Securitate collaboration status; sufficiency of reporting on foreign radio listening and political jokes to establish infringement of fundamental rights under O.U.G. 24/2008

Şedinţa publică din data de 2 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 mai 2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a -IX - a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ("CNSAS"), în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se constatate calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 629 din 18 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 629 din 18 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul A., solicitând admiterea recursului şi reaprecierea instanţei asupra calităţii de colaborator al Securităţii.

În motivarea căii de atac, pârâtul prezintă conţinutul înscrisurilor aflate în dosarul cauzei, anexate acţiunii formulate de CNSAS, întocmite atât anterior semnării angajamentului din 28.01.1977, cât şi ulterior acestui moment. Arată că, în perioada recrutării sale, deţinea un casetofon şi era pasionat de muzica din repertoriul internaţional, procurându-şi melodiile prin înregistrare de la posturi de radio străine, prin intermediul unor colegi de şcoală. Când a fost chemat la Poliţia Oneşti, s-a temut că-i va fi confiscat casetofonul, vor fi chemaţi părinţii la şcoală, va fi amendat şi interogat. În acea zi şi în acest context, recurentul a semnat angajamentul şi, la aceeaşi dată, a scris, după dictarea ofiţerului de Securitate, o notă informativă semnată olograf cu numele "Pricop Ion".

Susţine recurentul-pârât că, din înscrisurile existente la dosar, reiese că recrutarea sa a avut caracter premeditat şi că, ulterior, la data de 08.01.1979, cât se afla în efectuarea stagiului militar, a semnat un nou angajament, de asemeni la dictare, fiindu-i atribuit numele conspirativ "B.". Din notele de constatare şi rapoartele întocmite în cursul anului 1980 a rezultat că pârâtul nu a furnizat informaţii, că nu este dispus să facă acest lucru şi că, la uzina la care s-a angajat, există alte surse recrutate.

Recurentul-pârât solicită instanţei de control judiciar să aibă în vedere că recrutarea sa a fost efectuată în mod premeditat, la acea dată fiind elev şi neoferindu-se să devină informator/colaborator de bună voie. Racolarea sa de către organele de Securitate s-a făcut după o verificare prealabilă a sa, a părinţilor şi rudelor sale, prin intermediul colegilor, cadrelor didactice, a surselor şi organelor de miliţie şi securitate. Mai arată că, la 17 ani, provenind dintr-o familie rurală, nu avea altă cale decât de a se conforma, scriind după dictarea ofiţerilor de Securitate, neavând pregătirea necesară pentru a întocmi documentaţia respectivă şi de a desfăşura activităţi informativ-operative.

Solicită recurentul-pârât a fi luate în considerare înscrisurile depuse la dosar din perspectiva contextului politic şi a dispoziţiilor legale în materie, întrucât nu se face vinovat de încălcarea art. 17 şi 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi nici a dispoziţiilor constituţionale, chiar el suferind o îngrădire a drepturilor privind viaţa privată, libera exprimare şi libertatea opiniilor.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanţei de recurs, intimatul-reclamant CNSAS a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ale cărui dispoziţii se încadrează criticile expuse în calea de atac), Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat instanţa de judecată, susţinând că pârâtul A. a avut calitatea de colaborator al Securităţii, furnizând informaţii cu privire la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este considerat colaborator al Securităţii "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.".

Prima instanţă a verificat înscrisurile administrate, prin prisma condiţiilor impuse de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, concluzionând în sensul admiterii acţiunii promovate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Soluţia instanţei de fond este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, criticile din recurs privind neîncadrarea activităţii desfăşurate de pârât în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 fiind nefondate.

În cauză au fost dovedite condiţiile prevăzute de textul de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, respectiv persoana să fi furnizat informaţii prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care au avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, la dosarul cauzei au fost depuse două angajamente semnate de recurentul-pârât la data de 28.01.1977, când era elev al Liceului industrial nr. 1 din municipiul Gh. Gh. Dej, jud. Bacău, respectiv la 08.01.1979, când era militar în termen la U.M. 01300 Baia Mare, jud. Maramureş. Prin nota informativă din 28.01.1977, recurentul-pârât a oferit informaţii cu privire la doi dintre colegii săi de şcoală, arătând că aceştia ascultă la domiciliu postul de radio C. şi înregistrează muzica difuzată de acest post; totodată, a oferit informaţii despre o altă persoană (muncitor într-unul dintre laboratoarele unităţii şcolare), care a spus un banc cu conţinut tendenţios la adresa conducerii statului, de faţă cu recurentul şi alte trei persoane.

Înalta Curte constată că aceste informaţii fac parte din activităţile considerate potrivnice regimului comunist totalitar, care se opunea libertăţii de exprimare şi libertăţii opiniilor, interzicând propriilor cetăţeni să exprime comentarii negative la adresa regimului politic comunist sau să asculte posturi de radio care contestau acest regim. Devoalarea acestor acţiuni de către recurentul-pârât reprezintă o ingerinţă în dreptul la viaţă privată al persoanelor urmărite şi putea atrage persecuţii din partea organelor represive ale regimului comunist.

Recurentul-pârât a susţinut în calea de atac că recrutarea sa de către organele de Securitate a fost una premeditată, prin raportare la documentele întocmite anterior semnării primului angajament. Înalta Curte constată că aceste înscrisuri (adresă de la postul de Miliţie Tg. Trotuş; notă informativă dată de un coleg al pârâtului, sursa "D.", la data de 26.11.1976; referat cu propunere de recrurare în calitate de informator din data de 08.12.1976; notă informativă data de sursa "E." în data de 28.01.1977; raport de investigaţii întocmit de sursa "F." cu privire la pârât) nu sunt relevante în stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii, legea stabilind această calitate în raport de două elemente: persoana în cauză să fi furnizat informaţii organelor de Securitate, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist; aceste informaţii au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, elemente care, în speţă, sunt confirmate de probele dosarului.

Condiţiile în care s-a realizat recrutarea pârâtului pot avea caracter exonerator doar prin prisma art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv în măsura în care s-ar dovedi că a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetat, fie judecat şi condamnat, situaţie neregăsită în speţă.

În egală măsură, nici invocarea vârstei pe care o avea la semnarea primului angajament ori a mediului rural din care provenea pârâtul sau a dictării după indicaţiile ofiţerilor de Securitate nu pot fi valorificate ca elemente excluzive ale aplicării art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Teza a III-a a acestui text de lege stabileşte că nu este considerată colaboratoare a Securităţii persoana care, la data colaborării, nu împlinise 16 ani, or pârâtul avea 17 ani la data semnării primului angajament şi al notei informative. Totodată, mediul din care provenea pârâtul şi pretinsa lipsă de cunoştinţe a acestuia nu prezintă relevanţă, dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 necondiţionând stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii de împrejurări de ordin personal, precum localitatea de provenienţă, mediul familial ori nivelul educaţional. De asemenea, scrierea angajamentelor şi a notei informative conform celor dictate de ofiţerii de Securitate nu este probată în vreun fel de pârât.

Înalta Curte subliniază, astfel cum s-a arătat anterior, că situaţiile de excepţie în care furnizarea de informaţii nu trebuie considerată activitate de colaborare cu Securitatea sunt numai cele prevăzute expres de art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, iar recurentul-pârât nu a indicat şi probat intervenirea unor astfel de împrejurări.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, Înalta Curte constată că în speţă este îndeplinită şi condiţia referitoare la vizarea îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului din cuprinsul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât recurentul-pârât putea şi trebuia să conştientizeze, chiar dacă era elev şi avea 17 ani, că, prin furnizarea informaţiilor, asupra persoanelor denunţate exista riscul de a se desfăşura acţiuni de represalii din partea organelor statale.

De altfel, din argumentele prezentate în calea de atac, rezultă că recurentul-pârât era conştient de posibilele urmări ale faptelor sale asupra persoanelor denunţate că ascultă postul de radio C., arătând că el însuşi deţinea înregistrări ale muzicii difuzate de acest post, procurate de la colegii cu privire la care a oferit nota informativă şi că, la convocarea sa la postul de miliţie, i-a fost teamă că-i va fi confiscat casetofonul, ca va fi amendat şi interogat.

Totodată, această condiţie legală nu se referă la îngrădirea efectivă a acestor drepturi, fiind suficientă "vizarea" unei astfel de îngrădiri. Se observă, astfel, că oferirea de informaţii era aptă să afecteze dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, precum şi a dreptului la libera exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 19 din acelaşi pact şi art. 28 din Constituţia României din 1965, astfel cum a reţinut şi reclamantul CNSAS. Împrejurarea că recurentul-pârât consideră că, la rândul său, ar fi suferit o încălcare a drepturilor sale la viaţă privată, liberă exprimare şi libertatea opiniilor, nu prezintă relevanţă în raport de obiectul cauzei, în cadrul căreia instanţa de contencios administrativ examinează dacă faptele pârâtului au vizat încălcarea acestor drepturi aparţinând persoanelor urmărite.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 629 din 18 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2022.