Appeal admitted, budget debt acts annulled for lack of reasoned irregularity; suspension appeal dismissed as moot.

Şedinţa publică din data de 3 martie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată şi circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, iniţial la Tribunalul Bucureşti, sub nr. x/2018, reclamanta Sectorul 4 al Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie Pentru Agricultură, a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 905/23.03.2018 emisă de pârâtă, în sensul admiterii contestaţiei formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 02.02.2018 privind Cererea de plată nr. x/30.09.2011, anularea acestuia, precum şi suspendarea măsurilor dispuse prin acesta.

La data de 20.07.2018, pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal admiterea excepţiilor invocate, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Pe cale de excepţie a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a Sectorului 4 Bucureşti.

Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa nr. 6790/26.10.2018, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul curţii, la data de 17.01.2019.

Prin încheierea din data de 11.03.2019, Curtea a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.

Prin cererea înregistrată la data de 14.11.2019, reclamantul Sectorul 4 al Municipiului Bucureşti, prin Primarul Sectorului 4, a formulat cerere de completare, prin care a solicitat completarea sentinţei nr. 515/30.09.2019, în sensul pronunţării unei hotărâri şi asupra capătului de cerere privind suspendarea măsurilor dispuse prin Procesul Verbal de Constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 02.02.2018 privind Cererea de Plată nr. x/30.09.2011.

2. Hotărârile pronunţate de instanţa de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 515 de la 30 septembrie 2019, a respins cererea formulată de Sectorul 4 al Municipiului Bucureşti prin Primarul Sectorului 4 în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ca nefondată.

Prin sentinţa nr. 910 din 9 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX- a contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea de completare a sentinţei civile nr. 515 pronunţată la data de 30.09.2019, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, în cauza privind pe reclamantul Sectorul 4 al Municipiului Bucureşti prin Primarul Sectorului 4 în Contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în sensul că s-a respins cererea de suspendare, ca nefondată.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 515 din 30 septembrie 2019 şi a sentinţei civile nr. 910 din 9 decembrie 2019, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX- a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Sectorul 4 al Municipiului Bucureşti prin primarul Sectorului 4, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

1. Prin recursul formulat împotriva sentinţei nr. 515 din 30 septembrie 2019, recurentul reclamant a solicitat admiterea prezentului recurs, casarea în totalitate a sentinţei recurate în sensul anulării Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 905/23.03.2018 şi admiterea contestaţiei formulată împotriva Procesului Verbal de Constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 02.02.2018 privind Cererea de Plată nr. x/30.09.2011.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat, în esenţă, următoarele:

Instanţa de fond în mod greşit a reţinut faptul că recurentul avea obligaţia unei diligenţe minime în derularea contractului în sensul că autoritatea contractantă avea dreptul de a inspecta şi/sau testa produsele pentru a verifica conformitatea lor cu specificaţiile din caietul de sarcini, potrivit art. 9.1 din contractul încheiat la data de 14.05.2010. Pe de o parte, se arată instanţei de recurs faptul că această clauză contractuală se referă la recepţia calitativă a merelor distribuite în şcoli şi nu la constatarea neregulilor privind documentaţia depusă sau procedura de achiziţie.

În ceea ce priveşte afirmaţia pârâtei, preluată şi de instanţa de fond, în sensul că nu s-a putut stabili provenienţa şi calitatea produselor livrate, este neîntemeiată raportată la A. şi cu atât mai mult faţă de reclamantul Sectorul 4 al Municipiului Bucureşti, singurele instituţii care puteau sesiza aceste nereguli fiind unităţile şcolare beneficiare.

Prin contractul de furnizare nr. x/20.12.2010 încheiat între A. şi S.C. B. S.R.L., pentru 100 de zile, începând cu data de 05.01.2011 în conformitate cu structura anului şcolar 2010-2011, furnizorul avea obligaţia să furnizeze, potrivit art. 7, mere cu greutatea între 90 şi 150 grame, zilnic la standardele prezentate în contractul încheiat. Furnizorul avea de asemenea obligaţia de a informa achizitorul despre apariţia oricăror evenimente neprevăzute care ar avea incidenţă asupra procesului de învăţământ având ca efect modificări sau întreruperi ale furnizării produselor care fac obiectul contractului, ceea ce nu s-a întâmplat. Mai mult, prin acest contract nu i s-a dat dreptul furnizorului să subcontracteze serviciile altui furnizor.

Pe de altă parte, între ASLG Sector 4 în calitate de achizitor şi S.C. B. S.R.L. în calitate de furnizor, a fost încheiat Contractul de furnizare nr. x/20.12.2010 având ca obiect furnizarea de fructe în şcoli şi licee, pentru elevii din clasele I-VIII din învăţământul de stat - Sector 4 şi să le livreze conform graficului de livrări.

Motivarea instanţei s-a întemeiat pe un alt contract încheiat de S.C. B. S.R.L. în data de 14.05.2010 cu altă autoritate contractantă, pe alte clauze contractuale şi deci răspunderea juridică şi abaterea de la legalitate nu pot fi reţinute în sarcina instituţiei noastre. Cu titlu exemplificativ se arată că art. 9.1 din contractul nr. x/20.12.2010 prevede: "în cazul în care din vina sa exclusivă, furnizorul nu-şi îndeplineşte obligaţiile asumate, atunci achizitorul are dreptul de a deduce din preţul contractului, ca penalităţi, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală de 0,20% pe zi de întârziere din cantitatea produselor nelivrate sau a produselor livrate necorespunzător."

Astfel, instanţa de fond în mod greşit a reţinut răspunderea juridică a instituţiei, în sensul existenţei posibilităţii de a se îndrepta ulterior împotriva persoanelor vinovate, respectiv S.C. B. S.R.L. pentru recuperarea prejudiciilor produse.

În ceea ce priveşte aşa zisa neregulă constatată de instanţa de fond, se arată că potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 noţiunea de neregulă este definită:

"orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit."

Faţă de aceste dispoziţii se impune precizarea că acţiunea de control finalizată prin încheierea Procesului Verbal de Constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 02.02.2018 a pornit de la suspiciunea (nedovedită până la data prezentei) că documentele depuse în faza premergătoare achiziţiei publice cât şi în faza depunerii cererii de plată nr. x/30.09.2011, nu ar corespunde realităţii.

Din lecturarea textelor de lege incidente nu reiese ca atribuţie a entităţii contractante de a verifica veridicitatea şi legalitatea documentaţiei depuse în cadrul procedurii de achiziţie precum şi pe parcursul derulării contractului. Mai mult, înscrisurile asupra cărora planează suspiciunea de fals, au fost depuse de S.C. B. S.R.L. abia în luna septembrie 2011 pentru completarea documentaţiei aferente cererii de plată nr. x/30.09.2011.

Cererea de Plată nr. x/30.09.2011 pentru semestrul II al anului şcolar 2010-2011 face referire la un lot de 315.299 de mere pentru un număr de 21 de zile pentru învăţământul primar şi 19 zile pentru învăţământul gimnazial, contravaloarea acestora fiind de 94.589,70 RON.

În cuprinsul cererii de plată, la partea a III- a, perioada de distribuţie a lotului aferent semestrului II, se va face în perioada 07.02.- 08.03.2011 de furnizorul S.C. B. S.R.L. de la producătorul C. S.R.L..

Pârâta arată faptul că C. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. au avut relaţii comerciale doar în intervalul 18.10.2010-22.03.2011. Se arată de asemenea că după data de 23.03.2011 C. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. nu au mai avut relaţii comerciale deşi din declaraţia de provenienţă a loturilor de mere nr. 394/19.09.2011 şi din conţinutul cererii de plată nr. x rezultă că merele livrate în şcoli după aceasta dată ar fi provenit de la S.C. D.. Considerăm că aceste constatări sunt eronate având în vedere, pe de o parte faptul că perioada de distribuţie menţionată în cererea nr. x/30.09.2011 este 07.02.-08.03.2011, perioadă anterioară întreruperii relaţiilor contractuale, iar pe de altă parte faptul că societatea D. nu este specificată ca producător pentru lotul livrat, ci C. S.R.L..

Astfel, răspunderea administrativă a autorităţii nu este una obiectivă ci una bazată pe vinovăţie, aceasta rezultând cu precădere din înţelesul noţiunii de "neregulă", aşa cum apare definită în art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, din anexa 1 a O.U.G. nr. 66/2011 care menţionează faptele ce pot constitui abateri săvârşite cu vinovăţie (inclusiv sub forma unei culpe uşoare) care trebuie însă dovedită de către autoritatea de control. O eventuală răspundere obiectivă ar fi trebuit prevăzută şi reglementată expres, date fiind consecinţele deosebit de severe pe care le implică. Regula în domeniul răspunderii juridice (civile, administrative etc.) este aceea a unei răspunderi subiective întemeiate pe vinovăţie, răspunderea obiectivă reclamând o reglementare expresă şi neechivocă, ceea ce nu este dovedită în situaţia de faţă, având în vedere argumentele prezentate.

Chiar dacă autoritatea contractantă trebuia să aibă o diligentă minimă în derularea contractului, APIA trebuia să facă dovada unei încălcări a standardului de diligentă instituit prin clauzele contractuale.

Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 905/23.03.2018 a cărei anulare se solicită nu este motivată şi nu se prezintă argumente care să susţină decizia de respingere a contestaţiei formulată de instituţia noastră, rezumându-se doar la a reda cele reţinute în procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 02.02.2018 întocmit de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură precum şi cele susţinute de instituţie în contestaţia formulată.

2. Prin recursul formulat împotriva sentinţei nr. 910 din 9 decembrie 2019, recurentul reclamant a solicitat admiterea acestuia, casarea în totalitate a sentinţei cu consecinţa admiterii cererii de suspendare a măsurilor dispuse prin Procesul Verbal de Constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 02.02.2018 privind Cererea de Plată nr. x/30.09.2011.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat, în esenţă, următoarele:

Sub aspectul cazului bine justificat, recurentul a susţinut că procesul-verbal contestat este nemotivat, că instituţiei nu i-au fost aduse la cunoştinţă actele care au stat la baza întocmirii lui, astfel existând o îndoială serioasă cu privire la aparenţa de legalitate a actului administrativ în discuţie. Absenţa motivării constituie o încălcare a principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare şi o încălcare a obligaţiei constituţionale a autorităţilor administrative de a asigura informarea corectă a persoanelor interesate.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, prejudiciul rezultă din punerea în executare de îndată a actului administrativ creând un prejudiciu material reclamantei prin plata sumelor reţinute în sarcina sa, cât şi de cel generat de afectarea activităţii instituţiei, precum şi a drepturilor şi intereselor terţelor persoane: salariaţi, parteneri contractuali, în condiţiile în care suma de plată reţinută în sarcina instituţiei prin procesul-verbal de constatare a neregulilor este foarte mare.

4. Apărările formulate de intimată

Prin întâmpinarea formulată, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a solicitat să se respingă ca nefondată cererea recurentului - reclamant şi să se menţină, ca fiind temeinică şi legală sentinţa civilă nr. 515/30.09.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurentul-reclamant Sectorul 4 al Municipiului Bucureşti a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu o acţiune îndreptată împotriva Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 905/23.03.2018 emisă de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în sensul admiterii contestaţiei formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 02.02.2018 privind Cererea de plată nr. x/30.09.2011, anularea acestuia, precum şi suspendarea măsurilor dispuse prin acesta.

Prima instanţă, prin sentinţa nr. 515 de la 30 septembrie 2019, a respins cererea formulată de Sectorul 4 al Municipiului Bucureşti prin Primarul Sectorului 4 în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ca nefondată, iar prin sentinţa nr. 910 din 9 decembrie 2019 a admis cererea de completare a sentinţei civile nr. 515 pronunţată la data de 30.09.2019, în sensul că a respins şi cererea de suspendare a executării actelor administrative, ca nefondată.

Împotriva ambelor sentinţe a declarat recurs reclamantul Sectorul 4 al Municipiului Bucureşti prin primarul Sectorului 4, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive sunt incidente, după cum vom arăta în continuare. Astfel, prin contractul de furnizare nr. x/20.12.2010 încheiat între achizitorul Administraţia Şcolilor, Liceelor şi Grădiniţelor Sector 4 şi furnizorul S.C. B. S.R.L., pentru 100 de zile de curs, începând cu data de 05.01.2011 în conformitate cu structura anului şcolar 2010-2011, furnizorul avea obligaţia să furnizeze, potrivit art. 4 şi 7, mere cu greutatea între 90 şi 150 grame, zilnic la standardele prezentate în contractul încheiat. Furnizorul avea de asemenea obligaţia de a informa achizitorul despre apariţia oricăror evenimente neprevăzute care ar avea incidenţă asupra procesului de învăţământ având ca efect modificări sau întreruperi ale furnizării produselor care fac obiectul contractului .

Contractul s-a derulat fără întreruperi ale furnizării produselor şi fără obiecţiuni din partea beneficiarilor cu privire la calitatea produselor furnizate, la dosar neexistând dovezi în acest sens.

Prin cererea de plată nr. x/30.09.2011, Administraţia Şcolilor, Liceelor şi Grădiniţelor Sector 4 a solicitat plata sumei de 94.589,70 RON, pentru semestrul II al anului şcolar 2010-2011, pentru un lot de 315.299 de mere, aferent unui număr de 21 de zile pentru învăţământul primar şi 19 zile pentru învăţământul gimnazial. Tot în cuprinsul cererii de plată, în partea 3 -Lista detaliată a produselor distribuite în perioada cererii, se menţionează că perioada de distribuţie a lotului aferent semestrului II a fost 07.02.-08.03.2011, de către furnizorul S.C. B. S.R.L., de la grupul producătorilor agricoli C. S.R.L. .

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 2.02.2018, privind cererea de plată nr. x/30.09.2011 depusă de Administraţia Şcolilor, Liceelor şi Grădiniţelor Sector 4 (înregistrat sub nr. x/05.02.2018), s-a stabilit recuperarea sumei de 94.589,70 RON.

În motivarea acestui act administrativ s-a arătat că:

"Conduita adoptată de numita E. (reprezentant legal al S.C. B. SRL), încă din faza iniţială a depunerii documentelor aferente achiziţiei publice, a fost continuată şi în cadrul etapei ulterioare a depunerii cererii de plată nr. x/30.09.2011 de către beneficiarul Administraţia Şcolilor, Liceelor şi Grădiniţelor Sector 4 Bucureşti, când pentru a justifica distribuirea fructelor în şcoli aceasta a prezentat un alt înscris asupra căruia există suspiciunea că nu corespunde realităţii, respectiv declaraţia de provenienţă a merelor nr. 394/19.09.2011.

Verificările DLAF au evidenţiat faptul că S.C. B. S.R.L. nu a încheiat niciodată un contract de furnizare şi nu a achiziţionat mere de la S.C. D. S.R.L., deşi a prezentat înscrisuri care atestă contrariul.

Informaţiile puse la dispoziţie DLAF de către C. C. S.R.L., la data de 3.10.2017, respectiv fiţa clientului şi Tabelul centralizator privind livrările către S.C. B. S.R.L., au relevat faptul că cei doi agenţi economici au avut relaţii comerciale doar în intervalul 18.10.2010-22.03.2011.

După data de 23.03.2011, S.C. B. S.R.L. şi C. S.R.L. nu au mai avut relaţii comerciale, deşi din declaraţia de provenienţă a loturilor de mere nr. 394/19.09.2011 şi din conţinutul cererii de plată nr. x/30.09.2011, rezultă că merele livrate în şcoli după această dată, ar fi provenit de la S.C. D. S.R.L., care face parte din S.C. C.(...)".

La punctul 7 - Temeiul de drept din procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 2.02.2018, se arată: "Situaţia menţionată anterior, contravine Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 şi (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului şi Regulamentului (CE) nr. 288/2009 .

Prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 905/23.03.2018 formulată de Sectorul 4 al Municipiului Bucureşti şi înregistrată la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură sub nr. x/26.03.2018, a fost respinsă contestaţia şi păstrat debitul în cuantum de 94.589,70 RON, stabilit prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 2.02.2018. Recurenta critică sentinţa primei instanţe sub aspectul greşitei reţineri a săvârşirii unei nereguli astfel cum aceasta este definită la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit dispoziţiilor art. 2, alin. (1), lit. a) din Ordonanţa de urgenţă nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, forma în vigoare la momentul emiterii actelor administrative atacate:

"(1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) neregulă - orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;(...)".

Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a reţine în sarcina recurentului reclamant Sectorul 4 al Municipiului Bucureşti prin primarul Sectorului 4, pentru Administraţia Şcolilor, Liceelor şi Grădiniţelor Sector 4 Bucureşti, vreo neregulă în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, actele administrative atacate fiind nelegale din mai multe perspective.

În primul rând, situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 2.02.2018, este preluată din Nota de control nr. x din 5.12.2017 a Departamentului pentru lupta antifraudă- DLAF, care sesiza o suspiciune de neregulă şi fără a rezulta că Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a făcut propriile verificări. Mai mult decât atât, temeiul de drept reţinut face trimitere la un Regulament (UE), fără a se indica ce dispoziţii din acest Regulament au fost încălcate, fără a se indica încălcarea unor dispoziţii legale naţionale sau a unor dispoziţii contractuale, deşi se reţine că neregula s-ar fi săvârşit atât în procedura achiziţiei publice cât şi în faza cererii de plată.

Or, este de necontestat faptul că obligaţia autorităţii emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanţie contra arbitrariului administraţiei publice şi se impune cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică ori se suprimă drepturi sau situaţii juridice individuale şi subiective. În acest sens, art. 31 alin. (2) din Constituţia României prevede expres că autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerentele legate de competenţa emitentului, ci trebuie să conţină elemente de fapt şi de drept care, pe de o parte, să permită destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile şi efectele deciziei, iar, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

În jurisprudenţa comunitară s-a reţinut în mod constant că amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat sau emis şi de circumstanţele fiecărui caz.

Pe de altă parte, deşi se susţine că declaraţia de provenienţă a merelor nr. 394/19.09.2011 şi contractul de furnizare din data de 26.04.2010 sunt suspectate a fi false, nici în faza procesuală a recursului nu s-a dovedit că acestea au fost anulate pentru fals.

Se impune a aminti că procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 2.02.2018, ce face obiectul cauzei de faţă, priveşte cererea de plată nr. x/30.09.2011 depusă de Administraţia Şcolilor, Liceelor şi Grădiniţelor Sector 4.

Aşa cum am arătat mai sus, cererea de plată nr. x/30.09.2011 a fost depusă de Administraţia Şcolilor, Liceelor şi Grădiniţelor Sector 4 pentru semestrul II al anului şcolar 2010-2011, perioada de distribuţie a lotului fiind 07.02.-08.03.2011, de către furnizorul S.C. B. S.R.L., de la grupul producătorilor agricoli C. S.R.L..

Or, chiar în motivarea în fapt din procesul-verbal, se arată că din Tabelul centralizator privind livrările către S.C. B. S.R.L., comunicat de grupul producătorilor agricoli C. S.R.L., a rezultat faptul că cei doi agenţi economici au avut relaţii comerciale în intervalul 18.10.2010-22.03.2011. Apare evident că în perioada vizată de cererea de plată, între cele două societăţi existau relaţii comerciale. Relaţiile comerciale existau şi la momentul încheierii contractului de furnizare, iar din grupul producătorilor agricoli C. S.R.L. făcea parte şi S.C. D. S.R.L., după cum se arată chiar în procesul-verbal de constatare a neregulilor.

Din analiza clauzelor contractului de furnizare nr. x/20.12.2010 încheiat între achizitorul Administraţia Şcolilor, Liceelor şi Grădiniţelor Sector 4 şi furnizorul S.C. B. S.R.L. nu rezultă o obligaţie de achiziţionare a merelor de la un anumit producător, ci doar o obligaţie ca produsele furnizate să respecte anumiţi indici de calitate şi de gramaj.

Faţă de cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a reţine în sarcina recurentului reclamant vreo neregulă în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, deoarece procesul-verbal nu menţionează acţiunea sau inacţiunea Administraţiei Şcolilor, Liceelor şi Grădiniţelor Sector 4 Bucureşti de natură a prejudicia bugetul Uniunii Europene, în condiţiile în care scopul achiziţiei publice a fost atins, merele au fost livrate elevilor din clasele primare şi gimnaziale, fără a se fi reţinut îndeplinirea defectuoasă a acestei obligaţii.

Susţinerile intimatei Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură cum că S.C. B. S.R.L. era furnizor pentru mai multe unităţi administrativ teritoriale excede cadrului procesual de faţă care vizează doar cererea de plată nr. x/30.09.2011 formulată de Administraţia Şcolilor, Liceelor şi Grădiniţelor Sector 4 şi actele depuse în susţinerea ei.

Cu privire la recursul formulat împotriva sentinţei nr. 910 din 9 decembrie 2019, având ca obiect cererea de suspendare a măsurilor dispuse prin Procesul Verbal de Constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 02.02.2018 privind Cererea de Plată nr. x/30.09.2011, Înalta Curte reţine că recurenta nu mai justifică un interes deoarece în acelaşi moment s-a judecat şi cererea de anulare a actelor administrative atacate, iar prin interes se înţelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut şi actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune, condiţie ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât şi pe parcursul soluţionării acesteia.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul Sectorul 4 al Municipiului Bucureşti prin primarul Sectorului 4 împotriva sentinţei nr. 515 din 30 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX- a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi în rejudecare va admite acţiunea, va anula Decizia de soluţionare a contestaţiilor nr. 905 din 23.03.2018 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 2.02.2018.

Totodată se va respinge recursul declarat de reclamantul Sectorul 4 al Municipiului Bucureşti prin primarul Sectorului 4 împotriva sentinţei civile nr. 910 din 09 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX- a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Sectorul 4 al Municipiului Bucureşti prin primarul Sectorului 4 împotriva sentinţei nr. 515 din 30 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX- a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi în rejudecare admite acţiunea.

Anulează Decizia de soluţionare a contestaţiilor nr 905 din 23.03.2018 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 2.02.2018.

Respinge recursul declarat de reclamantul Sectorul 4 al Municipiului Bucureşti prin primarul Sectorului 4 împotriva sentinţei civile nr. 910 din 09 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX- a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 martie 2022.