Lack of active procedural standing for a railway branch suing in its own name under a parent-company lease agreement for non-interoperable infrastructure

Şedinţa publică din data de 2 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. RC CF-TRANS S.R.L., să se dispună obligarea acesteia la plata următoarelor sume: 2.494.242,66 RON, actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, reprezentând daune interese compensatorii la care societatea reclamantă este îndreptăţită ca urmare a prejudiciului suferit odată cu rezilierea Contractului încheiat între părţi, intervenită din culpa exclusivă a pârâtei care nu a executat în totalitate obligaţiile contractuale asumate; dobânzile legale aferente sumei precizate la pct. 1, pentru intervalul cuprins între data la care reclamanta avea dreptul de a pretinde şi încasa daunele interese şi data introducerii prezentei cereri, precum şi în continuare până la data lăţii efective; cu cheltuieli de judecată.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 82/2018 din data de 21 mai 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele: "Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara şi, în consecinţă:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara în contradictoriu cu pârâta S.C. RC - CF Trans S.R.L..".

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată şi acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a menţionat, în esenţă, următoarele:

Instanţa de fond a admis, în mod greşit, excepţia lipsei calităţii procesuale active a Compania Naţională de Căi Ferate S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara, fără ca această excepţie să fi fost invocată de către pârâtă sau instanţă din oficiu şi fără ca să fi fost pusă în discuţia părţilor, încălcându-se, astfel, dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

Se mai arată că nu este competentă material instanţa de contencios să judece prezenta cauză, contractul de închiriere nr. x/2014 nefiind un contract administrativ, ci un contract de drept comun încheiat între profesionişti.

Totodată, cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta apreciază că instanţa de fond reţine excepţia lipsei calităţii procesuale active a Compania Naţională de Căi Ferate S.A. Bucureşti - Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara arătând că cererea a fost semnată de către reprezentantul legal al societăţii, respectiv dl. Ing. A., ocupând funcţia de Director al Sucursalei Regionale CF Timişoara. De asemenea, nu a fost formulată în nume propriu, ci în numele CNCF CFR S.A. Bucureşti.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 25 septembrie 2018, răspunde intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Prelabil, Înalta Curte arată că în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziilor legale", nu este incident în cauză.

Astfel, se poate susţine că instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale atunci când completul de judecată nu a fost constituit în mod legal, în sensul că nu au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată.

Or, în speţă, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara invocând necompetenţa materială a instanţei de contencios administrativ este clară încadrarea acestui motiv de casare în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Faţă de acest motiv de casare, Înalta Curte îl va respinge ca neîntemeiat reţinând că recurenta nu a invocat necompetenţa materială a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu respectarea exigenţelor dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora excepţia necompetenţei materiale trebuia invocată de către parte la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţă primei instanţe şi pot pune concluzii. Or, în speţa, din analiza înscrisurilor existente în dosarul de fond rezultă cu claritate că reclamanta nu a invocat excepţia anterior menţionată, aceasta fiind invocată de către pârâtă prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond.

În analiza acestei excepţii, prima instanţă a reţinut, în mod corect, natura administrativă a contractului din care decurg pretenţiile Sucursalei Timişoara.

Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar nu poate proceda la analiza unor motive de nelegalitate noi, neinvocate în faţa instanţei de fond, obiectul căii extraordinare de atac a recursului fiind limitat la examinarea legalităţii hotărârii de fond, în raport de pretenţiile din cererea de chemare în judecată şi de argumentele şi apărările formulate de părţi în faza procesuală a fondului cu respectarea condiţiilor şi termenelor prevăzute de C. proc. civ.. Atât timp cât reclamanta nu a îndeplinit rigorile procedurale ale învestirii instanţei de judecată cu o pretenţie distinctă de verificat în calea acţiunii judiciare, referitoare la necompetenţa materială a instanţei de contencios, întrucât acestea nu au făcut obiectul analizei la fond, aceste critici de nelegalitate nu pot face nici obiectul cercetării în recurs.

Referitor la celelalte critici ale reclamantei, Înalta curte are în vedere că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. RC CF-TRANS S.R.L., să se dispună obligarea acesteia la plata următoarelor sume: 2.494.242,66 RON, actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, reprezentând daune interese compensatorii la care societatea reclamantă este îndreptăţită ca urmare a prejudiciului suferit odată cu rezilierea Contractului încheiat între părţi, intervenită din culpa exclusivă a pârâtei care nu a executat în totalitate obligaţiile contractuale asumate; dobânzile legale aferente sumei precizate la pct. 1, pentru intervalul cuprins între data la care reclamanta avea dreptul de a pretinde şi încasa daunele interese şi data introducerii prezentei cereri, precum şi în continuare până la data lăţii efective; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 82/2018 din data de 21 mai 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara în contradictoriu cu pârâta S.C. RC - CF Trans S.R.L..

Soluţionând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, s-a reţinut că reclamanta prin acţiune a solicitat plata unor daune interese compensatorii urmare prejudiciului suferit odată cu rezilierea contractului de închiriere cadru a grupului de secţii de circulaţie nr. 6 Timişoara RUIC nr. 94/4.09.2014 .

Părţile acestui contract, astfel cum rezultă din Cap I "Părţile contractante" sunt: Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A., înfiinţată prin H.G. nr. 581/1998, reprezentată de Director General C. şi Director General Adjunct Economic D., prin Sucursala Regională CF Timişoara, reprezentată prin director A. şi Contabil Sef E., în calitate de locator; S.C. B. S.R.L., în calitate de locatar.

Obiectul contractului l-a constituit închirierea grupului de secţii de circulaţie nr. 6, alcătuit din secţiile Nădab - Grăniceri, Timişoara Nord - Jimbolia, Timişoara Nord - Timişoara Vest, care aparţine infrastructurii feroviare inoperabile.

Părţile au convenit, conform art. 19.1 din contract - dosar fond Tribunalul Braşov, că în interpretarea obligaţiilor contractuale, precum şi pentru aplicarea eventualelor prevederi nereglementate prin contract, să se aplice dispoziţiile H.G. nr. 643/2011 prin care s-au aprobat condiţiile de închiriere de către Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A. a unor părţi ale infrastructurii feroviare neinteroperabile, precum şi gestionarea acestora.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor H.G. nr. 581/1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale de Căi Ferate "C.F.R." - S.A., CFR este organizată pe trei nivele; central, regional şi subunităţi de bază. În temeiul art. 1 alin. (3) din acest act normativ CFR a înfiinţat sucursale regionale, între care şi Sucursala Regională CF Timişoara.

Aşadar, Sucursala Regională CF Timişoara este organizată de sine-stătător, fiind înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. x/2003 şi având cod unic de înregistrare CUI x, directorul de sucursală A. are calitatea de împuternicit sucursală.

Deopotrivă, Compania Naţionale de Căi Ferate "C.F.R." - S.A., este o persoana juridică distinctă înfiinţată prin H.G. nr. 581/1998, astfel cum s-a arătat în precedent, înmatriculată la Registrul Comerţului sub x şi având cod unic de înregistrare CUI x.

Or, Compania Naţionale de Căi Ferate "C.F.R." S.A., nu a formulat cererea de chemare în judecată în nume propriu, ori prin intermediul Sucursalei Regionale de Căi Ferate Timişoara. Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara a formulat acţiunea în nume propriu, astfel cum rezultă din cererea cu care a învestit instanţa de fond dosar fond, respectiv, Subscrisa, Companiei Naţionale de Căi Ferate "C.F.R." SA- Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara înmatriculată la Registrul Comerţului sub x şi având cod unic de înregistrare CUI x...în contradictoriu ...", semnând în consecinţă.

Cererea de chemare în judecată a fost formulată în nume propriu, astfel că reclamanta nu justifică calitatea procesual activă.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 32 din C. proc. civ., printre condiţiile de exercitare a acţiunii civile, autorul cererii trebuie să aibă calitate procesuală. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 36 C. proc. civ. "calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, aşa cum acesta este dedus judecăţii".

În speţă se constată că Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara nu este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara împotriva sentinţei nr. 82/2018 din data de 21 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara împotriva sentinţei nr. 82/2018 din data de 21 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2021.