Failure to provide bank details for deposit of ECtHR award defeats claim of non-execution

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2018 la data de 21.11.2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român reprezentat de domnul B. Ministrul Afacerilor Externe şi domnul C. Ministrul Finanţelor Publice, executarea hotărârii CEDO din 17.03.2015, pronunţată în dosar nr. x/13.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 35/2019 din 30 ianuarie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Externe.

- A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministrului Afacerilor Externe.

- A respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu pârâtul Ministrul Afacerilor Externe, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

- A respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu pârâtul Statul Român prin Ministrul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate.

În esenţă, recurenta-reclamantă, după prezentarea istoricului cauzei, a susţinut că a efectuat numeroase demersuri în vederea obţinerii executării hotărârii CEDO, însă pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de a emite ordinul de plată conform art. 1 şi art. 10 din O.G. nr. 94/1999.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul-pârât pârâţi Ministrul Finanţelor Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 30 iunie 2019 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 14 ianaurie 2021, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor legale incidente, Înalta Curte reţine că este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă A. a învestit instanţa de contencios administrativ competentă cu o acţiune prin care a solicitat obligarea pârâţilor Statul Român reprezentat de Ministrul Finanţelor Publice şi Ministerul Afacerilor Externe la punerea în executare a acestei hotărâri CEDO şi plata sumei de 1.100 EUR stabilită cu titlu de prejudiciu moral, invocând prevederile art. 1 şi 10 din O.G. nr. 94/1999.

Din actele aflate la dosar rezultă că prin hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din data de 17 martie 2015, pronunţată în cauza Vlad şi alţii împotriva României, în dosarul nr. x, s-a constatat încălcarea art. 6 alin. (1) şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la punerea în executare cu întârziere a unei hotărâri interne favorabile reclamantei, iar Statul român a fost obligat să-i plătească reclamantei A. suma de 1.100 EUR pentru acoperirea prejudiciului moral suferit.

Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că în cauză că nu poate fi reţinut refuzul Statului de punere în executare a hotărârii CEDO, întrucât echivalentul în RON al sumei de 1.100 EUR, respectiv 4906,11 RON, a fost consemnat pe numele reclamantei la o sucursală D., la data de 9 iunie 2015 conform O.P. nr. x, deci în termenul de 3 luni de la data comunicării hotărârii Curţii.

Consemnarea sumei de bani la dispoziţia reclamantei a fost consecinţa faptului că reclamanta nu a indicat un cont bancar pentru ca suma să fie virată în cont, nefăcând nicio dovadă că i-ar fi comunicat pârâtului în timp util deschiderea unui cont bancar.

Totodată, se constată că la dosarul instanţei de fond se află adresa nr. Ll/887/20.01.2017 prin care, Direcţia Agentul Guvernamental din cadrul M.A.E. a transmis originalul recipisei nr. x/1 privind suma de 4.906,11 RON, consemnată la D. pe numele şi la dispoziţia recurentei-reclamante la data de 10 iunie 2015, această transmitere datorându-se necomunicării de către reclamantă a unei adrese în acest scop.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru argumentele expuse, constatând că sentinţa este legală, nefiind incident niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 35/2019 din 30 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 februarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.