Judicial inspector competition upheld; challenge to exam scoring rejected as outside review scope

Şedinţa publică din data de 03 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, iniţial, la data de 10.12.2018, sub nr. x/2018, iar ulterior, la data de 19.02.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară, ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză, să dispună:

- anularea în parte a Hotărârii nr. 293/20 martie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, hotărâre prin care s-a validat rezultatul concursului pentru numirea în funcţie a inspectorilor judiciari, desfăşurat în perioada 1 noiembrie 2017-5 martie 2018;

- în conformitate cu prevederile art. 27 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru numirea în funcţie a inspectorilor judiciari, aprobat prin Hotărârea nr. 801/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, invalidarea în parte a concursului, în ce o priveşte pe reclamantă, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor prevăzute de Regulamentul menţionat pentru desfăşurarea probei interviului din cadrul acestui concurs, a constatării caracterului arbitrar al procedurii de acordare a punctajului de către membrii comisiei de examinare şi exercitării dreptului de apreciere al acestora cu exces de putere;

- reluarea probei interviului, în ce o priveşte pe reclamantă, şi luarea tuturor măsurilor ce se impun pentru restabilirea legalităţii.

La termenul de judecată din data de 03.04.2019, reclamanta a depus la dosar cerere modificatoare, prin care a menţionat că în prezenta cauză solicită, în principal:

- anularea în parte a Hotărârii nr. 293/20 martie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, hotărâre prin care s-a validat rezultatul concursului pentru numirea în funcţie a inspectorilor judiciari, desfăşurat în perioada 1 noiembrie 2017 - martie 2018 şi invalidarea în parte a concursului, în ce o priveşte pe reclamantă, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor prevăzute de Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru numirea în funcţie a inspectorilor judiciari, aprobat prin Hotărârea nr. 801/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru desfăşurarea probe: interviului din cadrul acestui concurs,

- constatarea caracterului arbitrar al procedurii de acordare a punctajului de către membrii comisiei de examinare şi exercitarea dreptului de apreciere al acestora cu exces de putere;

- să se constate obţinerea notei pentru declararea reclamantei ca admisă la proba interviului şi a notei finale pentru promovarea concursului şi, în consecinţă, să fie obligată pârâta Inspecţia Judiciară să o numească în funcţia de inspector judiciar;

În subsidiar, a solicitat următoarele:

- pentru capătul 3 al cererii, reluarea probei interviului, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, şi luarea tuturor măsurilor ce se impun pentru restabilirea legalităţii;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 357 din 10 iulie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată.

1.3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva încheierii din 15 mai 2019 şi a sentinţei civile nr. 357 din 10 iulie 2019 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate reclamanta a susţinut următoarele:

Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin cererea formulată reclamanta a invocat nelegalitatea Hotărârii nr. 293/20 martie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii sub două aspecte: primul dintre acesta ca urmare a nesoluţionării cererii sale depuse anterior validării, înregistrată sub nr. x/05.03.2018 la Inspecţia Judiciară şi înaintată Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a solicitat comunicarea borderourilor individuale de notare şi a adus în discuţie eventualitatea unei erori de calcul, iar cel de-al doilea vizând nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru numirea în funcţie a inspectorilor judiciari, aprobat prin Hotărârea nr. 801/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru desfăşurarea probei interviului din cadrul acestui concurs, caracterul arbitrar al procedurii de acordare a punctajului de către membrii comisiei de examinare şi exercitarea dreptului de apreciere al acestora cu exces de putere.

Din considerentele hotărârii atacate reiese ca primul aspect nu a fost deloc analizat.

Astfel, deşi instanţa reţine că a depus cererea menţionată şi că i-au fost comunicate înscrisurile solicitate ulterior hotărârii pe care a atacat-o, după reiterarea cererii, iar aceste chestiuni au fost invocate expres ca motive de nelegalitate în cererea de chemare în judecată, instanţa de fond nu a examinat deloc această critică de nelegalitate, neexistând în expunerea motivelor de fapt şi de drept care au fundamentat soluţia niciun argument care s-ar circumscrie aspectelor pe care le-a invocat.

Se mai pretinde că prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii - art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Pornind de la cererea pe care a formulat-o în ziua următoare desfăşurării probei interviului şi continuând cu cererile adresate Consiliului Superior al Magistraturii şi ulterior prin cererea de probatorii adresată instanţiei, fiind implicată în această procedură de concurs, reclamanta este direct interesată să ia cunoştinţă de înscrisurile care sunt în principal contestate în această procedură, respectiv borderourile individuale de notare.

Reclamanta a invocat în faţa instanţei de fond împrejurarea că acestea nu i-au fost comunicate decât după ce a formulat o revenire în acest sens, după pronunţarea hotărârii de validare a rezultatului concursului, iar forma în care i-au fost astfel comunicate este incompletă, lipsind numele inspectorilor judiciari care au procedat la notare, precum şi semnăturile acestora.

A solicitat prin chiar cererea de chemare în judecată ca instanţa să pună în vedere pârâtei Inspecţia Judiciară să depună borderourile individuale de notare complete, conţinând inclusiv numele inspectorilor judiciari, neexistând un temei legal care sa impună anonimizarea înscrisurilor folosite în procedurile judiciare.

De asemenea, prin nota de probatorii susţinută în şedinţa publică din data de 15.05.2019 reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor Inspecţia Judiciară/Consiliul Superior al Magistraturii să depună borderourile individuale de notare complete, conţinând inclusiv numele inspectorilor judiciari şi semnăturile acestora pentru a se verifica dacă fiecare dintre cei cinci inspectori desemnaţi a face parte din comisia de examinare au procedat în mod corespunzător la notare.

Instanţa a respins această solicitare ca inutilă în raport de dispoziţiile art. 255 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că numele inspectorilor nu sunt relevante în aprecierea modului în care s-a notat această probă, borderourile conţinând punctajul fiind suficiente pentru ca instanţa să îşi formeze o părere asupra legalităţii desfăşurării acestei probe.

Consideră că prin această măsură instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii în condiţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 raportat la art. 174 alin. (3) şi art. 175 alin. (1) C. proc. civ., producându-i reclamantei o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii şi a încheierii prin care a fost respinsă proba şi administrarea probei cu respectarea cerinţelor legale.

Depunerea înscrisurilor în formă completă nu ţine de utilitatea probei, ci de însăşi legalitatea administrării acesteia.

Astfel, art. 150 alin. (2) C. proc. civ. impune depunerea înscrisurilor de care părţile se folosesc în copii certificate pentru conformitatea cu originalul.

Instanţa a examinat procedura de notare în cadrul probei interviului plecând de la premisa că înscrisurile depuse de Consiliul Superior al Magistraturii sunt chiar cele întocmite în cadrul procedurii de concurs, fără a permite verificarea acestora şi depunerea înscrisurilor complete, ceea ce, în opinia reclamantei, dă naştere unor serioase îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului cauzei şi la respectarea de către acesta a dreptului la un proces echitabil în componenta acestuia referitoare la egalitatea armelor, luând în considerare actele depuse de Consiliul Superior al Magistraturii într-o variantă neasumată prin semnătură de membrii comisiei de examinare şi necertificate de partea care le-a depus pentru conformitatea cu originalul, înscrisuri care nu prezintă niciun fel de garanţie că s-ar referi la respectiva procedură de concurs sau că ar emana de la membrii comisiei de examinare care au fost desemnaţi prin ordin al inspectorului şef, dar care au fost considerate de instanţă ca având deplină forţă probatorie.

Se consideră că instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cererii sale trebuia să pronunţe hotărârea pe baza acestor înscrisuri depuse procedural, numele inspectorilor judiciari şi semnăturile nefiind date confidenţiale ci, dimpotrivă, fiind esenţiale pentru validitatea actelor emise de comisia de examinare.

Se susţine, în final, că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea normelor de drept material art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu ignorarea normelor de drept material specifice, respectiv art. 27 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru numirea în funcţie a inspectorilor judiciari, aprobat prin Hotărârea nr. 801/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, raportat la art. 11 şi art. 24 din acelaşi Regulament.

Atât Consiliul Superior al Magistraturii, în procedura de validare şi în întâmpinarea formulată, cât şi instanţa de fond, după cum reiese din lectura motivării respingerii cererii de chemare în judecată, au pornit de la premisa că reclamanta a contestat notarea acordată de comisia de examinare la proba interviului.

Reclamanta pretinde că nu a cerut să i se mărească nota acordată, ci să se observe ca întreaga manieră de desfăşurare a probei în privinţa ei nu a avut loc în conformitate cu regulamentul de concurs.

Din analiza manierei de punctare, se poate observa că, independent de răspunsurile sale, nu s-a urmărit altceva decât "ciupirea" unor sutimi, astfel încât să rezulte o medie imediat sub baremul minim (nota 2). De ce a fost depunctată, chiar drastic, la criteriul rezolvarea în termenul legal a lucrărilor în condiţiile în care în toată cariera sa în calitate de inspector judiciar de circa 10 ani nu a fost în postura de a încălca termenele legale? De ce a fost depunctată la conduită în condiţiile în care nu a existat nici cel mai mic indiciu care să susţină abaterea sa de la cele mai înalte standarde morale şi profesionale? Cum se poate aprecia farmaceutic, chirurgical conduita în societate încât să se ajungă la note de genul 0,22, 0,23?

Trebuie observat că potrivit "Metodologiei de realizare a interviului - concurs declanşat la data de 01.11.2017 pentru numirea în funcţie a inspectorilor judiciari" întocmită de comisia de examinare, semnificaţia notelor acordate este: 1. Prezintă deficienţe semnificative; 2. în general corespunde cerinţelor, cu foarte puţine excepţii; 3. Corespunde pe deplin cerinţelor profesionale.

Dacă sunt examinate notele acordate doar la cele două criterii profesionale, respectiv Conduita şi Deontologia profesională şi se observă care sunt elementele care trebuie evaluate sub aceste criterii, astfel cum sunt precizate în Regulament, dar şi în metodologia de realizare a interviului, se consideră că reiese în mod evident caracterul arbitrar, dincolo de orice putere de apreciere a evaluatorilor, a căror activitate trebuie să reflecte obiectivitate şi bună credinţă.

Astfel, făcând referire la notele de 0,20 acordate de unul dintre membrii comisiei de evaluare (12) atât la criteriul nr. 8 "Conduita", cât şi la criteriul nr. 9 "Deontologia profesională", ceea ce echivalează cu nota 6,66 pe o scală de la 1 la 10, în lipsa oricăror elemente care să justifice o atare depunctare.

Potrivit metodologiei, nota reflectă existenţa unor deficienţe considerabile la aceste criterii, care nu sunt relevate nici de raportul de evaluare şi de actele depuse la dosarul pe baza căruia a fost întocmit şi nici nu se fundamentează pe vreun element constatat în cadrul interviului.

În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunoaşte dreptul de a contesta legalitatea procedurii de concurs, dar aceasta nu se poate rezuma, aşa cum simplist se reţine în motivare, în a spune că existau comisii, s-au dat candidaţilor note de la 0 la 3 şi că acestea au fost afişate pe pagina de internet. Ceea ce reclamanta pretinde că a dedus judecăţii este faptul că a avut loc, sub aparenţa interviului, un simulacru cu rezultat prestabilit. Iar) proba în acest sens rezultă din modul de punctare.

Practic, reclamanta a fost întrebată ce părere are despre un anumit subiect (spre exemplu, modul în care un alt magistrat a acţionat într-o anumită situaţie) şi apoi am fost depunctată la criteriul conduită ori deontologie ori respectarea termenelor pentru acea opinie, ceea ce în mod evident nu se circumscrie puterii discreţionare a comisiei de examinare.

Instanţa fond în considerentele hotărârii atacate, într-o frază de o maximă generalizare, conchide că întrebările ce i-au fost adresate vizează aspecte complexe care acoperă criteriile de notare, inclusiv aspectele de etică şi deontologie, fără însă a stabili în mod clar situaţia de fapt şi a lămuri care dintre întrebările/chestiunile antamate în timpul interviului puteau fi încadrate în aceste criterii. Din această perspectivă consideră că sunt incidente şi prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea fiind practic nemotivată.

Un alt aspect care trebuie analizat şi care este invocat este acela că instanţa constituţională, pornind de la o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului din 1986, preluată apoi şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, statuează că testarea cunoştinţelor nu poate forma obiect al controlului judecătoresc.

A spune şi a accepta cu pasivitate şi indiferenţă că o comisie de examinare are un drept discreţionar de apreciere înseamnă a abdica de la rolul constituţional al judecătorului. Dacă nu i s-au adresat întrebări la anumite criterii şi apoi a fost depunctată drastic la criteriile respective, în absenţa oricăror alte probe scrise ce puteau fi la dosarul de candidatură în acest sens, aceasta nu înseamnă apreciere discreţionară, ci abuz, adică încălcarea procedurii de desfăşurare a concursului.

În conformitate cu prevederile art. 27 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru numirea în funcţie a inspectorilor judiciari, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 801/2012, în forma în vigoare la data faptelor, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii poate invalida, în tot sau în parte, concursul în cazurile în care constată că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege ori de regulament cu privire la organizarea şi desfăşurarea concursului.

"A se desfăşura" are în vedere evoluţia succesivă a unor etape/momente în vederea realizării unei activităţi sau acţiuni. Modul în care a fost chestionată şi, ulterior, punctată face parte din desfăşurarea concursului. Aşadar, există temei legal pentru efectuarea de verificări de către o instanţă de judecată privind conformitatea cu legea şi celelalte acte normative subsecvente a procedurii de intervievare.

1.4. Apărările formulate de intimaţi

Prin întâmpinările formulate pârâţii - intimaţi Inspecţia Judiciară şi Consiliul Superior al Magistraturii au solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat, apreciind în esenţă că hotărârea instanţei de fond răspunde exigenţelor referitoare la motivare acesteia, este dată cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este nefondat pentru argumentele care vor fi expuse în cele ce urmează:

Învestită fiind a cerceta legalitatea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 293/20.03.2018 prin care s-a validat rezultatele concursului pentru numirea în funcţie a inspectorilor judiciari desfăşurat în perioada 1 noiembrie 2017-5 martie 2018, prima instanţă a dispus respingerea acţiunii reclamantei în aprecierea generală că la adoptarea acestui act administrativ au fost respectate normele legale edictate pentru valida sa emitere iar cenzurarea modului în care membrii comisiei de examinare au acordat reclamantei punctajul la proba interviului excede controlului de legalitate care se exercită de instanţa de contencios administrativ.

O primă critică adusă hotărârii instanţei de fond se referă la împrejurarea că instanţa de fond nu analizat hotărârea de validare atacată şi din perspectiva motivului nesoluţionării cererii sale depuse anterior validării, înregistrată sub nr. x/05.03.2018 la Inspecţia Judiciară şi înaintată Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a solicitat comunicarea borderourilor individuale de notare şi a adus în discuţie eventualitatea unei erori de calcul, aspect care în opinia recurentei s-ar circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Sub acest aspect, instanţa de control judiciar reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor, fiind afectată de viciu nelegalităţii hotărârea care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Se constată, în acest context, că hotărârea instanţei de fond răspunde cerinţei argumentării soluţiei adoptate, considerentele acesteia conţinând analiza complexă şi detaliată a motivelor de nelegalitate a actului administrativ contestat, cu luarea în considerare şi diseminarea apărărilor părţilor împrocesuate.

Împrejurarea că instanţa de fond nu a analizat unele critici particulare, care în fapt nu erau veritabile aspecte de nelegalitate a actului administrativ supus controlului de legalitate în cauză, nu face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În această privinţă, reclamanta a considerat nelegală validarea concursului, întrucât prin considerentele actului administrativ atacat s-a apreciat că nu au fost înregistrate contestaţii împotriva modului de organizare şi desfăşurare a concursului şi nu s-au înregistrat incidente care să pună în discuţie legalitatea procedurii, în condiţiile în care cererea sa, cu obiectul anterior identificat, putea fi apreciată ca fiind o contestaţie la proba interviului. Această cerere putea fi calificată contestaţie şi putea fi luată în considerare ca atare în analiza legalităţii Hotărârii nr. 293/20.03.2018, pentru lipsa menţiunilor corespunzătoare, numai dacă era prevăzută de lege. Însă, potrivit art. 24 alin. (5) din Regulament, nota acordată la interviu este definitivă, neexistând posibilitatea legală pentru reanalizarea înregistrărilor sau reexaminarea candidaţilor de către o altă comisie sau de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel că nemenţionarea demersului administrativ al reclamantei, nu constituie un motiv veritabil de nelegalitate, astfel că neanalizarea acestui aspect de instanţa de fond nu reprezintă o nemotivare parţială a hotărârii instanţei de fond.

Prin urmare, este nefondată această critică de nelegalitate.

Nu sunt fondate nici criticile circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În concret, reclamanta a susţinut referitor la acest motiv de nelegalitate că în mod greşit prima instanţă a apreciat ca inutilă cererea de obligarea a pârâtelor Inspecţia Judiciară/Consiliul Superior al Magistraturii să depună borderourile individuale de notare complete, conţinând inclusiv numele inspectorilor judiciari şi semnăturile acestora pentru a se verifica dacă fiecare dintre cei cinci inspectori desemnaţi a face parte din comisia de examinare au procedat în mod corespunzător la notare, considerând că identificarea inspectorilor nu este relevantă în aprecierea modului în care s-a notat această probă, întrucât borderourile conţin punctajul care este suficient pentru ca instanţa să îşi formeze o părere asupra legalităţii desfăşurării acestei probe.

Aprecierea instanţei de fond este corectă. Reclamanta în susţinerea nelegalităţii actului administrativ contestat nu s-a prevalat de greşita sau nelegala compunere ori constituire a comisiei de interviu, situaţie în care identificarea magistraţilor membri ai comisiei era relevantă pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

Reclamanta a pretins numai nelegala sa evaluare la proba interviului situaţie în care, aşa cum a susţinut judecătorul fondului, borderourile care conţin punctajul acordat reclamantei la această probă, erau necesare şi suficiente în aprecierea nelegalităţii afirmate.

Sub aspectul criticilor circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. reclamanta - recurentă se prevalează de împrejurarea că instanţa de fond a ignorat normele de drept material specifice, respectiv art. 27 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru numirea în funcţie a inspectorilor judiciari, aprobat prin Hotărârea nr. 801/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, raportat la art. 11 şi art. 24 din acelaşi Regulament.

Însă la argumentarea în concret a acestui motiv de nelegalitate, deşi se subliniază că nu s-a contestat notarea acordată de comisia de examinare la proba interviului, premisă de la care ar fi plecat în construcţia apărării şi cele două intimate, argumentaţie însuşită de instanţa de fond, reclamanta fără a face vreo referire la modalitatea în care normele de care s-a prevalat nu au fost aplicate, invită instanţa de control judiciar la analiza manierei de punctare, solicitând a se constata că, independent de răspunsurile sale, nu s-a urmărit altceva decât diminuarea notelor, astfel încât să rezulte o medie imediat sub baremul minim. În aceast sens, prin intermediul unor întrebări retorice, recurenta tinde a evidenţia subevaluarea sa la unele criterii de evaluare, unde conduita sa s-ar fi situat la alte standarde, evident superioare, decât cele sugerate prin punctajul acordat.

Însă, aşa cum a subliniat instanţa de fond, cercetarea şi constatarea validităţii oricărui concurs de numire sau de promovare exclude, verificarea baremului notării sau corespondenţa dintre nota obţinută şi prestaţia persoanei evaluate, pentru că comisiile de concurs au drept de apreciere discreţionar în domeniul sau în disciplina lor de specialitate, astfel încât instanţele de judecată învestite cu controlul de legalitate al acestor proceduri nu sunt îndreptăţite a stabili răspunsul corect.

Că este aşa, nu rezultă numai din jurisprudenţa constantă a instanţei supreme, ci şi din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată în Decizia nr. 480 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 10 iunie 2010, Decizia nr. 172 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 9 iulie 2014, şi Decizia nr. 725 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 26 februarie 2015 unde s-a statuat constant că "posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen sau ale unui concurs nu constituie un drept de sine stătător, reglementat ca atare prin lege, ci un mijloc de realizare a dreptului de a ocupa funcţia pentru care s-a organizat examenul ori concursul, prin controlul respectării procedurilor de examen sau de concurs pe care legea le reglementează. A decide altfel ar însemna să se recunoască organelor de justiţie competenţa de a se substitui examinatorilor, de a invalida evaluările făcute de aceştia şi de a le înlocui cu evaluările proprii ale judecătorilor, ceea ce ar exceda în mod evident atribuţiilor instanţelor judecătoreşti. Aşadar, prevederile art. 21 din Legea fundamentală, referitoare la accesul la o instanţă de judecată, nu au aplicabilitate în materia contestării baremului sau rezultatului unui examen ori concurs, ci numai în ceea ce priveşte controlul legalităţii procedurii de desfăşurare a examenului sau concursului respectiv".

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 26 iunie 1986, pronunţată în Cauza Van Marle şi alţii împotriva Olandei, prin decizia de inadmisibilitate din 28 februarie 2002, pronunţată în Cauza San Juan împotriva Franţei, prin decizia de inadmisibilitate din 2 septembrie 2003, pronunţată în Cauza Eisenberg împotriva Franţei, şi prin Hotărârea din 24 februarie 2005, pronunţată în Cauza Nowicky împotriva Austriei (paragraful 34), a statuat, cu valoare de principiu, că evaluarea cunoştinţelor şi a experienţei necesare pentru admiterea într-o profesie este similară cu susţinerea unui examen de tip şcolar sau universitar şi nu poate intra în domeniul de aplicare a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, îndepărtându-se atât de la competenţa normală a unui judecător, învestit de regulă cu soluţionarea unui diferend, cât şi de la garanţiile instituite de art. 6 din Convenţie, care nu sunt de natură să se aplice "litigiilor" ce ar putea apărea în această materie.

Prin urmare, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că cenzurarea modului în care membrii comisiei de examinare au acordat reclamantei punctajul la proba interviului excede competenţei Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi controlului de legalitate care se exercită de instanţa de contencios administrativ.

Cu toate acestea, controlul de legalitate administrativ efectuat de instanţele judecătoreşti nu exclude verificarea respectării competenţelor, termenelor şi condiţiilor legale ori regulamentare de către comisia respectivă în procesul de derulare a interviului, aspecte asupra cărora reclamanta nu a ridicat vreo obiecţie, deşi se raportează formal la normele referitoare la procedura de desfăşurare a acestei etape a concursului.

Însă şi în aceste circumstanţe ale cadrului procesual, instanţa de fond a analizat şi procedura de derulare a interviului, constatând în mod just, că răspunde exigenţelor de legalitate prescrise prin normele juridice invocate de recurentă.

Prin urmare, Înalta Curte nu poate concluziona decât că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 293/20.03.2018 este legală prin prisma criticilor formulate de reclamantă, astfel că hotărârea instanţei de fond care a validat-o este motivată, fiind dată cu aplicare corectă a normelor procesuale şi de drept material aplicabile.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse de fapt şi de drept expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 15 mai 2019 şi a sentinţei civile nr. 357 din 10 iulie 2019 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 15 mai 2019 şi a sentinţei civile nr. 357 din 10 iulie 2019 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 martie 2022.