Judicial salary recalculation inadmissible for failure to exhaust mandatory preliminary administrative objection procedure

Şedinţa publică din data de 2 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea principală înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă la data de 08.03.2016 sub nr. de dosar de mai sus, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Iaşi şi Ministerul Justiţiei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la:

- includerea în baza de calcul a indemnizaţiei de încadrare brută lunară a drepturilor salariale reprezentând creşterile salariale cu 5% începând cu data de 01.01.2007 faţă de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007 faţă de nivelul din luna martie 2007 şi de 11% începând cu data de 01.10.2007 faţă de nivelul din luna septembrie 2007 şi în continuare până la încetarea discriminării;

- recalcularea drepturilor salariale având în vedere sumele care au fosta achitate prin eşalonare pentru perioada cuprinsă între data de prima dată prin eşalonare 02.11.2010 şi până la data plăţii efective a sumelor datorate de pârâţi, februarie 2016 în baza titlurilor executorii Decizia nr. 267 din 22 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2007, irevocabilă şi până la zi;

- achitarea diferenţelor salariale după includerea creşterilor salariale de 18% în îndemnizaţia de încadrare brută lunară prin scăderea sumelor achitate prin tranşele începând cu data de 02.11.2010 şi până la zi;

- obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Curtea de apel Iaşi să aloce fondurile necesare reprezentând drepturile salariale;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei prin includerea creşterile salariale de 18% în indemnizaţia de încadrare brută lunară.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1425 din data de 20 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele: "Admite excepţia inadmisibilităţii invocată prin întâmpinare de către pârâtul Ministerul Justiţiei.

Respinge ca inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Iaşi, ambii cu sediul în Iaşi, Ministerul Justiţiei, cu sediul în Bucureşti.".

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1425 din data de 20 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., arătând că respingând acţiunea ca inadmisibilă, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că nu au fost respectate dispoziţiile speciale prevăzute de art. 7 Cap. VIII din anexa VI la Legea nr. 284/2010, în sensul că nu a fost parcursă procedura prealabilă.

Mai arată recurentul că faţă de reţinerile instanţei de fond, Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie a pronunţat decizia nr. 9 din 29.05.2017, în dosarul nr. x/2017, într-un recurs în interesul legii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinările formulate intimaţii-pârâţi Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi au invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare şi, pe fond, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Prin cererea cu care a învestit instanţa de contencios administrativ, reclamantul a solicitat:

- includerea în baza de calcul a indemnizaţiei de încadrare brută lunară a drepturilor salariale reprezentând creşterile salariale cu 5% începând cu data de 01.01.2007 faţă de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007 faţă de nivelul din luna martie 2007 şi de 11% începând cu data de 01.10.2007 faţă de nivelul din luna septembrie 2007 şi în continuare până la încetarea discriminării;

- recalcularea drepturilor salariale având în vedere sumele care au fosta achitate prin eşalonare pentru perioada cuprinsă între data de prima dată prin eşalonare 02.11.2010 şi până la data plăţii efective a sumelor datorate de pârâţi, februarie 2016 în baza titlurilor executorii Decizia nr. 267 din 22 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2007, irevocabilă şi până la zi;

- achitarea diferenţelor salariale după includerea creşterilor salariale de 18% în îndemnizaţia de încadrare brută lunară prin scăderea sumelor achitate prin tranşele începând cu data de 02.11.2010 şi până la zi;

- obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Curtea de apel Iaşi să aloce fondurile necesare reprezentând drepturile salariale;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei prin includerea creşterile salariale de 18% în indemnizaţia de încadrare brută lunară.

Prin sentinţa civilă nr. 1452/20.04.2017, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea reclamantului, ca inadmisibilă.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010:

"(1) Personalul salarizat potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării, la organele de conducere ate Curţiilor de Apel . . . . . . . . . . Contestaţiile se soluţionează m termen de cel mult 30 de zile. (2) împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a... Curţii de Apel Bucureşti...".

În speţă, având în vedere pretenţiile formulate prin cererea de chemare în judecată, rezultă cu puterea evidenţei că începând cu 2.11.2010, nu au fost respectate dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 284/2010 privind procedura prealabilă obligatorie pentru anularea ordinelor de încadrare, nefiind respectat termenul de 15 zile de la comunicarea fiecărui ordin de încadrare, în ce priveşte formularea contestaţiei adresate ordonatorului de credite, conform alin. (1), şi nici termenul de 30 zile, instituit de alin. (4) art. 7 din Legea nr. 554/2004, în care se poate formula acţiune în faţa instanţei.

Aceste prevederi legale reprezintă o aplicaţie particulară a normei generale din materia contenciosului administrativ - art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie obligaţia parcurgerii unei proceduri prealabile înainte de sesizarea instanţei exclusiv competente. Procedura administrativă prealabilă reprezintă, de altfel, o condiţie de exerciţiu a dreptului la acţiune, în sensul dispoziţiilor art. 193 C. proc. civ., iar neîndeplinirea acesteia atrage respingerea cererii.

Aşadar, în mod corect a concluzionat instanţa de fond că reclamantul A. nu a formulat şi adresat o astfel de contestaţie ordonatorului principal de credite, în concret Ministerului Justiţiei, ci s-a adresat direct instanţei de judecată pentru obligarea tuturor ordonatorilor de credite, principal, secundar şi terţiar, la modificarea indemnizaţiei sale de încadrare brute lunare cu luarea în considerare a majorării salariale de 18% recunoscută irevocabil printr-o hotărâre judecătorească.

Or, prin raportare la prevederile legale anterior citate şi la pretenţiile deduse judecăţii de către reclamant, Înalta Curte, împărtăşind raţionamentul instanţei de fond, constată că reclamantul nu a înţeles să conteste acte administrative, nici propriu-zise, ce ar fi putut eventual consta în actele administrative emise de ordonatorul de credite prin care i s-au stabilit drepturile salariale, nici un act administrativ asimilat ce ar fi putut fi reprezentat de refuzul nejustificat al pârâţilor de a răspunde unei cereri adresate de reclamant prin care s-ar fi solicitat emiterea unor noi ordine de salarizare în condiţiile expuse în cererea de chemare în judecată.

Reţinând că reclamantul a antamat decizia nr. 9 din 29.05.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, instanţa de control judiciar arată că decizia anterior enunţată priveşte exclusiv acţiunile ce ţin de jurisdicţia muncii, nu şi pe cele de contencios administrativ, în cazul acestora instanţa fiind obligată să verifice parcurgerea procedurii prealabile instituită de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1425 din data de 20 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1425 din data de 20 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2021.