Judicial review limited to grounds raised in prior administrative complaint; annulment of rural funding irregularities report dismissed

Şedinţa publică din data de 4 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta UAT Comuna Tărlungeni a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, suspendarea executării şi anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.06.2017 şi anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 23.477/24.08.2017 emise de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 148/2018 din 10 octombrie 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta UAT Comuna Tărlungeni, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale; a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.06.2017 şi decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 23.477/24.08.2017 emise de pârâtă; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 17.145,28 de RON cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 148/2018 din 10 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului arată că a procedat la reverificarea eligibilităţii proiectului x/28.06.2010 - "Proiect integrat pentru dezvoltarea infrastructurii în comuna Tărlungeni incluzând: 1. Pod peste pârâul Tărlung şi drum de acces la târgul auto Tărlungeni; 2. Reabilitare strada x şi strada x în localitatea Tărlungeni, jud. Braşov; 3. Iluminat public în cartierele Scriitorilor şi Independenţei din comuna Tărlungeni; 4. Construire imobil cu destinaţie de creşă; 5. Lucrări de intervenţie la Cămin Cultural."

Arată că neregulile constatate sunt următoarele: 1. beneficiarul nu a desfăşurat activitatea cofinanţată în privinţa creşei şi a căminului cultural, ulterior efectuării ultimei plăţi efectuate de AFIR (20.12.2013) şi până la data de 20.12.2015, când a expirat perioada de valabilitate a contractului de finanţare; 2. Actul adiţional nr. x/18.12.2015, semnat din partea Primăriei Tărlungeni de dl. A., în calitate de reprezentant legal al proiectului, în condiţiile în care acesta nu mai deţinea calitatea de administrator public din februarie 2015, nu este valabil; 3. Au fost întocmite şi decontate situaţii de lucrări incorecte/inexacte, în sensul că sunt neconforme raportat la materialele puse în operă, precum şi faptul că, prin situaţia de lucrări din luna august 2012, au fost solicitate la plată de către executant şi decontate de către Primăria Tărlungeni, lucrări neexecutate. Apreciază că beneficiarul a avut o conduită defectuoasă în derularea contractului de finanţare, întrucât nu a respectat obligaţiile pe care şi le-a asumat prin semnarea acestui contract.

Într-o primă critică, arată că hotărârea recurată conţine motive contradictorii, întrucât instanţa de fond, deşi a admis susţinerile AFIR privind inadmisibilitatea acţiunii cu privire aspectele care nu au făcut obiectul contestaţiei administrative, cu toate acestea, s-a pronunţat şi asupra legalităţii celor două nereguli (valabilitatea actului adiţional nr. x/2015 şi desfăşurarea activităţii finanţate), sens în care apreciază că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Astfel, arată că, deşi iniţial instanţa a reţinut că, în raport cu prevederile art. 46, 47 şi 50 din O.U.G. nr. 66/2011, controlul judecătoresc vizează decizia emisă şi nu poate fi extins la alte aspecte care nu au făcut obiectul recursului graţios şi că instanţa se va raporta doar la acele critici de nelegalitate care sunt atinse în contestaţia formulată, ulterior a analizat şi s-a pronunţat inclusiv asupra valabilităţii încheierii Actului adiţional nr. x/2016 şi asupra neregulii privind desfăşurarea activităţii cofinanţate.

Menâionează că instanţa de fond a reţinut că, deşi prin contestaţie, reclamanta nu a formulat critici distincte cu privire la neregula nr. 1, se impune reţinerea caracterului nelegal al neregulii 1, ca o consecinţă directă a statuărilor cu privire la neregula nr. 2; că instanţa a motivat necesitatea analizării neregulilor 1 şi 2 prin aceea că reclamanta şi-a restrâns criticile prin cererea de chemare în judecată şi răspunsul la întâmpinare doar cu privire la neregula menţionată la pct. 2 din procesul-verbal contestat, precizând că va analiza această neregulă, în condiţiile în care nu există o restrângere a criticilor din acţiunea principală.

Susţine că prin contestaţia administrativă, intimata-reclamantă a criticat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr. x/26.06.2017 doar prin prisma faptului că a fost sancţionată de două ori pentru aceeaşi neregulă şi că, pentru stabilirea acestor nereguli este necesară existenţa unei hotărâri penale, iar prin cererea de chemare în judecată a solicitat anularea procesului-verbal pentru: nelegalitatea şi netemeinicia actelor atacate în ceea ce priveşte constatarea şi sancţionarea neregulilor săvârşite în perioada de monitorizare a proiectului; formalismul demersului de reverificare, în sensul că AFIR a preluat constatările DLAF, fără a face o verificare proprie, şi, mai mult, nici DLAF şi nici AFIR nu au competenţa de a constata falsuri; sancţionarea reclamantei de două ori pentru aceeaşi neregulă (folosirea altor bunuri decât cele menţionate în cererea de finanţare); obligaţia AFIR de a efectua un nou control ex-post, care ar fi confirmat funcţionalitatea creşei; nelegala apreciere cu privire la nevalabilitatea actului adiţional; verificarea şi decontarea de către AFIR a sumelor de bani pentru materialele/bunurile folosite, ceea ce ar face imposibilă constatarea unor nereguli în legătură cu aceste aspecte; încălcarea principiului proporţionalităţii; încălcarea principiului transparenţei decizionale şi al respectării dreptului la apărare al beneficiarului, în condiţiile în care AFIR nu a comunicat beneficiarului Nota DLAF nr. 2428/2015 din 12.04.2017; lipsa unei creanţe certe, lichide şi exigibile.

Precizează că, astfel cum reiese şi din jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, plângerea prealabilă trebuie să vizeze solicitările din cererea de chemare în judecată.

Invocă, sub acest aspect, dispoziţiile art. 7 şi 8 din Legea nr. 554/2004, care se coroborează cu O.U.G. nr. 66/2011, precum şi dispoziţiile art. 46, art. 47, art. 50 şi art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, din care reiese că, după parcurgerea recursului graţios, beneficiarul se poate adresa instanţei competente, însă este obligat să se raporteze la criticile formulate în contestaţia administrativă, cu atât mai mult cu cât în instanţă se atacă decizia de soluţionare a contestaţiei, şi nu procesul-verbal. Arată că instanţa a fost învestită să soluţioneze aspecte cu privire la care recurenta-pârâtă nu s-a pronunţat, astfel că aspectele reţinute de către instanţa de fond cu privire la valabilitatea actului adiţional şi funcţionarea creşei sunt nelegale, cu atât mal mult cu cât chiar instanţa de fond a reţinut că invocarea altor motive decât cele arătate în plângere, este inadmisibilă.

A doua critică formulată vizează faptul că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că există identitate între neregula nr. 2 din procesul-verbal nr. x/2016 şi neregula nr. 3 din procesul-verbal contestat, astfel că intimata-reclamantă ar fi fost sancţionată de două ori pentru aceeaşi pretinsă neregulă, recurenta apreciind că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 şi Regulamentului CE nr. 1306/2013.

Astfel, arată că Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/18.02.2016 a vizat contravaloarea lucrărilor subcontractate de S.C. B. S.A. (ofertantul câştigător) către S.C. C. S.R.L., iar valoarea creanţei bugetare, respectiv sancţiunea administrativă, a constat doar în decontarea lucrărilor care au fost subcontractate. În ceea ce priveşte neregula constând în întocmirea unor situaţii de plată în care materialele şi echipamentele solicitate la plată nu corespundeau cu cele achiziţionate şi puse în operă (tâmplărie, cazan), echipa de control care a emis Procesul-verbal nr. x/18.02.2016 a menţionat că, referitor la sesizarea cu privire la decontarea de către Primăria Tărlungeni a unor lucrări neexecutate, la dosarele cererilor de plată au fost anexate situaţiile de lucrări şi facturile emise de executant, fără a fi anexate şi facturile sau alte documente, care să permită identificarea datei la care materialele de construcţii au fost aprovizionate de către S.C. B. S.A. Consideră că, deşi aceste aspecte au fost menţionate în Procesul-verbal nr. x/18.02.2016, ca nereguli, intimata-reclamanta nu a fost sancţionată de două ori pentru aceeaşi neregulă.

Mai arată că în Formularul F1 - Fişa de evidenţă a achiziţiilor contractate - facturate, nu se menţionează în concret materialul din care era confecţionată tâmplăria.

Menţionează că, în urma analizării documentelor şi a audierii persoanelor implicate în privinţa creşei şi căminului cultural, există indicii rezonabile cu privire la faptul că la construirea celor două obiective au fost puse în operă materiale diferite faţă de cele prezentate spre decontare prin cererea de plata nr. x, recurenta invocând 9 înscrisuri, prin care nu se atestă materialele reale utilizate la cele două obiective, toate acestea fiind semnate de către inginer D., în calitate de reprezentant al executantului S.C. B. S.A., de dirigintele de şantier E. şi de către beneficiarul UATC Tărlungeni, prin admistrator public A., în acest mod intimata-reclamantă încasând nejustificat, în urma aprobării cererii de plată nr. x, suma de 106.003,96 RON din fonduri nerambursabile. În urma verificărilor efectuate, a reieşit faptul că situaţiile de lucrări erau acceptate la plată fără a se efectua verificări prealabile, care să confirme autenticitatea executării lucrărilor, ceea ce a condus la achiziţionarea şi punerea în operă a unor materiale care nu corespundeau prevederilor proiectului tehnic şi acceptarea la plată a unor lucrări care nu erau executate la momentul respectiv.

Arată că a treia critică adusă sentinţei recurate se referă la faptul că instanţa în mod greşit a reţinut valabilitatea Actului adiţional nr. x/2016, desfăşurarea activităţii cofinanţate şi obligaţia recurentei de a efectua un nou control ex-post. Solicită cenzurarea acestor considerente, ca fiind inadmisibile, întrucât nu au făcut obiectul contestaţiei, astfel că nu pot fi analizate de către instanţa de fond. În subsidiar, consideră că sunt nelegale susţinerile instanţei în sensul că nu a fost identificată acţiunea beneficiarului care să producă prejudicii în bugetul UE, iar în privinţa activităţii cofinanţate, recurenta trebuia să reverifice îndeplinirea de către reclamantă a obligaţiilor ce îi reveneau în funcţie de noua perioadă de monitorizare.

Invocă art. 9 (6) din Anexa I - Prevederi generale la contractul de finanţare, potrivit căruia, în caz de înlocuire a responsabilului legal, beneficiarul notifică autoritatea contractantă, iar potrivit Manualului de procedură privind Măsura 322, în cazul solicitării de înlocuire a responsabilului legal de proiect, expertul SVCF-OJPDRP face verificările de rigoare.

Mai arată că, atât timp cât intimata-reclamantă nu prezintă o împuternicire expresă din partea primarului F. pentru A. pentru semnarea Acului adiţional nr. 5/18.12.2015, semnătura acestuia nu este valabilă, şi nici amendarea contractului nu este valabilă, astfel că actul adiţional în discuţie a fost semnat de o persoană care nu mai era îndreptăţită legal să facă acest lucru. Mai mult, numitul A. a menţionat în fals, ulterior datei de 28.02.2015, că deţinea calitatea de reprezentant legal al beneficiarului.

Invocă dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a), art. 16 şi art. 2 pct. 7 din O.U.G. nr. 66/2011, precum şi Regulamentul nr. 2988/95, din care reiese că prejudiciul produs bugetelor naţionale poate fi real sau potenţial, iar reţinerea unei nereguli şi utilizarea necorespunzătoare a banilor acordaţi atrage sancţiunea restituirii parţiale sau totale a acestora.

Menţionează că, în speţă, controlul care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate a fost declanşat ca urmare a Notei de control DLAF nr. 2.428/2015 din 12.04.2017, conform art. 21 alin. (27) din O.U.G. nr. 66/201l, ex-post.

Susţine că, atât timp cât neregulile s-au produs anterior încheierii actului adiţional, este evident că acestea au fost săvârşite în perioada de valabilitate a contractului, neavând relevanţă dacă s-a prelungit sau nu perioada de monitorizare iniţială. Arată că instanţa nu a indicat norma legală care să oblige AFIR la reverificare şi că noua perioadă de monitorizare se finaliza la data de 20.03.2018, ulterior emiterii titlului de creanţă contestat, astfel că un nou control ex-post nu se mai justifica.

În ceea ce priveşte creşa şi căminul cultural, arată că echipa de control DLAF a reţinut că beneficiarul a prezentat adresa nr. x/26.11.2015, semnată ce către G., în calitate de director al Şcolii Gimnaziale din Tărlungeni, prin care se comunica faptul că în anul şcolar 2015 - 2016, în corpul clădirii din Zizin, funcţionează 5 grupe de grădiniţă, respectiv 136 de preşcolari, dar în urma verificării conţinutului acestei adrese, echipa de control DLAF a constatat faptul că datele nu corespundeau adevărului. Astfel, prin adresa nr. x/13.03.2017, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Braşov a comunicat echipei de control DLAF faptul că în subordinea Şcolii Gimnaziale din Târlungeni funcţionau 3 grădiniţe, iar cea din satul Zizin, avea 13 copii înscrişi la grupa cu limba de predare română şi 12 copii înscrişi la grupa cu limba de predare maghiară, toţi cu vârsta cuprinsă între 3-5 ani, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Braşov comunicând că nu deţine documente cu privire la creşa din comuna Tărlungeni.

A patra critică adusă sentinţei recurate vizează obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că suma reprezentând onorariul de avocat este disproporţionat de mare în raport cu obiectul cauzei, respectiv cu complexitatea apărărilor formulate, motiv pentru care solicită a se face aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. şi a se cenzura aceste cheltuieli. Apreciază că în speţă acest drept a fost exercitat în mod abuziv

4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Tărlungeni a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate, ca temeinică şi legală, precum şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

În esenţă, susţine că sentinţa recurată nu cuprinde motive contradictorii şi nu a fost dată cu interpretarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Solicită şi respingerea cererii recurentei-pârâte de cenzurare a onorariului de avocat acordat în primă instanţă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta UAT Comuna Tărlungeni a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, suspendarea executării şi anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.06.2017 şi anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 23.477/24.08.2017 emise de pârâtă.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că cererea de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.06.2017 a fost soluţionată de către instanţă la termenul din 13.06.2018, astfel că în prezentul dosar a rămas să fie soluţionată doar acţiunea în anularea celor două acte administrative.

Analizând aspectele sesizate, Înalta Curte constată că prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.06.2017, încheiat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, s-au reţinut următoarele nereguli: 1. Intimata-reclamantă nu a desfăşurat activitatea cofinanţată cu privire la creşa şi căminul cultural, ulterior efectuării ultimei plăţi efectuate de AFIR (20.12.2013) şi până la data de 20.12.2015, când a expirat perioada de valabilitate a contractului de finanţare; 2. Actul adiţional nr. x/18.12.2015 nu este valabil, întrucât a fost semnat din partea Primăriei Tărlungeni de dl. A., în calitate de reprezentant legal al proiectului, în condiţiile în care acesta nu mai deţinea calitatea de administrator public din februarie 2015; 3. Au fost întocmite şi decontate situaţii de lucrări incorecte/inexacte, în sensul că nu sunt conforme în raport cu materialele folosite, precum şi faptul că, prin situaţia de lucrări din luna august 2012, au fost solicitate la plată de către executant şi decontate de către Primăria Tărlungeni, lucrări neexecutate. Apreciază că beneficiarul a avut o conduită defectuoasă în derularea contractului de finanţare, întrucât nu a respectat obligaţiile pe care şi le-a asumat prin semnarea acestui contract.

Prin contestaţia administrativă formulată împotriva acestui proces-verbal şi depusă la filele x din vol. IV al dosarului de fond, intimata-reclamantă a criticat faptul că s-a reţinut decontarea, pentru obiectivele creşă şi cămin cultural, a unor materiale diferite decât cele puse în operă, din perspectiva faptului că aceeaşi neregulă a fost consemnată şi în procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/18.02.2016, încheiat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ce face obiectul dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin urmare, prin contestaţia administrativă, intimata-reclamantă a formulat critici doar cu privire la neregula nr. 3 reţinută prin procesul-verbal atacat.

Ulterior, prin cererea de chemare în judecată, intimata-reclamantă a criticat toate cele trei nereguli reţinute prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.06.2017.

Analizând în mod global motivele de casare invocate, Înalta Curte constată, sub un prim aspect, că hotărârea recurată conţine considerente contradictorii.

Astfel, iniţial instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 46 şi art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011, împotriva procesului-verbal se poate formula contestaţie, conform art. 50 din acelaşi act normativ, iar autoritatea se pronunţă prin decizie motivată, care, potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă, apreciind că, întrucât controlul judecătoresc vizează decizia emisă, nu poate fi extins la alte aspecte care nu au făcut obiectul recursului graţios, motiv pentru care a precizat că urmează să se raporteze doar la acele critici de nelegalitate care sunt atinse prin contestaţia formulată.

Ulterior, însă, instanţa a analizat şi celelalte două nereguli, deşi acestea nu au făcut obiectul contestaţiei administrative.

Înalta Curte constată că obiectul acţiunii în contencios administrativ poate fi reprezentat doar de aspectele care au făcut obiectul contestaţiei administrative.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora:

"(1) Împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă", iar potrivit art. 51 alin. (2) din acelaşi act normativ:

"Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare".

Prin urmare, instanţa de contencios administrativ şi fiscal se pronunţă asupra deciziei de soluţionare a contestaţiei, prin care s-a răspuns criticilor formulate prin contestaţia administrativă; per a contrario, nu pot face obiectul analizei instanţei aspectele asupra cărora autoritatea emitentă a actului atacat nu s-a pronunţat.

În ceea ce priveşte critica intimatei-reclamante din întâmpinarea depusă în faţa instanţei de recurs, conform căreia prin cererea de chemare în judecată nu a făcut decât să expliciteze anumite aspecte, Înalta Curte constată că este nefondată, întrucât nu se poate explicita ceva ce nu a fost antamat.

Cu alte cuvinte, intimata-reclamantă nu se poate prevala de o asemenea apărare, în contextul în care neregulile reţinute prin procesul-verbal la pct. 1 şi 2 nu au făcut obiectul analizei AFIR.

Singurul aspect care a fost criticat prin contestaţia administrativă a fost neregula reţinută la pct. 3, în contextul în care intimata-reclamantă a apreciat că a fost sancţionată de două ori pentru aceeaşi faptă.

Critica este nefondată, întrucât, analizând Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/18.02.2016, se constată că, potrivit Capitolului 8 - Concluziile activităţii de verificare, recuperarea ajutorului financiar nerambursabil a vizat doar declararea ca neeligibile a cheltuielilor vizând lucrările subcontractate de S.C. B. S.A. către S.C. C. S.R.L., astfel că intimata-reclamantă nu a fost sancţionată decât cu privire la această neregulă.

Astfel fiind, este nefondată susţinerea că prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/18.02.2016 i s-a aplicat o singură sancţiune pentru două nereguli, cât vreme neregula pentru care s-a demarat procedura de recuperarea a sumelor achitate a vizat doar lucrările subcontractate.

Este adevărat că şi în cazul lucrărilor subcontractate s-a reţinut folosirea de către societatea subcontractată a unor materiale neconforme celor din proiect, dar s-au reţinut şi alte fapte ce au condus, finalmente, la declararea ca neeligibile a acestor cheltuieli, cum ar fi faptul că: subcontractarea execuţiei lucrărilor s-a făcut după încheierea contractului de achiziţie şi fără înştiinţarea autorităţii contractante; valoarea pentru oferta câştigătoare a fost majorată în mod nejustificat cu 15%, în condiţiile în care preţiurile oferite de societatea subcontractată erau mai mici, et.

Dincolo de acest aspect, Înalta Curte constată că intimata-reclamantă nu a formulat nicio critică pe fondul neregulii reţinute la pct. 3 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.06.2017, emis de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, susţinând doar că a mai fost sancţionată pentru aceleaşi fapte, or, această critică este nefondată, dat fiind faptul că neregula reţinută prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/18.02.2016 este diferită şi nu se suprapune pe aspectele reţinute ca nereguli prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.06.2017, ce face obiectul prezentului dosar.

Prin urmare, întrucât instanţa de fond a reţinut în mod eronat faptul că reclamanta a fost sancţionată de două ori pentru aceeaşi faptă şi a procedat la analizarea neregulilor de la pct. 1 şi 2 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.06.2017, emis de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, deşi anterior reţinuse că acestea nu pot fi analizate, în condiţiile în care nu au fost contestate în procedura prealabilă, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., motiv pentru care se impune admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 148/2018 din 10 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Tărlungeni, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 148/2018 din 10 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Tărlungeni, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 4 martie 2021.