Appeal annulled for lack of legal basis: Proportionality of attorney's fees is a question of merit, not a ground for cassation

Şedinţa publică din data de 2 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare de judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 26 martie 2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională Poşta Română S.A. ("CNPR"), a solicitat suspendarea executării documentului constatator nr. x/1077/09.02.2021, până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 565 din 9 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională Poşta Română S.A., ca rămasă fără obiect şi a obligat pârâta la plata sumei de 3120 RON cheltuieli de judecată, din care 20 RON taxă judiciară de timbru şi 3100 RON onorariu de avocat, redus.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 565 din 9 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Compania Naţională Poşta Română S.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând casarea în parte a sentinţei recurate, sub aspectul soluţiei de obligare la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, pârâta susţine că reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată disproporţionate, sub aspectul cuantumului onorariului avocaţial, care, chiar şi redus de instanţa de fond, este prea ridicat în raport de complexitatea cauzei şi activitatea efectiv prestată de avocat.

Arată recurenta-pârâtă că plângerea prealabilă a fost depusă de reclamantă la data de 24.03.2021, fiind soluţionată la data de 06.04.2021, prin emiterea unui nou document constatator, fiind respectat termenul de 30 de zile prevăzut de lege. De la data depunerii plângerii până la data soluţionării, s-au purtat discuţii telefonice şi pe e-mail cu avocatul reclamantei, pe care pârâta l-a asigurat de rezolvarea amiabilă a chestiunii litigioase, astfel încât nu era necesară promovarea prezentei cereri de chemare în judecată. Nesocotind atât termenul legal, cât şi discuţiile purtate de părţi, intimata-reclamantă a depus cerere de suspendare, cu încălcarea art. 8 şi art. 14 din Legea nr. 554/2004, generând cheltuieli nejustificate.

Consideră recurenta-pârâtă că raporturile reclamantei cu avocatul său, precum şi cheltuielile izvorâte din aceste raporturi, nu o privesc, atât timp cât CNPR şi-a îndeplinit la timp obligaţiile legale, nefiind justificată acordarea unor cheltuieli de judecată în valoare de 3100 RON, disproporţionate în raport de complexitatea cauzei şi activitatea avocatului.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În speţă, recurenta-pârâtă a criticat sentinţa instanţei de fond exclusiv sub aspectul lipsei de proporţionalitate a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina sa, apreciind că onorariul avocaţial este stabilit într-un cuantum excesiv în raport de complexitatea cauzei, de activitatea prestată de avocat şi de împrejurarea că litigiul a fost demarat înainte de expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege pentru soluţionarea plângerii prealabile. Deşi, prin concluziile orale, pârâta a susţinut că recursul nu cuprinde doar critici referitoare la proporţionalitatea onorariului avocaţial, ci şi motive referitoare la acordarea acestor cheltuieli, din perspectiva lipsa culpei sale procesuale, Înalta Curte constată că toate argumentele din cererea de recurs privesc doar caracterul pretins excesiv al onorariului perceput de avocatul reclamantei.

Înalta Curte reţine că asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor s-a pronunţat Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, prin decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.." În motivarea soluţiei astfel dispuse, Înalta Curte a reţinut că:

"proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate".

Având în vedere obligativitatea dezlegărilor date instanţelor de judecată prin decizia anterior menţionată, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că motivul invocat de pârâtă, referitor la cenzurarea cheltuielilor de judecată, nu reprezintă o critică de nelegalitate, astfel încât nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta Compania Naţională Poşta Română S.A.

În condiţiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă Compania Naţională Poşta Română S.A. la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 500 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial achitat în recurs, conform documentelor justificative .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Compania Naţională Poşta Română S.A. împotriva sentinţei civile nr. 565 din 9 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenta-pârâtă Compania Naţională Poşta Română S.A. la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 500 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2022.