Whether a rejected motion to resume suspended proceedings interrupts the six-month peremption period under Art. 417 CPC

Şedinţa publică din data de 2 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 iunie 2018, pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Ploieşti, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 427.634,32 RON, reprezentând contravaloare lucrări executate, a penalităţilor de întârziere în cuantum de 816.781,31 RON, calculate de la data scadenţei până la data de 14.03.2018, a penalităţilor de întârziere calculate începând cu 15.03.2018 şi până la data plăţii efective, precum şi a cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1151 din 10 septembrie 2020, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Ploieşti şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei în cuantum de 427634,32 RON, reprezentând c/v lucrări executate, a sumei în cuantum de 816.781,31 RON, reprezentând penalităţi de întârziere calculate de la data scadenţei până la data de14.03.2018, precum şi la plata penalităţilor de întârziere de la 15.03.2018 până la data plăţii integrale a debitului.

3. Recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul Ploieşti, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul respingerii în totalitate a acţiunii.

4. Încheierea de suspendare a soluţionării recursului

Prin încheierea din 19 mai 2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea soluţionării recursului declarat de pârâtul Municipiul Ploieşti, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., constatând că recurentul-pârât nu a îndeplinit obligaţiile puse în vedere de instanţă, referitoare la depunerea unor înscrisuri.

5. Încheierea de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei

Prin încheierea din 27 octombrie 2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de repunere pe rol, ca neîntemeiată şi a menţinut măsura suspendării judecăţii cauzei, dispusă prin încheierea din 19 mai 2020.

6. Hotărârea de constatare a perimării recursului

Prin decizia nr. 249 din 16 februarie 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de perimare formulată de intimata-reclamantă A. S.A. şi a constatat perimat recursul declarat de pârâtul Municipiul Ploieşti împotriva sentinţei nr. 1151 din 10 septembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

7. Calea de atac exercitată împotriva hotărârii de constatare a perimării recursului

Împotriva deciziei civile nr. 249 din 16 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Municipiul Ploieşti, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, în rejudecare, să se constate că recursul declarat împotriva sentinţei nr. 1151 din 10 septembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, nu este perimat.

În motivarea recursului, pârâtul susţine că instanţa de fond a interpretat greşit prevederile art. 416 - 418 C. proc. civ.. Consideră că recursul nu a rămas în nelucrare, iar termenul de perimare de 6 luni nu s-a împlinit, întrucât a fost întrerupt prin formularea cererii de repunere pe rol. Suspendarea soluţionării recursului s-a dispus la termenul din 19.05.2020, iar la data de 02.07.2020 a fost depusă cererea de repunere pe rol, cerere soluţionată prin încheierea din 27.10.2020.

Consideră recurentul că între data depunerii acestei cereri şi data respingerii ei, termenul de perimare a fost întrerupt. Termenul de perimare curge de la data de 19.05.2020, când s-a dispus suspendarea, este întrerupt la data de 02.07.2020 şi este reluat la data de 27.10.2020, astfel încât perioada 02.07.2020-27.10.2020 nu trebuie luată în calcul la calculul termenului de perimare.

Recurentul-pârât apreciază că instanţa de recurs trebuia să dea eficienţă prevederilor art. 418 C. proc. civ., respectiv să reţină diligenţele depuse de Municipiul Ploieşti în obţinerea înscrisurilor solicitate şi că acestea nu au putut fi obţinute din motive temeinic justificate.

Mai arată că înscrisurile depuse împreună cu cererea de repunere pe rol au fost menţinute de către Curtea de Apel Ploieşti la dosarul cauzei, fapt care nu se putea realiza decât prin admiterea cererii de repunere pe rol.

8. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. S.A. a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (în ale cărui prevederi se încadrează criticile formulate prin calea de atac), Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Municipiul Ploieşti este nefondat, pentru următoarele considerente:

În esenţă, recurentul-pârât a susţinut că termenul de perimare, care a început să curgă la data de 19 mai 2020, când s-a dispus suspendarea soluţionării recursului în temeiul art. 242 C. proc. civ., a fost întrerupt prin formularea cererii de repunere pe rol a cauzei, depusă la data de 2 iulie 2020. Mai susţine recurentul că, deşi această cerere a fost respinsă, ea a produs efectul întreruptiv, atât timp cât instanţa a reţinut la dosarul cauzei înscrisurile depuse de parte şi nu a anulat cererea, un alt termen de perimare începând să curgă de la data încheierii de respingere a cererii, respectiv de la data de 27 octombrie 2020.

Potrivit prevederilor art. 417 C. proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de partea care justifică un interes.

Înalta Curte consideră greşită interpretarea dată de recurentul-pârât textului de lege amintit, în sensul că simpla formulare a cererii de repunere pe rol este suficientă pentru a întrerupe cursului perimării. Contrar acestei opinii, Înalta Curte constată că este necesar ca actul de procedură făcut în vederea judecării procesului să fie apt să îndeplinească scopul pentru care a fost efectuat şi anume, în speţă, cererea de repunere pe rol să conducă la reluarea judecăţii cauzei. Cererea de repunere pe rol, formulată de recurentul-pârât la data de 2 iulie 2020, a fost respinsă prin încheierea din 27 octombrie 2020, fiind menţinută măsura suspendării judecăţii, ceea ce înseamnă că manifestarea de voinţă a pârâtului, în sensul reluării judecăţii cauzei, nu a produs niciun efect.

Cât priveşte susţinerile recurentului-pârât, în sensul că reţinerea la dosarul cauzei a înscrisurilor depuse odată cu cererea de reluarea a judecăţii echivalează cu repunerea pe rol a cauzei, Înalta Curte le constată a fi neîntemeiate. Soluţia pronunţată asupra cererii de repunere pe rol a cauzei este cea dispusă prin încheierea din 27 octombrie 2020, respectiv respingerea cererii. Argumentul recurentului-pârât nu îşi găseşte suportul în nicio normă procedurală, legiuitorul neprevăzând vreo situaţie de repunere pe rol "implicită", iar reţinerea înscrisurilor la dosar s-a realizat exclusiv în scopul verificării îndeplinirii condiţiilor de reluare a judecăţii cauzei, conform art. 415 C. proc. civ., iar nu ca urmare a unei dispoziţii de repunere pe rol a recursului.

Totodată, nu are relevanţă nici împrejurarea că cererea de repunere pe rol a fost respinsă pe fond, iar nu ca urmare a cauze de nulitate, ceea ce interesează, din perspectiva calculării termenului de perimare, fiind lipsa efectelor produse de această cerere asupra măsurii de suspendare a soluţionării cauzei.

Înalta Curte mai reţine că pârâtul Municipiul Ploieşti a declarat recurs atât împotriva încheierii din 19.05.2020, prin care s-a suspendat soluţionarea cauzei, cât şi împotriva încheierii din 27 octombrie 2020, prin care s-a respins cererea de repunere pe rol. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi sub nr. x/2018/a1 şi a fost soluţionat prin decizia nr. 6188/2021, în sensul respingerii recursului, ca nefondat şi menţinerii celor două încheieri.

Pe cale de consecinţă, recurentul nu se poate prevala de dispoziţiile art. 417 C. proc. civ., cu referire la cererea de repunere pe rol a cauzei depusă la data de 2 iulie 2020, atât timp cât acest act de procedură a fost respins de curtea de apel printr-o încheiere rămasă definitivă, neconducând la reluarea judecăţii cauzei şi neproducând efectul întreruptiv al cursului perimării.

În fine, critica referitoare la neluarea în considerare a diligenţelor depuse de recurentul-pârât în vederea obţinerii şi depunerii actelor solicitate de instanţa de recurs nu poate fi analizată în conexiune cu soluţia de constatare a perimării, aceasta fiind o chestiune care ţine de legalitatea încheierii de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei, iar nu a deciziei atacate cu recurs.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Ploieşti, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Ploieşti împotriva deciziei civile nr. 249 din 16 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2022.