Challenge to normative prison conditions regulation dismissed for lack of pre-litigation complaint; moral damages claim fails due to unproven causal link between inadequate detention and specific harm

Şedinţa publică din data de 2 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr. x/2018, la data de 12.01.2018, reclamantul A. deţinut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă Arad, a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României - Ministerul Justiţiei prin Ministrul Justiţiei solicitând anularea/modificarea în parte a O.M.J. nr. 2773/C/2017, soluţionarea cererii de daune morale, comunicarea O.M.J. nr. 2772/C/2017 şi O.M.J. nr. 2773/C/2017.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 125 din data de 9 mai 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în prezent deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Arad, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Ministerul Justiţiei prin Ministrul justiţiei - mun. Bucureşti.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 125 din data de 9 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A. solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi modificarea în parte a anexei OMJ nr. 2773/C/2017.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a invocat, în esenţă, că instanţa nu a avut în vedere că procedura prealabilă a fost efectuată pentru ambele ordine contestate. Totodată, arată că în ceea ce priveşte capătul de cerere vizând daunele morale, acestea sunt demonstrate prin dovezi, constatări şi Hotărâri CEDO din 08.03.2018 din grupul de cauze Iliaş şi Alţii.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Ministerul Justiţiei prin Ministrul Justiţiei, prin care a solicitat anularea/modificarea în parte a O.M.J. nr. 2773/C/2017, în sensul acordării, pentru perioada de detnţie 01.05.2009 - la zi, a compensaţiei de 6 zile la fiecare 30 zile executate din prima zi de detenţie până la ultima zi, sub forma de 1 zi compensaţie la fiecare 5 zile de detenţie executate, în toate locurile unde a fost deţinut până în present şi daune morale în cuantu, de 10.000 euro, cu motivarea că a suferit tratamente degradante şi inhumane în timpul executării pedepsei privative de libertate.

Înalta Curte arată că, în mod corect, a admis instanţa de fond excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere, reţinând neîndeplinirea procedurii prealabile reglementate de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 pentru O.M.J. nr. 2773/C/2017.

Se reţine că O.M.J. nr. 2773/C/2017 pentru aprobarea situaţiei centralizate a clădirilor care sunt necorespunzătoare din punct de vedere al condiţiilor de detenţie este un act administrativ cu caracter normativ.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care reglementează procedura prealabilă obligatorie de drept comun, statuând că "(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia", iar la alin. (1)1 "(1^1) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând".

Potrivit dispoziţiilor anterior citate, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept sau într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Susţinerea recurentului că a îndeplinirea procedura prealabilă obligatorie şi pentru O.M.J. nr. 2773/C/2017", nu poate fi primită. Din analiza înscrisurilor existente la dosar reiese, Înalta Curte constată că reclamantul a adresat Ministerului Justiţiei, la data de 26.10.2017 o cerere prin care a solicitat anularea parţială şi modificarea parţială a OMJ nr. 2772/C/2017 pentru aprobarea Normelor minime obligatorii privind condiţiile de cazare a persoanelor private de libertate, parcurgând astfel procedura prealabilă însă doar în ce priveşte OMJ nr. 2772/C/2017, care nu face obiectul prezentului dosar.

În ceea ce priveşte O.M.J. nr. 2773/C/2017 pentru aprobarea situaţiei centralizate a clădirilor care sunt necorespunzătoare din punct de vedere al condiţiilor de detenţie a cărui anulare ce solicită în cauza de faţă, recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile obligatorii.

Aşadar, în mod corect, instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii acestui capăt de cerere pentru neîndeplinirea procedurii prealabile cu consecinţa respingerii petitului privind anularea O.M.J. nr. 2773/C/2017 pentru aprobarea situaţiei centralizate a clădirilor care sunt necorespunzătoare din punct de vedere al condiţiilor de detenţie ca inadmisibil, fără a mai analiza celelalte susţinerile ale reclamantului în legătură cu acest petit.

Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată şi critica vizând soluţia referitoare la obligarea pârâtului la plata unor daune morale pentru încălcarea drepturilor stabilite prin art. 3, art. 6, art. 13, art. 41, art. 44 din C.E.D.O.

Împărtăşind raţionamentul instanţei de fond, Înalta Curte arată că recurentul a solicitat obligarea pârâtului la plata de daune morale pentru încălcarea drepturilor stabilite prin art. 3, art. 6, art. 13, art. 41, art. 44 din C.E.D.O., fără a preciza concret dacă aceste pretinse încălcări sunt consecinţa condiţiilor de detenţie.

Or, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenţei fizice a persoanei, intergrităţii corporale şi sănătăţii, cinstei, demnităţii şi onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorităţii, ci trebuie dovedite daunele morale suferite.

Sub acest aspect, partea care solicită daune morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului şi legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta autorităţii.

Textele invocate de recurent din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului fac referire la interzicerea torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, dreptul la un proces echitabil, dreptul la o cale de atac efectivă şi reparaţia acordată de aceasta în situaţia în care se constată că a avut loc o încălcare a Convenţiei.

În speţă, reclamantul a invocat prin acţiune condiţii de detenţie necorespunzătoare, susceptibile de analiză din perspectiva unor tratamente inumane sau degradante, însă simpla invocare a condiţiilor de detenţie necorespunzătoare, în lipsa unor minime dovezi în acest sens, nu este suficientă pentru a antrena răspunderea autorităţii pârâte, în sensul celor anterior antamate.

Or, prin O.M.J. nr. 2773/C/2017 pentru aprobarea situaţiei centralizate a clădirilor care sunt necorespunzătoare din punct de vedere al condiţiilor de detenţie, au fost stabilite categoriile de clădiri, identificate prin numărul de inventar, care au fost clasificate drept necorespunzătoare din punct de vedere al condiţiilor de detenţie, ţinând cont de criteriile stabilite de Legea nr. 169/2017, iar la Penitenciarul Arad doar anumite spaţii de cazare au fost clasificate drept necorespunzătoare şi pe anumite perioade, reclamantul neindicând concret spaţiul de cazare necorespunzător în care s-a aflat.

În acest context, Înalta Curte concluzionează în sensul că pentru acordarea de despăgubiri era necesar ca recurentul să facă dovada daunelor morale suferite, respectiv a condiţiilor necorespunzătoare de detenţie cauzatoare de suferinţe fizice sau morale, fie prin încadrarea lor în clasificarea stabilită prin O.M.J. nr. 2773/C/2017, fie prin alte mijloace de probă, astfel cum, în mod corect, a evidenţiat instanţa de fond.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident niciun motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 125 din data de 9 mai 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 125 din data de 9 mai 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2021.