Jurisdiction for separate administrative damages claims: mandatory accrual to the court of the annulment action under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 3 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 73/CA din 17 iunie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean A.P.I.A. Tulcea, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Investit prin declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 5420 din 29 octombrie 2020, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean A.P.I.A. Tulcea, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a suspendat judecata cauzei şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta a formulat o cerere în despăgubiri întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, ca urmare a anulării unor acte administrative în cadrul dosarului nr. x/2015, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Sentinţa civilă nr. 196/CA/20.10.2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, având ca obiect anularea actelor administrative contestate de reclamantă, a rămas definitivă prin Decizia nr. 3654/26.06.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În conformitate cu dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.".

După cum este prevăzut la art. 19 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cererile în despăgubiri, formulate pe cale separată, se adresează instanţelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2).

Repararea pagubei produse persoanei vătămate printr-un act administrativ nelegal, ce a fost anulat de instanţa de contencios administrativ, reprezintă o latură intrinsecă a litigiului de contencios administrativ, în condiţiile în care repararea pagubei este condiţionată de anularea actului administrativ nelegal cauzator de prejudicii.

Sub acest aspect, se impune să fie evidenţiată concluzia reţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în considerentele de la pct. 77 din Decizia nr. 22/2019, şi anume că:

"Cererea pentru despăgubiri formulată pe cale separată, întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, este condiţionată de existenţa unei hotărâri judecătoreşti prin care să fi fost admisă acţiunea îndreptată împotriva actului administrativ nelegal, tipic sau asimilat, pentru că repararea pagubei persoanei vătămate este o latură intrinsecă litigiului administrativ.".

Ca urmare a faptului că repararea pagubei este considerată o latură intrinsecă a litigiului de contencios administrativ, cererea în despăgubiri formulată pe cale separată dobândeşte toate trăsăturile unei cereri accesorii şi subsecvente cererii principale de anulare a actelor administrative vătămătoare, motiv pentru care nu poate fi disociată, sub aspectul competenţei instanţei de contencios administrativ, de litigiul principal în cadrul căruia s-a dispus anularea actelor administrative nelegale cauzatoare de prejudicii.

Pe cale de consecinţă, competenţa de soluţionare a cererii în despăgubiri pentru repararea pagubei produse prin emiterea de acte administrative nelegale, formulată de persoana vătămată pe cale separată în temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 554/2004, va reveni în toate cazurile instanţei de contencios administrativ care a soluţionat cererea principală de anulare a actelor administrative nelegale.

Înalta Curte constată caracterul subsecvent al acţiunii în despăgubiri formulată de reclamantă în cadrul dosarului de faţă, întrucât acordarea de despăgubiri este condiţionată de anularea actului administrativ cauzator de prejudiciu.

Deşi art. 19 alin. (2) şi (2)1 din Legea nr. 554/2004 (dispoziţie legală aplicabilă în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte contractele administrative) nu prevede care este instanţa competentă să soluţioneze acţiunea în despăgubiri, această acţiune este de competenţa aceleiaşi instanţe care soluţionează sau are competenţa să judece şi acţiunea principală în contencios administrativ, potrivit principiului accesorium sequitur principale.

De asemenea, instanţa de control judiciar reţine că indiferent de temeiul juridic al răspunderii (contractuale sau delictuale), despăgubirile solicitate sunt aferente unor acte administrative emise de autorităţi publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

Prin urmare, Înalta Curte constată că şi acţiunea în despăgubire de faţă atrage incidenţa art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, având în vedere caracterul accesoriu faţă de cererea de anulare a actului administrativ cauzator de prejudiciu.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.A. şi pe pârâtele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean A.P.I.A. Tulcea în favoarea Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.A. şi pe pârâtele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean A.P.I.A. Tulcea în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 martie 2021.