Appeal against refusal to refer constitutionality challenge dismissed as inadmissible for lack of party status

Şedinţa publică din data de 2 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 29 mai 2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se constate calitatea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât.

1.2. La termenul de judecată din data de 05 septembrie 2019, instanţa de fond a respins, ca inadmisibile în principiu, atât cererea de intervenţie accesorie, cât şi cererea de intervenţie principală, formulate de petenţii B. şi C..

2. Calea de atac exercitată împotriva încheierii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de intervenţie accesorie

Împotriva încheierii din 05 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins cererea de intervenţie accesorie, ca inadmisibilă, a declarat recurs petentul C., prin mandatar B..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

3. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

În cadrul recursului declarat în cauză, recurentul C. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (3) din C. proc. civ. şi a dispoziţiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

4. Soluţia pronunţată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale

Prin încheierea din 5 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul C., prin mandatar B., privind sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (3) din C. proc. civ. şi a dispoziţiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

5. Calea de atac exercitată împotriva încheierii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale

Împotriva încheierii din 5 noiembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs D., solicitând casarea încheierii atacate.

6. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului, excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, excepţia nulităţii recursului pentru neindicarea datelor de identificare ale părţilor, pentru lipsa semnăturii şi pentru nemotivare.

Excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată de intimatul A., a fost calificată de Înalta Curte ca reprezentând excepţia inadmisibilităţii recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de D., în raport de prevederile art. 458 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 458 din C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane".

Totodată, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar art. 129 din Constituţia României dispune că:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Aşadar, sfera persoanelor care pot ataca o hotărâre judecătorească se stabileşte prin lege, fiind pusă, în principal, la dispoziţia părţilor cauzei respective, iar în cazul terţilor, posibilitatea atacării hotărârii este recunoscută doar atunci când există o prevedere legislativă expresă în acest sens. Exercitarea unei căi de atac de către o persoană care nu este parte a cauzei şi pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de titularul căii de atac.

Raportat la cadrul procesual al cauzei care s-a judecat în fond în faţa Curţii de Apel Bucureşti, precum şi la cadrul procesual al recursului aflat în curs de judecată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se constată că recurentul D. nu figurează în calitate de parte în nicio fază procesuală şi nu este titularul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, respinsă prin încheierea recurată.

Cum recurentul D. nu este parte a cauzei şi nu există vreo prevedere legală expresă care să-i permită exercitarea căii de atac a recursului împotriva încheierii din 5 noiembrie 2021, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petentul C., Înalta Curte, în temeiul art. 458 raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de D..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul D. împotriva încheierii din 5 noiembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2022.