Challenging Government attestation of public domain: distinction between constitutive and declaratory acts regarding pre-existing private ownership rights.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the Government of Romania’s appeal, thereby upholding the lower court’s decision that partially annulled the 2002 Government Decision on the public domain of the county, in favor of the private company and local council. The dispute centered on whether a specific commercial complex, already registered in the land registry as the appellant's private property under a prior civil judgment, could be validly included in the public domain inventory by the challenged administrative act. The court determined that the Government Decision was not merely a declaratory attestation but an act with constitutive effects on legal regime, making it justiciable; the respondent’s argument that the company failed to challenge an earlier, unnotified local council inventory was rejected because the act was not opposable to the company, which established its subjective right and possession to prove the injury to its property rights under the 1990 Law on Public Property.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 29/1990; Challenging Government attestation of public domain: distinction between constitutive and declaratory acts regarding pre-existing private ownership rights: Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 26 iunie 2003, reclamanta SC V.C. SA și Consiliul Local al comunei Văliug, au solicitat anularea parțială a H.G. nr. 532/2002 privind atestarea domeniului public al județului Caraș Severin, al municipiilor, orașelor și comunelor din județ.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în mod eronat s-a înscris la poziția 117 Anexa nr. 73 a hotărârii, ca făcând parte din domeniul public al comunei Văliug, „Complexul comercial Văliug”, imobil ce constituie proprietatea privată a societății, în baza sentinței civile nr. 5979/1999, a Judecătoriei Reșița, drept intabulat în CF 1675 Văliug.
Prin sentința civilă nr. 310 din 23 septembrie 2003, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea și a anulat în parte H.G. nr. 532/2002, respectiv poziția Nr. 117 (complet comercial) din Anexa nr. 73.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta este proprietara complexului comercial, dreptul său luând naștere anterior adoptării actului administrativ și fiind intabulat în cartea funciară.
Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâtul Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâtul a învederat că instanța a aplicat greșit legea, întrucât prin hotărârea contestată nu a fost reglementat un alt regim juridic al bunurilor, actul respectiv neavând efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unității administrativ-teritoriale și, deci, neputând leza un eventual drept al reclamantei.
De asemenea, societatea nu a solicitat anterior, anularea hotărârii Consiliului Local Văliug nr. 11 din 30 iulie 1999, act pe baza căruia a fost emisă hotărârea de guvern care și-a însușit inventarul bunurilor aparținând domeniului public al comunei Văliug.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Apare ca lipsită de suport legal, susținerea că hotărârea de guvern atacată, fiind doar o atestare a regimului juridic al proprietății, nu ar avea efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unității administrativ-teritoriale și deci, acțiunea ar fi inadmisibilă și lipsită de interes.
Sub acest aspect, instanța a reținut în mod corect faptul că, în procedura reglementată de Legea nr. 213/1998, hotărârea de trecere a unui bun dintr-un domeniu al statului sau al unităților administrative, în altul, nu constituie o simplă atestare, ci este o problemă de regim juridic al acelui bun, reclamanta având dreptul de a cere cenzurarea actului administrativ, prin care a fost deposedată de construcțiile pe care le stăpânea și asupra cărora reclamă un drept de proprietate.
Curtea nu poate primi nici critica privind greșita admitere a acțiunii, pe considerentul că reclamanta nu a contestat hotărârea Consiliului Local al comunei Văliug, prin care s-a adoptat inventarul bunurilor, proprietatea localității.
Acest act administrativ nu a fost comunicat reclamantei și, deci, nu îi este opozabil, societatea neavând cunoștință despre faptul includerii construcțiilor, în domeniul public al comunei Văliug, decât în momentul în care, la cererea sa, i s-a remis Anexa nr. 73 a H.G. nr. 532/2002.
De altfel, Guvernul României, în calitate de autoritate publică emitentă a hotărârii, este responsabil de legalitatea actului atacat, și nu organul administrației locale sau centrale, care au emis actele care au stat la baza adoptării H.G. nr. 532/2002.
Cu probele administrate, reclamanta a făcut dovada dreptului subiectiv vătămat, potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, în condițiile în care pe terenul ce i-a fost transmis în folosință, deține construcții asupra cărora a dobândit drept de proprietate, conform sentinței civile nr. 5979/1999, intabulat în cartea funciară și asupra cărora a și exercitat o posesie continuă.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 310 din 23 septembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2005.