Military pension recalculation: conflict between 2009 salary parameters and 2016 update date in implementing order

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererilor de chemare în judecată şi cadrul procesual subiectiv al cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 august 2018, sub nr. x/2018 (disjunsă din dosarul nr. x/2018), reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Apărării Naţionale, a solicitat anularea în parte a Ordinului comun nr. 31/M.25/999/8148/237/259/221/2016 privind recalcularea şi actualizarea pensiilor militare emis de Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciul de Protecţie şi Pază şi obligarea pârâţilor la punerea în acord a dispoziţiilor Ordinului cu dispoziţiile art. 2 lit. a) şi b), art. 28, 60, 109, 110 şi 123 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul de Interne, Casa Sectorială de Pensii a MAI şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Constanţa a solicitat:

- anularea Ordinului nr. 31/2016 al Ministrului Afacerilor Interne, respectiv a procedurii de recalculare a pensiilor militare de stat, aprobată prin acest ordin;

- obligarea pârâtului Inspectoratul Judeţean de Poliţie Constanţa să modifice "Situaţia soldelor lunare realizate la funcţia de bază, actualizate" pe care a trimis-o Casei Sectoriale de Pensii din cadrul MAI pentru recalcularea pensiei reclamantului şi să includă în aceasta toate sporurile impersonale, care se acordă funcţiei de locţiitor şef de inspectorat conform legilor salarizării poliţiştilor, în vigoare la 01.01.2016;

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI să emită reclamantului o nouă decizie de recalculare a pensiei cu luarea în calcul şi a sporurilor impersonale care, conform legislaţiei salarizării personalului din poliţie se aplică funcţiei de locţiitor al şefului Inspectoratului de Poliţie la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, iar drepturile astfel stabilite, să intre în plată începând cu data de 01.01.2016;

- în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 109 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare.

Prin încheierea din 25 aprilie 2018, s-a dispus disjungerea de capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 31/2016 al MAI a celorlalte capete de cerere anterior enumerate, pentru soluţionarea cărora s-a format un nou dosar.

Prin încheierea nr. 96 din 23 mai 2018, în nr. 48/36/2018, Curtea de Apel Constanţa a admis excepţia conexităţii, dispunând conexarea cauzei (având ca obiect anularea Ordinului) la dosarul nr. x/2018, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, având acelaşi obiect.

Cadrul procesual subiectiv al cauzei a fost extins, conform încheierii din 25.06.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, prin citarea în cauză în calitate de pârâţi, alături de Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Apărării Naţionale, a Ministerului Justiţiei, Serviciului Român de Informaţii şi Serviciului de Informaţii Externe - emitenţi ai Ordinului comun atacat.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1630 din 6 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondate, cererea principală şi cererea conexă, având ca obiect anularea parţială a Ordinului comun nr. 31/M.25/999/8148/237/259/221/2016, cereri formulate de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Justiţiei, Serviciul de Informaţii Externe şi Serviciul Român de Informaţii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Reclamantul A. a declarat recurs împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2, iar reclamantul B. a declarat recurs împotriva aceleiaşi sentinţe şi împotriva încheierii de conexare nr. 96 din 23 mai 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

3.1. Prin recursul formulat de reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., s-a solicitat casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii principale.

Recurentul susţine că hotărârea nu este motivată corespunzător, fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Instanţa a prezentat în cuprinsul hotărârii susţinerile părţilor, însă nu le-a analizat în mod efectiv.

SIE a susţinut că procedura de recalculare a pensiilor aprobată prin Ordinul comun contestat respectă întocmai dispoziţiile art. 28, 109 şi 110 din Legea nr. 223/2015, iar Ministerul Justiţiei a apreciat că reclamantul nu a formulat critici concrete cu privire la dispoziţiile ordinului.

Contrar acestor susţineri, recurentul-reclamant arată că a invocat încălcarea prin Ordinul contestat a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi b) raportate la art. 28, 29, 60, 109, 110 şi 123 din Legea nr. 223/2015, precum şi a dispoziţiilor Constituţiei, jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a legislaţiei Uniunii Europene.

Art. 12 alin. (1) şi (2) din anexa 1 a Ordinului nu respectă dispoziţiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015. Astfel, la recalcularea pensiei reclamantului s-au actualizat cuantumurile elementelor salariale la data de 31.12.2009, iar nu la data de 01.01.2016, aşa cum stipulează teza finală a art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015. Acest aspect rezultă din anexa nr. 1b a ordinului. Astfel, ordinul stabileşte că la recalculare se se au în vedere reglementările în materie de salarizare anterioare H.G. nr. 0292/2011, care stabileşte coeficientul de ierarhizare de 11,81. Or, pensiile celor ieşiţi din activitate după intrarea în vigoare a H.G. nr. 0292/2011 s-au recalculat prin aplicarea acestui act normativ, iar nu prin raportare la parametrii funcţiei similare la data de 31.12.2009.

Hotărârea instanţei este pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Funcţia de director, pe care reclamantul a exercitat-o în perioada aleasă pentru recalcularea pensiei militare (01.06.1999-30.11.1999) trebuia echivalată cu funcţia de director general, al cărei coeficient de ierarhizare este de 11,81, conform H.G. nr. 0292/2011 privind stabilirea funcţiilor pe grade militare, respectiv grade profesionale, pe clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare ai soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, pentru personalul militar în activitate, poliţişti, funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi preoţi militari din instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională (act normativ clasificat).

Recurentul-reclamant înţelege să invoce excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "realizate" din cuprinsul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, luând în considerare că instanţa de fond şi-a întemeiat hotărârea de respingere a cererii de anulare a Ordinului pe dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, care se referă la soldele/salariile lunare brute aferente funcţiei de bază realizate efectiv.

Astfel, instanţa de fond a constatat că baza de calcul a pensiei este reprezentată de soldele/salariile lunare brute la funcţia de bază, realizate efectiv de reclamant în 6 luni consecutive din ultimii 5 ani de activitate, conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.

Această reglementare este neconstituţională, încălcând dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) şi (3) din Constituţie privitoare la egalitatea în drepturi şi nediscriminare, în cazul de faţă, în rândul militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special.

Emitenţii Ordinului au susţinut că prevederile legale referitoare la salarizare la data de 01.01.2016 au menţinut în plată salariile de care personalul a beneficiat conform legilor aplicabile la 31.12.2009, motiv pentru care şi la recalcularea pensiilor militare au fost aplicate aceleaşi principii legale de determinare a veniturilor salariale din baza de calcul a pensiilor.

Recurentul arată că pârâtul MAI induce în eroare instanţa de judecată prin nereferirea la H.G. nr. 0292/2011, potrivit căreia coeficientul de ierarhizare pentru funcţia de director general, respectiv pentru gradul profesional de chestor şef de poliţie este de 11,81.

Reia precizarea că salarizarea cadrelor în activitate şi calcularea pensiilor celor pensionaţi după intrarea în vigoare a H.G. nr. 0292/2011 s-au făcut prin aplicarea acestui act normativ.

Coeficientul de ierarhizare este cel mai important element salarial, iar funcţia de director al Direcţiei Juridice a Ministerului de Interne pe care reclamantul a exercitat-o în perioada aleasă pentru recalcularea pensiei militare, a cărei soldă de funcţie corespundea celei de general de corp de armată (general cu 3 stele), în prezent, ca şi la data de 01.01.2016 este echivalentă cu gradul profesional de chestor şef de poliţie - funcţie specifică directorului general al Direcţiei generale juridice a MAI.

Deci, cele două funcţii sunt echivalente, iar în respectarea art. 2 lit. b) din Legea nr. 223/2015, care consacră principiul egalităţii, funcţia deţinută de reclamant în 1999 trebuia echivalată cu funcţia de director general al Direcţiei Generale Juridice a MAI, cu coeficientul aferent de 11,81 iar nu cu cel de 6,4 aplicat în cadrul recalculării pensiei reclamantului.

În cauză este încălcat şi principiul constituţional al neretroactivităţii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie. Astfel, prin decizia nr. 88/1999, Curtea Constituţională a decis că aplicarea prevederilor legale referitoare la actualizarea pensiilor deopotrivă pentru toţi magistraţii pensionaţi, care sunt într-o situaţie identică, indiferent de data pensionării, nu conferă acestor dispoziţii caracter retroactiv, deoarece actualizarea pensiilor priveşte prezentul şi viitorul.

Aşadar, dacă în cazul foştilor comandanţi ai structurilor care ulterior pensionării acestora s-au transformat în structuri superioare s-ar aplica cu ocazia actualizării pensiilor coeficienţii din acea perioadă, iar nu cei actuali din 2016, s-ar contraveni deciziei CCR nr. 88/1999, având caracter retroactiv calcularea cu coeficienţi mai mici.

În acelaşi sens, sunt invocate şi deciziile CCR nr. 85/1999 şi nr. 784/2010.

Sunt încălcate şi dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie prin raportare la art. 6 din C. civ., care reglementează aplicarea în timp a legii civile.

Recurentul-reclamant arată că sunt relevante în analiza de faţă dispoziţiile art. 6 alin. (6) din C. civ. potrivit cărora normele noului C. civ. se aplică şi situaţiilor juridice născute anterior intrării sale în vigoare, referitoare la raporturile de proprietate sau la starea şi capacitatea persoanelor. Recurentul arată că dreptul la pensie este un drept fundamental al persoanelor, reglementat de art. 47 alin. (2) din Constituţie, iar actualizarea pensiei militare prin folosirea coeficienţilor de ierarhizare aplicabili în 2016 şi situaţiilor juridice anterioare adoptării Legii nr. 223/2015 este impusă de art. 6 alin. (6) C. civ.

Sunt încălcate şi dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 20 alin. (1) şi (2) din Constituţie, diferenţa de regim juridic care se creează între pensia recalculată a celor pensionaţi anterior emiterii H.G. nr. 0292/2011 şi reglementării sporurilor (de fidelitate, confidenţialitate şi pentru condiţii deosebite de muncă, respectiv pensia celor pensionaţi după intrarea în vigoare a reglementărilor anterior menţionate constituind o încălcare a egalităţii de tratament juridic, contrară prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.

Recurentul arată că la recalcularea pensiei trebuia să beneficieze de includerea sporurilor prevăzute pentru funcţia similară la 1.01.2016, pentru a fi respectate prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr. 223/2015. Dacă legiuitorul ar fi urmărit să excepteze cele 3 sporuri de la includerea în baza de calcul reglementă de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 ar fi prevăzut aceasta expres.

La data de 01.01.2016 se aplicau dispoziţiile H.G. nr. 0292/2011 şi erau reglementate sporurile de fidelitate, confidenţialitate şi condiţii deosebite de muncă. Or, datorită sintagmei "realizate" din cuprinsul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, în procedura de recalculare a pensiilor sunt discriminaţi militarii care, deşi ar fi îndeplinit condiţiile legale de acordare a sporurilor nereglementate la data pensionării, nu vor beneficia de aceste sporuri, chiar dacă art. 109 alin. (1) obligă la actualizarea pensiei conform prevederilor legale care stabilesc salarizarea militarilor şi poliţiştilor la data de 01.01.2016.

Instanţa a reţinut că nu ordinul contestat conţine menţiuni privitoare la modul de echivalare a funcţiilor şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători, ci H.G. nr. 0292/2011. Concluzia este eronată întrucât art. 12 alin. (3) şi (4) din ordinul contestat stabilesc criteriile de actualizare a soldei/salariului de funcţie, prin echivalarea funcţiilor. Din conţinutul articolului rezultă că diferenţa dintre clasele de salarizare/coeficienţii de ierarhizare ai cadrelor de conducere ale structurilor care ulterior s-au transformat în direcţii generale sau departamente este determinată de nivelul ierarhic al acestor structuri.

Ordinul nu reglementează situaţia în care atribuţiile şi competenţele funcţiilor de director general sau şef de departament prevăzute la 01.01.2016 coincid cu atribuţiile şi competenţele îndeplinite de directorii acestor structuri înainte ca ele să fie transformate în direcţii generale sau departamente.

Or, din interpretarea dispoziţiile art. 28, 60, 109 şi 110 raportate la art. 2 lit. a) şi b) din Legea nr. 223/2015 rezultă că trebuie să fie egalitate între coeficienţii de ierarhizare ai cadrelor de conducere din direcţiile generale sau departamente şi coeficienţii de ierarhizare ai cadrelor de conducere din fostele direcţii înainte de transformarea lor.

În cazul reclamantului, cu încălcarea art. 109 şi art. 28 din Legea nr. 223/2015, s-au actualizat cuantumurile elementelor salariale la data de 31.12.2009, iar nu la data de 01.01.2016.

Dispoziţiile art. 2 lit. a) şi b) din Legea nr. 223/2015 stabilesc principii de bază, ce trebuie respectate în interpretarea şi aplicarea celorlalte dispoziţii din lege şi cu atât mai mult a dispoziţiilor ordinului, ca act normativ de nivel inferior.

Eronată este şi concluzia instanţei potrivit căreia stabilirea coeficientului de ierarhizare inferior în cazul reclamantului nu ar fi rezultatul dispoziţiilor ordinului contestat, ci rezultatul procesului de echivalare a funcţiei care a avut loc prin actele administrative individuale (de asemenea atacate de către reclamant şi care fac obiectul altei cauze).

Recurentul-reclamant contestă această concluzie, arătând că actualizarea elementelor salariale nu s-a raportat la data de 01.01.2016 aşa cum stipulează art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, ci la decembrie 2009, în baza notei 1 a anexei nr. 1b şi a art. 12 alin. (1) şi (2) din anexa 1 a ordinului contestat.

Cu alte cuvinte, ordinul stabileşte aplicarea în procedura de recalculare a pensiei a unor dispoziţii în materie de salarizare anterioare H.G. nr. 0292/2011.

Astfel, cuantumul pensiei recalculate a fost rezultatul folosirii unui coeficient de ierarhizare impus de art. 12 alin. (1) şi (2) din Ordin, inferior celui care ar rezulta din aplicarea art. 109 alin. (1) din lege, iar nu urmarea neechivalării funcţiei de director cu cea de director general.

Recurentul-reclamant arată că nu a susţinut nelegalitatea ordinului pentru nereglementarea situaţiei în care atribuţiile şi competenţele funcţiilor de director general sau şef de departament prevăzute la 01.01.2016 coincid cu atribuţiile şi competenţele îndeplinite de directorii acestor structuri înainte ca ele să fie transformate în direcţii generale sau departamente. Aceste menţiuni au fost menite numai să sublinieze necesitatea respectării art. 2 lit. a) şi b) din Legea nr. 223/2015. Reclamantul nu a solicitat completarea ordinului.

3.2. Prin recursul formulat de reclamantul B., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ., s-a solicitat casarea sentinţei atacate precum şi încheierii premergătoare, prin care s-a dispus conexarea cauzei nr. 43/36/2018 la cauza nr. x/2018.

Motivele de recurs invocate sunt subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant arată că sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 întrucât Curtea de Apel Constanţa a dispus conexarea cauzei nr. 43/36/2018 în care reclamantul a solicitat anularea ordinului MAI nr. 31/2016 la dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, cu încălcarea dreptului său la apărare, respectiv nerespectarea principiului contradictorialităţii, nefiindu-i comunicat cine a invocat excepţia conexităţii şi cu ce argumente.

Conexarea cauzei reclamantului la cea aflată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti a încălcat dreptul acestuia la un proces echitabil, favorizând partea adversă câtă vreme reclamantul, datorită vârstei înaintate, nu se putea deplasa la Bucureşti. De altfel, conexarea (care urmăreşte soluţionarea cu celeritate a cauzelor) nu se impunea şi pentru că dosarul principal pune şi mai multe probleme de drept, care au condus la tergiversarea soluţionării cauzei reclamantului din cererea conexă.

Încălcarea autorităţii de lucru judecat - caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., este susţinută de recurentul-reclamant cu motivarea potrivit căreia recalcularea pensiei sale în baza Legii nr. 223/2015 şi a Ordinului MAI nr. 31/2016 a condus la diminuarea pensiei de la 4.737 RON la 2.739 RON, ceea ce încalcă hotărârea definitivă pronunţată în cauza nr. 4024/118/2014 a Tribunalului Constanţa.

Mai arată recurentul că deşi a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, Curtea de Apel Bucureşti nu a supus-o dezbaterii şi nu s-a pronunţat asupra acesteia., motiv pentru care recurentul înţelege să o reitereze, arătând că decizia sa de pensionare anterioară nu putea fi modificată prin decizia ulterioară de recalculare a pensiei pentru că, altminteri, s-ar încalca separaţia puterilor în stat şi autoritatea de lucru judecat.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatul-pârât Serviciul Român de Informaţii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor reclamanţilor, ca nefondate.

În esenţă, a arătat că pentru toţi pensionarii militari actualizarea soldelor lunare se face prin recalcularea fiecărui element al soldei realizate, potrivit mecanismului prevăzut de Legea nr. 223/2015, prin raportare la funcţia prezentă corespunzătoare funcţiei avute în perioada aleasă. Aceasta din urmă este, rândul ei, stabilită potrivit aceluiaşi mecanism legislativ, respectiv prin raportare la normele de salarizare în vigoare la 31.12.2009, însă cuantumul elementelor salariale este corespunzător celor acordate militarilor/poliţiştilor în activitate la data de 01.01.2016.

Metodologia contestată nu interzice echivalarea funcţiilor prin raportare la cele aflate în plată la 01.01.2016, respectiv nu plafonează coeficientul de ierarhizare la nivelul celui ce la 31.12.2009 ci dimpotrivă, respectând spiritul legii, (art. 109 şi 110 din Legea nr. 223/2015), permite echivalarea funcţiilor în acest mod şi stabilirea coeficienţilor de ierarhizare corespunzători funcţiei echivalente aflate în plată la 01.01.2016.

De asemenea, din redactarea prevederilor art. 28 din lege rezultă clar că actualizarea nu poate avea în vedere decât acele componente ale soldei lunare brute aflate în plată în intervalul celor 6 luni alese de către titularul dreptului de pensie

4.2. Intimatul-pârât Serviciul de Informaţii Externe a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantul A., solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Arată că hotărârea este motivată şi a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, reclamanţii neprezentând argumente de nelegalitate a procedurii de recalculare a pensiilor.

Recurentul-reclamant A. formulează critici care se raportează la modalitatea concretă de recalculare a pensiei sale, respectiv la neechivalarea funcţiei de director exercitată în perioada aleasă pentru recalculare cu cea de director general, la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015. Instanţa a stabilit corect că încadrarea concretă nu este rezultatul procedurii adoptate prin Ordinul contestat, ci este rezultatul aplicării acestei proceduri prin decizia de recalculare a pensiei.

Cât priveşte încălcarea principiului neretroactivităţii legii, arată că modalitatea în care funcţia ocupată de reclamant a fost echivalată de casa de pensii sectorială nu poate avea semnificaţia încălcării acestui principiu.

4.3. Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

Cât priveşte recursul reclamantului B., arată că acesta a fost citat pentru termenul la care s-a dispus conexarea aşa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., soluţionarea excepţiei având loc la un termen la care procedura de citare a părţilor a fost legal îndeplinită.

Cât priveşte invocarea autorităţii de lucru judecat, aceasta se întemeiază pe o hotărâre judecătorească anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, referitoare la alte aspecte decât recalcularea pensiei militare de stat. Or, recalcularea pensiei în temeiul Legii nr. 223/2015 nu echivalează cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a celor statuate printr-o hotărâre judecătorească anterioară.

Decizia CCR nr. 88/1999 nu are relevanţă în cauză, iar ordinul atacat nu face decât să stabilească modul de aplicare a legii fără să adauge sau să intre în contradicţie cu dispoziţiile acesteia.

Intimatul invocă o serie de decizii ale CCR pe care le apreciază relevante, privind domeniul recalculării pensiilor (ex. decizia nr. 57/2006, nr. 1073/2008, nr. 611/2016, nr. 542/2014, nr. 85/2013).

Hotărârea este motivată, iar criticile referitoare la aplicarea greşită a legii sunt nefondate, neputându-se decela vreun motiv de nelegalitate a ordinului contestat, ale cărui dispoziţii nu contravin prevederilor Legii nr. 223/2015.

4.4. Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

În motivare arată că ordinul respectă întocmai dispoziţiile art. 28, 109 şi 110 din Legea nr. 223/2015. Recurentul-reclamant apreciază eronat că art. 12 alin. (1) din Ordin ar stabili actualizarea bazei de calcul la nivelul datei de 31.12.2009. În realitate, textul se referă la actualizarea bazei de calcul la 01.01.2016. De asemenea, ordinul nu stabileşte coeficienţii de ierarhizare şi nu face referire la menţinerea coeficienţilor aferenţi datei de 31.12.2009, ci dimpotrivă dispune echivalarea funcţiilor pe baza elementelor specifice aferente funcţiilor în plată la 01.01.2016.

Nemulţumirile reclamantului nu au legătură cu Ordinul şi nu se constituie în critici la adresa legalităţii acestui act normativ.

4.5. Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne, prin întâmpinare la recursul formulat de reclamantul A., solicită respingerea acestuia, ca nefondat.

În motivare arată că hotărârea recurată cuprinde argumentele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi a fost pronunţată cu aplicarea corectă a legii.

Motivele expuse de recurentul A. nu se raportează la Ordinul contestat, dat fiind că acesta nu conţine norme privitoare la modul de echivalare a funcţiilor sau stabilire a coeficienţilor de ierarhizare corespunzători. Echivalarea respectivă este rezultatul aplicării prevederilor legale, iar aplicarea coeficientului de ierarhizare de 6,4 în cazul reclamantului nu rezultă din Ordinul contestat. Acest coeficient a fost stabilit având în vedere că, odată cu reconstrucţia salarială legiferată după data de 01.01.2010, stabilirea salariului lunar se realizează prin raportare la nivelul elementelor componente de la 31.12.2009. Legiuitorul a adoptat politici salariale potrivit cărora pentru salariul de funcţie nu au fost aplicate valorile de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din legile cadru de salarizare, iar prin adoptarea legilor anuale speciale de salarizare în perioada 2010-2017 s-a avut în vedere nivelul salarial de la 31.12.2009, utilizându-se reconstrucţia salarială pentru stabilirea salariilor de funcţie. În acest sens, este invocată decizia ÎCCJ nr. 78/2017.

5. Excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentul-reclamant A.

În cadrul cererii de recurs, recurentul-reclamant a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "realizate" din cuprinsul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.

6. Punctul de vedere al intimaţilor-pârâţi Serviciul de Informaţii Externe şi Ministerul Justiţiei asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Prin întâmpinările depuse, intimaţii-pârâţi Serviciul de Informaţii Externe şi Ministerul Justiţiei au formulat şi puncte de vedere cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "realizate" din cuprinsul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.

7. Aspecte procesuale

În conformitate cu dispoziţiile Hotărârii nr. 232/2019 pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte a dispus formarea dosarului asociat nr. x/2018 având ca obiect cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României.

Prin încheierea din 28.02.2022, Înalta Curte a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "realizate" din cuprinsul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.

În cadrul concluziilor orale asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, recurentul-reclamant, titular al excepţiei de neconstituţionalitate, a solicitat suspendarea judecării recursurilor, consecutiv sesizării Curţii Constituţionale, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Înalta Curte reţine că o astfel de suspendare nu se impune, dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nefiind aplicabile în cazul unui incident procedural, cum este excepţia de neconstituţionalitate, pentru a cărei soluţionare se urmează o procedură distinctă. Excepţia de neconstituţionalitate nu este o altă cauză civilă referitoare la existenţa sau inexistenţa unui drept de care să depindă soluţionarea recursului, ci este calea procedurală prevăzută de Legea nr. 47/1992 pentru controlul conformităţii legii aplicabile cauzei cu normele constituţionale. În cazul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, remediul pentru soluţionarea cauzei în baza textului de lege declarat neconstituţional este revizuirea prevăzută de art. 509 pct. 11 C. proc. civ.

Nici Legea nr. 47/1992 şi nici C. proc. civ. nu cuprind norme care să permită suspendarea judecării litigiului până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. Asupra recursului declarat de reclamantul A., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin recursul reclamantului A. sunt invocate cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., criticile fiind îndreptate exclusiv împotriva sentinţei nr. 1630/06.05.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cât priveşte primul motiv de casare, sunt nefondate susţinerile recurentului, potrivit cărora nu ar fi fost analizate efectiv de către prima instanţă argumentele părţilor. Înalta Curte constată că, dimpotrivă, în fond s-a procedat la o analiză completă şi efectivă a motivelor de nelegalitate invocate de reclamant, răspunzându-se fiecăruia dintre acestea.

Deşi susţine incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant nu arată, în concret, care ar fi motivele de nelegalitate expuse prin cererea principală şi care nu ar fi fost tratate prin sentinţa recurată. Singura trimitere concretă a recurentului este la prevederile notei 1 a anexei 1b a Ordinului, al cărei conţinut nu a fost analizat expres de către instanţa de fond. Însă, aceasta nu poate reprezenta un motiv de casare a hotărârii câtă vreme instanţa a analizat motivul de nelegalitate căruia i se subsumează argumentul anterior menţionat, şi anume susţinerea că art. 12 din anexa 1 a Ordinului încalcă dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 223/2015, prin stabilirea soluţiei de actualizare a bazei de calcul al pensiei raportat la data de 31.12.2009, iar nu la data de 01.01.2016, aşa cum prevede Legea nr. 223/2015.

Trecând la criticile formulate sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pc. 8 C. proc. civ., Înalta Curte le constată de asemenea nefondate.

Recurentul-reclamant critică sentinţa, arătând că judecătorul fondului a reţinut greşit că dispoziţiile art. 12 din Ordinul contestat ar respecta şi ar fi în acord cu dispoziţiile actului normativ de rang superior, respectiv cu Legea nr. 223/2015, în special cu art. 2 lit. a) şi b), art. 28, art. 60, art. 109 şi art. 110 din această lege.

Recurentul-reclamant reia alegaţia potrivit căreia art. 12 din anexa 1 a Ordinului (care cuprinde Procedura de recalculare a pensiilor militare de stat) coroborat cu nota 1 a anexei 1b a Ordinului (care stabileşte modelul documentului intitulat Situaţia soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază, reactualizate) încalcă soluţia legislativă cuprinsă în art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, prin stabilirea unei proceduri de recalculare a pensiilor militare de stat în cadrul căreia actualizarea elementelor salariale are loc prin raportare la parametrii funcţiei similare la data de 31.12.2009, în loc de 01.01.2016, aşa cum prevede Legea nr. 223/2015.

Aceste susţineri au fost corect înlăturate de către instanţa de fond, care a arătat că actualizarea soldei/salariului de funcţie, potrivit art. 12 din anexa 1 a Ordinului, are loc prin stabilirea evoluţiei succesive a sumelor/claselor de salarizare/coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi de actele normative consecutive până la data de 01.01.2016, iar nu până la 31.12.2009.

Nota 1 a anexei 1b a ordinului stipulează că la rubrica Elemente salariale (cuantum actualizat), (a)vând în vedere prevederile legale care reglementează salarizarea militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare, prin aplicarea etapizată a Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, conform legilor speciale de salarizare anuale, se înscriu datele corespunzătoare cuantumului actualizat al elementelor salariale ale soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază prin raportare la parametrii funcţiei similare la data de 31.12.2009.

Aceste dispoziţii însă nu au semnificaţia pretinsă de recurentul-reclamant, a actualizării bazei de calcul al pensiei la data de 31.12.2009, ci stabilesc că actualizarea are în vedere întregul proces de salarizare aplicabil la nivelul instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, potrivit legilor adoptate privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice în perioada 2010-2016. Mai concret, salariile şi soldele funcţiilor active s-au stabilit în perioada menţionată fără aplicarea valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în Legea-cadru nr. 284/2010, ci în conformitate cu legile anuale speciale de salarizare, pornind de la salariile de care personalul a beneficiat la data de 31.12.2009.

Aceasta este semnificaţia raportării la parametrii funcţiei similare la data de 31.12.2009. Însă, dispoziţiile dispoziţiile art. 12 alin. (1) şi (2) din anexa 1 a Ordinului, în concordanţă cu Legea nr. 223/2015, în temeiul şi pentru organizarea aplicării căreia Ordinul a fost adoptat, stabilesc clar că actualizarea elementelor salariale are ca reper temporal data de 01.01.2016 (data intrării în vigoare a legii).

Data de 31.12.2009 este reperul temporal al aplicării legilor succesive anuale adoptate în domeniul salarizării militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special, în condiţiile aplicării etapizate a Legii-cadru nr. 284/2010.

Stabilirea funcţiei similare la data de 31.12.2009 în cazul reclamantului, ca şi rezultatul concret al actualizării soldei/salariului de funcţie prin echivalarea funcţiei potrivit criteriilor prevăzute de art. 12 alin. (3) din anexa 1 a Ordinului reprezintă chestiuni litigioase care nu privesc Ordinul, ca act normativ infralegislativ, ci actul administrativ individual prin care a avut loc recalcularea pensiei reclamantului, potrivit Legii nr. 223/2015 şi a Ordinului contestat, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.

Deşi prin sentinţă s-a reţinut greşit că Ordinul contestat nu conţine reglementări privitoare la modul de echivalare a funcţiilor, acest aspect fiind contrazis de conţinutul dispoziţiilor art. 12 din anexa 1 a Ordinului, argumentul nu este hotărâtor în soluţionarea recursului, câtă vreme dispoziţiile art. 12 din Procedura de recalculare a pensiilor militare de stat nu contravin ci, dimpotrivă, concordă cu prevederile art. 28 şi 109 din Legea nr. 223/2015, cât priveşte data la care are loc actualizarea bazei de calcul al pensiei.

Instanţa a reţinut corect, însă, că Ordinul nu prevede coeficienţi de ierarhizare, iar unele dintre criticile reclamantului (reiterate în recurs) sunt îndreptate împotriva coeficientului de ierarhizare utilizat în cazul recalculării pensiei sale, acestea impunându-se a nu fi analizate câtă vreme exced conţinutului actului normativ atacat.

Recurentul-reclamant arată că nu a susţinut nelegalitatea ordinului pe motivul nereglementării criteriului de echivalare a funcţiilor bazat pe identitatea/similaritatea atribuţiilor şi competenţelor funcţiilor şi că instanţa s-ar fi raportat greşit la această presupusă susţinere.

Înalta Curte constată că, atât prin cererea principală cât şi prin recursul declarat, reclamantul susţine că funcţia de director al Direcţiei juridice a MAI pe care a exercitat-o în perioada aleasă ca reper pentru recalcularea pensiei militare (iunie- noiembrie 1999) trebuia echivalată cu funcţia de director general al Direcţiei generale juridice a MAI existentă la data de 01.01.2016, şi al cărei coeficient de ierarhizare conform H.G. nr. 0292/2011 este mai mare decât cel aplicat reclamantului în cadrul operaţiunii propriu-zise de recalculare a pensiei. Reclamantul a susţinut necesitatea echivalării funcţiilor menţionate din perspectiva competenţelor şi atribuţiilor funcţiilor. Prin urmare, a formulat acest motiv de nelegalitate, pe care instanţa de fond l-a înlăturat corect, reţinând că ar fi inadmisibilă completarea procedurii de recalculare a pensiilor militare de stat prin introducerea unor criterii noi de echivalare a funcţiilor (cum ar fi echivalenţa atribuţiilor sau competenţelor), pentru că altminteri s-ar depăşi atribuţiile puterii judecătoreşti.

În acest context, criticile recurentului-reclamant par să se îndrepte şi împotriva criteriului de echivalare a funcţiilor prevăzut de art. 12 alin. (3) lit. b) din anexa 1 a Ordinului contestat, şi anume, nivelul ierarhic al structurii din care a făcut parte funcţia respectivă, însă nu sunt arătate argumente concrete de nelegalitate a acestui criteriu, prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 223/2015. Susţinerile recurentului-reclamant se bazează exclusiv pe principiile reglementate de art. 2 lit. a) şi b) din Legea nr. 223/2015 (principiul unicităţii sistemului de pensii militare, conform căruia se aplică aceleaşi norme de drept pentru toţi participanţii la sistem şi principiul egalităţii, potrivit căruia se asigură tuturor participanţilor la sistemul de pensii un tratament nediscriminatoriu, în condiţiile în care persoanele se află în aceeaşi situaţie juridică), însă nu sunt arătate motivele pentru care stabilirea criteriului menţionat ar contraveni principiilor amintite.

Pe de altă parte, aceste principii sunt evocate repetat în cuprinsul cererii de recurs, în contextul indicării rezultatelor concrete ale procesului de recalculare a pensiei reclamantului, acest rezultat concret fiind contestat de reclamant, fără însă să facă obiectul cauzei de faţă. Astfel, reclamantul vizează neechivalarea funcţiei deţinute cu funcţia de director general al Direcţiei generale juridice a MAI, aspect care, în aplicarea Legii nr. 223/2015 şi a ordinului comun contestat, se reflectă în actele administrative individuale de recalculare a pensiei, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond.

Reclamantul susţine că trebuie să existe egalitate între coeficienţii de ierarhizare ai cadrelor de conducere din direcţiile generale sau departamentele ministerului şi coeficienţii de ierarhizare ai cadrelor de conducere din fostele direcţii, dinainte de transformarea lor, însă acest aspect nu poate reprezenta o critică de nelegalitate la adresa procedurii de actualizare a pensiilor care stabileşte criterii uniforme de echivalare a funcţiilor.

Concluzia instanţei a fost aceea că reclamantul critică rezultatul procesului de recalculare a pensiei sale, iar nu dispoziţiile Ordinului.

Recurentul-reclamant contestă această concluzie, arătând că recalcularea pensiei sale este rezultatul aplicării prevederilor nelegale ale Ordinului, arătând că actualizarea elementelor salariale nu s-a raportat la data de 01.01.2016, ci la 31.12.2009.

Înalta Curte constată că, aşa cum s-a reţinut în precedent, ordinul contestat nu stabileşte actualizarea elementelor salariale la data de 31.12.2009, aşa cum pretinde recurentul, ci la data de 01.01.2016, aşa cum rezultă şi din dispoziţiile Legii nr. 223/2015.

În ceea ce priveşte încălcarea principiilor care guvernează aplicarea în timp a legii civile, se constată că argumentele recurentului sunt expuse, în principal, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, urmând a fi analizate, ca atare, de forul constituţional. În măsura în care ar excede excepţiei menţionate, susţinerile recurentului nu pot fi subsumate decât chestiunii litigioase a coeficientului de ierarhizare utilizat la recalcularea pensiei sale. Or, aşa cum s-a reţinut în precedent, această problemă nu poate fi analizată în cadrul procesual obiectiv de faţă întrucât Ordinul atacat nu stabileşte coeficienţi de ierarhizare, ci doar criterii de echivalare a funcţiilor.

În ceea ce priveşte neincluderea în baza de calcul al pensiei a sporurilor reglementate prin legi adoptate în materie de salarizare ulterior pensionării reclamantului (de fidelitate, de confidenţialitate şi pentru condiţii deosebite de muncă), instanţa de fond a reţinut cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, că art. 11 din anexa 1 a Ordinului reia soluţia prevăzută de actul normativ superior, potrivit căreia se actualizează elementele salariale care au constituit efectiv solda de funcţie realizată în perioada aleasă de titularul dreptului la pensie ca reper pentru stabilirea bazei de calcul al pensiei, iar nu elemente salariale care corespund funcţiei similare în activitate la data de 01.01.2016 (cu care este echivalată funcţia deţinută), dar care nu au fost prevăzute de cadrul normativ şi nu au fost acordate efectiv în perioada aleasă ca bază de calcul.

Criticile recurentului în această privinţă sunt subsumate excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei "realizate" din cuprinsul prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015. În măsura în care exced excepţiei, criticile care vizează nelegalitatea art. 11 şi art. 12 din anexa 1 a Ordinului se întemeiază exclusiv pe susţinerea existenţei unui conflict între normele Ordinului şi dispoziţiile de principiu cuprinse în art. 2 lit. a) şi b) ale Legii nr. 223/2015, privitoare la unicitatea sistemului de pensii şi tratamentul egal şi nediscriminatoriu al tuturor participanţilor la sistemul de pensii.

Însă, dispoziţiile ordinului concordă cu norma expresă cuprinsă în art. 28 alin. (1) din lege, care nu ar putea primi o interpretare vădit contrară literei legii, susţinută de recurent a fi în acord cu normele principiale enunţate, respectiv aceea potrivit căreia echivalarea funcţiilor şi actualizarea bazei de calcul al pensiei ar presupune includerea sporurilor specifice activităţii militare la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, chiar dacă acestea nu au fost realizate/nu au fost acordate titularului dreptului de pensie în perioada aleasă ca reper pentru recalculare.

Înalta Curte reţine că, dimpotrivă, art. 28 alin. (1) din lege stabileşte clar că actualizarea presupune transpunerea la data deschiderii dreptului de pensie a fiecărui element component al soldei/salariului lunar brut realizat în funcţia de bază în perioada celor 6 luni consecutive alese de titularul dreptului la pensie.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

II.2. Asupra recursului declarat de reclamantul B., Înalta Curte reţine următoarele:

În ceea ce priveşte acest recurs, se constată că motivele de casare invocate privesc mai întâi încheierea de conexare nr. 96/23.05.2018 a Curţii de Apel Constanţa. Deşi raportat la această încheiere premergătoare se susţine de către recurent incidenţa a două cazuri de casare, respectiv cel prevăzut de pct. 5 şi cel prevăzut de pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motivele de recurs se încadrează exclusiv în pct. 5 - încălcarea normelor de procedură, sancţionabilă cu nulitatea actului de procedură. Astfel, recurentul critică încheierea de conexare a cererii sale de anulare a Ordinului, care formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Constanţa la dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, apreciind că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea normelor de procedură.

Se arată că a fost încălcat principiul contradictorialităţii şi dreptul la apărare al reclamantului, în condiţiile în care nu i-a fost comunicat cine este autorul excepţiei conexităţii şi argumentele pe care se sprijină excepţia.

Înalta Curte constată nefondate criticile, reţinând că excepţia conexităţii, ca excepţie de procedură, a fost analizată la termenul din 23.05.2018, în lipsa părţilor, dar în condiţiile legalei îndepliniri a procedurii de citare a acestora. Procedura fiind legal îndeplinită la termenul menţionat, instanţa nu avea îndatorirea de a comunica reclamantului absent că a fost invocată excepţia menţionată, partea dispunând de dreptul de a lipsi de la judecată, dar fiind ţinută de obligaţia de a urmări derularea procesului.

Prin urmare, nu se poate reţine încălcarea principiului contradictorialităţii sau a dreptului la apărare, prevăzute de art. 13 şi art. 14 din C. proc. civ.

Cât priveşte însăşi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 139 din C. proc. civ. pentru dispunerea conexării, se constată că ambele cereri vizau anularea parţială a ordinului contestat, pentru motive parţial similare, respectiv pentru neincluderea în soldele actualizate care constituie baza de calcul a pensiei militare a valorii unor sporuri nereglementate în perioada aleasă ca reper pentru baza de calcul a pensiei.

În consecinţă, erau îndeplinite condiţiile cerute de norma de procedură menţionată pentru dispunerea conexării, împrejurarea că cererea principală cuprindea mai multe argumente sau punea mai multe probleme de drept decât cererea conexă neputând constitui un element care să împiedice conexarea cauzelor.

Cea de-a doua critică formulată de recurentul-reclamant este îndreptată împotriva sentinţei şi este subsumată cazului de casare prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., referindu-se la încălcarea puterii de lucru judecat a hotărârii definitive pronunţate în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Constanţa.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentului-reclamant nu ţin seama de obiectul dedus judecăţii în cauza de faţă.

Recurentul afirmă că pensia de care s-a bucurat anterior recalculării acesteia în temeiul Legii nr. 223/2015 a fost stabilită definitiv pe calea unei hotărâri judecătoreşti. Însă, această hotărâre nu are nicio înrâurire asupra cauzei pendinte, al cărei obiect este anularea parţială a unui act administrativ normativ emis în vederea stabilirii cadrului de punere în aplicare a Legii nr. 223/2015, lege care reglementează procesul de recalculare a pensiilor militarilor şi poliţiştilor, transformate în pensii militare de stat.

Prin urmare, afirmaţia referitoare la încălcarea autorităţi/puterii de lucru judecat, la care se referă art. 430 - 431 C. proc. civ., este vădit nefondată, din perspectiva obiectului dedus judecăţii, nu numai diferit ci şi total independent de ceea ce s-a judecat în cauza nr. 4024/118/2014.

De asemenea, nu se poate fi considerată o greşeală de procedură nepunerea în dezbatere a menţionatului argument, respectiv nepronunţarea instanţei asupra acestuia, având în vedere că a fost expus lapidar în cadrul concluziilor scrise depuse de reclamant la 15.04.2019, ca pledând pentru admiterea cererii conexe, însă fără nicio legătură cu obiectul dedus judecăţii, după cum s-a reţinut anterior.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., nefiind incidente cazurile de casare invocate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2022.