Administrative action against initial salary decision inadmissible under Law 153/2017 where final leadership resolution must be challenged

Şedinţa publică din data de 2 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia I civilă la data de 24 mai 2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat:

(i) recunoaşterea stării de discriminare în care se află, din punct de vedere salarial, în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii de Apel Ploieşti, care depăşesc limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice care beneficiază de sporuri în procent de 45%, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, prin adresa nr. x/28.02.2018 şi agreat de reprezentanţii Curţii de Conturi a României, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate, dar care nu a fost aplicat la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi;

(ii) revocarea Deciziei nr. 826/X/2/2018 din 28.02.2018 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi emiterea unei noi decizii de încadrare şi salarizare a personalului de specialitate din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi a principiului nediscriminării prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţia României, precum şi a dispoziţiilor prevăzute de Decizia nr. 23/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul stabilirii drepturilor de indemnizaţie cu luarea în considerare a tuturor sporurilor în procent legal (în total de 45%) respectiv acordarea, pe lângă sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15% şi a următoarelor sporuri:

- sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 25% din indemnizaţia de încadrare;

- sporul pentru păstrarea confidenţialităţii, în procent de 5% din indemnizaţia de încadrare;

(iii) uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie, conform Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate, în baza Legii nr. 153/2017;

(iv) repararea prejudiciului produs, prin acţiunea pârâţilor, până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre suma care li s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare precum şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite de Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Ploieşti;

(v) obligarea pârâţilor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi la plata sumelor reprezentând aceste diferenţe pentru perioada 1 ianuarie 2018 - viitor;

(vi) actualizarea sumelor stabilite mai sus, cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să le fie achitate reclamanţilor (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 1021 din 19 septembrie 2018, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 18 octombrie 2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 127 din 16 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 127 din 16 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii, solicitând admiterea căii de atac şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, reclamanţii arată că, deşi au formulat un capăt de cerere vizând revocarea Deciziei nr. 826/X/2/2018 din 28.02.2018 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, pretenţia principală a acţiunii era aceea de recunoaştere a stării de discriminare în care se află, din punct de vedere salarial, în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii de Apel Ploieşti, precum şi de uniformizare a modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie cu personalul din aceste instanţe. Scopul urmărit prin acţiune este acela de egalizare a salariilor personalului auxiliar de specialitate din cadrul Parchetului de pe lână Tribunalul Iaşi cu cel al personalului auxiliar de specialitate de la curţile de apel menţionate, iar nu revocarea Deciziei nr. 826/X/2/2018.

Arată recurenţii-reclamanţi că împotriva Deciziei nr. 826/X/2/2018 din 28.02.2018 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi au formulat contestaţie, soluţionată prin Hotărârea nr. 4/05.04.2018 a Colegiului de Conducere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi. Împotriva acestei hotărâri s-a formulat plângere în faţa instanţei de contencios administrativ, înregistrată în fond la data de 03.05.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. de dosar x/2018, în prezent aflată în stadiul procesual al recursului, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Mai susţin recurenţii-reclamanţi că acţiunea prin care a fost atacată Decizia nr. 826/X/2/2018 din 28.02.2018 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti anterior prezentei acţiuni adresate Tribunalului Neamţ, prin care s-a urmărit doar uniformizarea salariilor. Tribunalul Neamţ a declinat, însă, competenţa de soluţionare a acestei acţiuni, iar împotriva încheierii de declinare a competenţei nu s-a putut exercita vreo cale de atac, fiind pronunţată fără cale de atac.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a depus întâmpinare, prin care nu a invocat excepţii, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

5. Alte aspecte procesuale

Urmare a decesului recurentei-reclamante H., survenit în cursul judecăţii, prin încheierea din 19 ianuarie 2022 instanţa de recurs a dispus introducerea în cauză a moştenitorilor L. şi M., conform certificatului de moştenitor depus la dosarul cauzei.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (în ale cărui dispoziţii se încadrează criticile expuse în calea de atac), Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţi este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa recurată, prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins în consecinţă cererea de chemare în judecată, reţinând că reclamanţii au solicitat revocarea Deciziei nr. 826/X/2/2018 din 28.02.2018 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, iar nu a hotărârii organului de conducere al parchetului emisă în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva acestei decizii, contrar prevederilor art. 7 din Anexa V din Legea nr. 153/2017.

În recurs, reclamanţii au susţinut că pretenţia principală a acţiunii nu este cea de revocare a acestei decizii, ci aceea de constatarea a stării de discriminare şi de uniformizare a salariilor la nivelul celor stabilite de alţi ordonatori secundari de credite. Pe de altă parte, au arătat că au contestat Decizia nr. 826/X/2/2018 din 28.02.2018 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, iar împotriva Hotărârii Colegiului de Conducere nr. 4/05.04.2018 au formulat acţiune, ce face obiectul dosarului nr. x/2018, aflat în stadiul procesual al recursului.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate, urmând a fi respinse, cu consecinţa menţinerii sentinţei recurate.

În ceea ce priveşte obiectul cererii de chemare în judecată, în raport de modul de configurare a acesteia şi de motivele de fapt şi de drept expuse în susţinerea ei, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor reclamanţilor, că pretenţia principală este aceea de revocare a Deciziei nr. 826/X/2/2018 din 28.02.2018, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a stabilit drepturile salariale cuvenite, cu începere de la 01.01.2018, personalului auxiliar de specialitate, personalului conex şi tehnicienilor criminalişti din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi. Deşi acţiunea cuprinde, într-adevăr, şi două petite prin care se solicită recunoaşterea stării de discriminare în care se află reclamanţii şi uniformizarea salarială, aceste pretenţii au caracter accesoriu, soarta lor depinzând de soluţia pronunţată asupra capătului de cerere principal.

Astfel, petitul referitor la recunoaşterea stării de discriminare nu reprezintă o pretenţie propriu-zisă, ci un argument în sprijinul nelegalităţii deciziei contestate, întrucât reclamanţii au la dispoziţie, potrivit art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 7 din Capitolul VIII, Anexa V a Legii nr. 153/2017, o acţiune în realizare (anularea actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale), iar nu una în constatare. Totodată, solicitarea de uniformizare salarială la nivelul altor ordonatori secundari de credite reprezintă o consecinţă a constatării nelegalităţii Deciziei nr. 826/X/2/2018 pentru motive de discriminare.

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a apreciat că petitul principal îl reprezintă cererea de revocare a deciziei emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi. Or, potrivit art. 7 alin. (2) din Capitolul VIII, Anexa V a Legii nr. 153/2017, obiectul al acţiunii în contencios administrativ îl reprezintă hotărârea organului de conducere prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva deciziei de stabilire a drepturilor salariale, acest din urmă act neputând face, în mod singular, obiectul contestării în instanţă. Mai exact, în speţă reclamanţii ar fi trebuit să solicite anularea Hotărârii nr. 4/05.04.2018 a Colegiului de Conducere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, iar nu a Deciziei nr. 826/X/2/2018, astfel că soluţia primei instanţe, de inadmisibilitate a acţiunii, corespunde dispoziţiilor legale incidente.

Cât priveşte argumentul recurenţilor-reclamanţi în sensul că au formulat contestaţie administrativă şi, ulterior, împotriva Hotărârii Colegiului de Conducere nr. 4/05.04.2018 au formulat acţiune, ce face obiectul dosarului nr. x/2018, Înalta Curte reţine că, la data judecării prezentului recurs, acest dosar este definitiv soluţionat prin decizia nr. 5726/19.11.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respins recursul declarat de reclamanţi, fiind menţinută sentinţa instanţei de fond, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată.

Această împrejurare nu schimbă în vreun fel soluţia de inadmisibilitate a acţiunii de faţă, întrucât, deşi reclamanţii au formulat contestaţie administrativă împotriva deciziei de stabilire a drepturilor salariale şi apoi au contestat pe cale judiciară, în dosarul nr. x/2018, hotărârea organului de conducere de soluţionare a contestaţiei, în prezenta cauză au înţeles să solicite doar revocarea Deciziei nr. 826/X/2/2018, demers considerat inadmisibil, conform considerentelor anterior prezentate. Trebuie subliniat că instanţa de fond nu a admis excepţia inadmisibilităţii în prezenta cauză pe motivul neurmării de către reclamanţi a procedurii contestaţiei administrative prevăzute de art. 7 alin. (1) din Capitolul VIII, Anexa V a Legii nr. 153/2017, ci pe motivul neatacării hotărârii de soluţionare a contestaţiei, în condiţiile alin. (2) al aceluiaşi articol. Ca atare, sunt nerelevante argumentele prin care se invocă respectarea procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 153/2017 şi atacarea actului administrativ emis în această procedură, într-un alt litigiu decât cel de faţă.

În plus, dacă s-ar considera, aşa cum pretind recurenţii-reclamanţi, că cererea de anulare (revocare) a Deciziei nr. 826/X/2/2018 este admisibilă şi în condiţiile neatacării exprese a Hotărârii nr. 4/05.04.2018 a Colegiului de Conducere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă, finele de neprimire rămâne valid întrucât acestei judecăţi i se opune autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 4439/01.11.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, menţinută prin decizia nr. 5726/19.11.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanţi, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii B., F., J., A., E., I., D., L., M., C., G. şi K. împotriva sentinţei civile nr. 127 din 16 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2022.