cazul noţiunii de consiliu local, ordinul numai face o astfel de detaliere, ce conduce la interpretarea logico-gramaticală că este vorba de un singur consiliu local, acesta fiind de fapt consiliul local pe raza căruia solicitantul are sediul.

S-a mai arătat că există suspiciuni cu privire la imparţialitatea instanţei, aceasta a administrat un probatoriu care, nu numai că nu a fost depus în faţa subscrisei, dar nici nu a fost solicitat de subscrisa în cadrul procedurii de atribuire în condiţiile în care, aşa cum am afirmat, acesta nu era cerut de normele aplicabile procedurii. Vorbim aici de relaţiile solicitate de instanţa de judecată la UAT Orăştie, Hunedoara, Bulzeşti, Petroşani, Haţeg şi Bran.

Procedând în acest fel, instanţa de judecată îşi aroga practic calitatea de autoritate contractantă în cadrul procedurii de atribuire, procedând ea însăşi la evaluarea documentaţiilor depuse de cele două asociaţii de pescari, chiar pe baza unor înscrisuri care nu au parvenit comisiei de evaluare sau comisiei de soluţionare a contestaţiilor.

Instanţa, are în vedere faptul că prevederile Ordinului MADR nr. 60/2017 lasă la latitudinea ANPA stabilirea in concreto a procedurii de atribuire a contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii in scop recreativ.

Potrivit prevederilor art. 8 -10 din ordin, componenta comisiilor, activitatea acestora si termenele de depunere a solicitărilor si a contestaţiilor sunt stabilite prin decizie a preşedintelui ANPA.

Pentru reglementarea procedurii de atribuire au fost emise Deciziile Preşedintelui ANPA nr. 200, 201, 202, 203 si 204 din data de 30.03.2018, înscrisuri făcute publice pe site-ul ANPA la secţiunea "Pescuit recreativ".

Prin Decizia nr. 202 s-au stabilit perioada de depunere a solicitărilor, evaluarea acestora si solicitarea de clarificări.

Prin Decizia nr. 203 s-au stabilit termenul de depunere a contestaţiilor si soluţionarea acestora.

In niciuna dintre aceste decizii nu se specifica faptul ca procesul-verbal de evaluare a solicitărilor trebuie să îmbrace o anumita forma, ci doar faptul ca se stabileşte un termen de formulare a contestaţiilor de la comunicarea rezultatului evaluărilor. Astfel, Comisia de evaluare era obligata să comunice solicitanţilor rezultatul obţinut, lucru care s-a întâmplat prin publicarea procesului-verbal de evaluare pe site-ul ANPA.

Cu privire la soluţionarea contestaţiilor, se specifica faptul ca se comunica concluziile Comisiei de soluţionare a contestaţiilor, nespecificându-se si aspectele privind motivarea data, procesul-verbal încheiat de Comisia de soluţionare a contestaţiilor fiind făcut public pe site-ul ANPA.

În ceea ce priveşte critica respingerii excepţiei lipsei procedurii prealabile se impune a se reaminti că în speţă este vorba despre anularea procesului-verbal de evaluare a documentaţiilor, act contestat, rezultatul contestaţiei fiind procesul-verbal din 19.07.2018.

Aceasta înseamnă că procedura s-a realizat, o altă cerere către acelaşi organ fiind inutilă.

De altfel, şi în toate situaţiile identice, actul emis în urma soluţionării contestaţiei împotriva celei dintâi act atacat nu se impune a fi contestat din nou.

Cât priveşte fondul pricinii Înalta Curte reaminteşte că litigiul este unul de contencios administrativ, în care se analizează strict actul administrativ contestat.

Evaluarea aceasta se face în baza actelor existente şi nu precum în prezenta cauză prin verificarea evidenţelor fiscale ale AJVPS Hunedoara la alte primării.

În acelaşi timp trebuie specificat faptul că opinia ANPA precum că instanţa de judecata "nu se substituie comisiei de evaluare sau a comisiei de soluţionare a contestaţiilor" este anacronică nu doar nesusţinută juridic, instanţa putând reevalua actele aflate în analiză la momentul emiterii deciziilor contestate.

Instanţa însă nu poate, precum în situaţia de faţă când a apreciat că procedura a fost greşită sau nerespectată, realiza o altă evaluare pe baza interpretării sale pentru prima dată fără a desfiinţa în integralitate actele administrative.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, precum observă şi judecătorul fondului, în cauză evaluarea s-a realizat "fără a indica în mod expres şi explicit, cum, cât şi pentru ce criterii au fost oferite punctele".

Or, trebuie subliniat din nou şi că speţă reclamanta nu a solicitat anularea procedurii de atribuire.

Revenind la speţă, în limitele cadrului procesual, instanţa de fond a "atribuit" contractul pentru utilizarea resurselor acvatice vii în scop recreativ reclamantei în urma descalificării pârâtei AJVPS Hunedoara pentru neprezentarea certificatului de atestare fiscală de la primăriile unde are înfiinţate entităţi fără personalitate juridică.

Interpretarea ce se dă Ordinului nr. 60/2017 a MADR este greşită.

Acelaşi art. 5 la lit. a) face referire la "sediul asociaţiei de pescari", astfel că este firesc ca, în cadrul aceluiaşi articol să nu fie vorba despre alte "sedii".

Cu atât mai mult aspectul rezultă şi din folosirea sintagmei "Consiliul local" la singular şi nu la plural.

În aceste condiţii rezultă că nu se impunea solicitarea certificatelor fiscale şi de la consiliile Locale unde pârâta AJVPS Hunedoara avea înfiinţate diverse entităţi fără personalitate juridică şi astfel, eşafodajul motivaţional al admiterii sacţiunii reclamantei nu poate fi menţinut.

În final trebuie a se sublinia faptul că opinia recurentei ANPA precum ca instanţa nu poate analiza "chestiuni de oportunitate" şi "nu se substituie" comisiilor este lipsită de temei legal în situaţia în care se analizează documentele ce au stat la baza emiterii actelor administrative contestate.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de motivele de fond invocate de pârâtele-recurente acestea se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul ar. 496 C. proc. civ. va admite recursurile, casa sentinţa şi respinge acţiunea reclamantei.

Ca parte căzută în pretenţii reclamanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către recurenta ANPA în temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâtele Agenţia Naţională pentru Pescuit şi acvacultura şi B. împotriva sentinţei civile nr. 149 din 05 iunie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Menţine soluţia dată asupra excepţiei lipsei procedurii prealabile invocată de AJVPS Hunedoara.

Obligă intimata la plata către recurenta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultura a sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2022