Eligibility for public-sector leadership allowances during staged salary transition under Law No. 153/2017

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 30.05.2018 sub nr. x/2018 reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea parţială a ordinului colectiv de salarizare nr. 247/2018 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul acordării indemnizaţiei de conducere pentru funcţia de procuror şef secţie

- recalcularea drepturilor salariale.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1212 din 28 martie 2019 decizia nr. 1521/2019 din 19 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că în mod incorect a reţinut instanţa de fond că nu ar fi îndreptăţită la plata sporului de conducere solicitat, având în vedere faptul că i s-ar fi aplicat prevederile art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, situaţie în care nu s-ar justifica acordarea acestui drept reglementat de art. 10 alin. (1) lit. b) din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017 decât după data de 1 ianuarie 2022.

Solicită să se constate că acest mod de stabilire a drepturilor salariale - fară acordarea sporului de indemnizaţie de conducere pentru funcţia de procuror şef secţie, reglementat de art. 10 alin. (1) lit. b) din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017, este nelegal, iar argumentul instanţei de fond, preluat din apărările Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform căruia "sporul de conducere prevăzut de uri. 10 al Anexei V la legea de salarizare să se aplice doar la indemnizaţiile de încadrare stabilite pentru nivelului anului 2022" nu are corespondent în realitate.

Menţionează faptul că nu există reglementată nici o prevedere în conţinutul normativ al Legii-cadru nr. 153/2017 care să sprijine această idee, în condiţiile în care funcţiile de conducere se exercită şi anterior acestui moment, iar conform prevederilor legale instituite de-a lungul timpului s-a acordat acest beneficiu celor care exercită o funcţie de conducere, ca o recunoaştere şi o recompensare financiară, în acord cu sarcinile şi responsabilităţile complexe generate de asemenea calitate.

Prin luarea în considerare a sporului de conducere, opinează că nu s-ar adăuga la lege, nu s-ar proceda la extinderea aplicării unor drepturi de natură salarială, expres prevăzute în beneficiul anumitor categorii de personal, ci doar s-ar aplica prevederile uit 10 alin. (1) Iii. b) din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017, dându-se astfel eficienţă maximă prevederilor legale incidente şi o recunoaştere a importanţei funcţiei pe care o ocupă în statul de funcţii existent la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În fine, recurenta a susţinut că majorarea stabilită de aceste prevederi legale trebuie aplicată efectiv în procesul de stabilire a indemnizaţiei de încadrare şi nu doar avută în vedere la calculul nivelului pentru anul 2022. Scopul acestor dispoziţii legale este în mod evident acela de a remunera la un nivel superior posturile aferente funcţiilor de conducere din cadrul instanţelor şi parchetelor, comparativ cu funcţiile de execuţie. Or, în interpretarea instanţei de fond, respectiv a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin neaplicarea acestor dispoziţii legale, un astfel de efect nu se produce şi în situaţia drepturilor salariale ale subsemnatei - procuror care ocupă funcţie de conducere.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta este procuror cu funcţi de conducere, iar prin cererea de chemare în judecată a solicitat anularea actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, întrucât la data emiterii ordinului nr. 247/30.01.2018 nu au fost avute în vedere şi aplicate dispoziţiile art. 10 alin. (1) din anexa V a Legii cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Înalta Curte reţine că prin Ordinul nr. 247/30.01.2018 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost stabilite drepturile salariale de care beneficiază, începând cu data de 01.01.2018, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă curţile de apel, tribunale şi de pe lângă judecătorii, inclusiv procurorii stagiari, precum şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor cu grad de parchet de pe lângă curte de apel din cadrul parchetelor de pe lângă curţile de apel, ordin emis de pârât în aplicarea Legii nr. 153/2017.

Art. 10 alin. (1) lit. b) din capitolul VIII secţiunea I a Legii 153/2017 are următorul conţinut:

(1) Judecătorii şi procurorii care ocupă funcţii de conducere beneficiază de indemnizaţia de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanţei sau parchetului unde exercită funcţia de conducere, majorată după cum urmează:

…

b) funcţii de conducere în cadrul curţilor de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate, judecătoriilor şi a parchetelor de pe lângă aceste instanţe:

Preşedinte, procuror general, prim procuror- 10%

Vicepreşedinte, procuror general adjunct, prim procuror adjunct- 8%

Preşedinte secţie, procuror şef secţie- 5%

Procuror şef serviciu- 3%

Procuror şef birou- 2%.

Înalta Curte are în vedere şi următoarele dispoziţii relevante din Legea 153/2017:

Art. 36: (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare potrivit art. 38.

Art. 38: (1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.

.

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale:

a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

.

(4) În perioada 2019 - 2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).

.

(6) În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Înalta Curte observă opţiunea legiuitorului de a realiza o tranziţie între vechile legi de salarizare (Legile nr. 330/2009 şi nr. 284/2010) şi Legea 153/2017, în privinţa căreia a reglementat expres aplicarea etapizată. Legea porneşte de la premisa că salariile prevăzute în noua lege sunt, ca regulă, mai mari decât cele aflate în plată pentru fiecare funcţie, astfel că reglementează, în art. 38 alin. (3) şi (4) modalitatea în care întreg personalul plătit din fonduri publice ajunge să fie salarizat potrivit Legii nr. 153/2017, prin creşteri salariale anuale succesive, pornind de la nivelul salariului de bază aflat în plată în luna decembrie 2017.

Dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Anexa V a Legii 153/2017 stabilesc, într-adevăr, faptul că judecătorii şi procurorii care ocupă funcţii de conducere beneficiază de indemnizaţia de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanţei sau parchetului unde exercită funcţia de conducere, majorate cu procente de la 2% până la 13%, însă, sintagma "indemnizaţia de încadrare maximă" trebuie înţeleasă prin raportare la Capitolul I lit. B) din Anexa V a legii-cadrul de salarizare, unde se arată, fără echivoc, referirea la anul 2022, ca reper temporal pentru indemnizaţiile de încadrare prevăzute de Legea nr. 153/2017.

Însă, aşa cum s-a arătat anterior, până la momentul anului 2022, aplicarea Legii nr. 153/2017 presupune strict creşterile etapizate prevăzute de art. 38 din lege, aplicate ca atare prin ordinul contestat de recurenţii reclamanţi şi numai în măsura în care aceste creşteri sau alte majorări salariale reglementate conduc la atingerea sau depăşirea nivelului indemnizaţiilor de încadrare stabilite potrivit legii pentru anul 2022, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Ca atare, indemnizaţia de încadrare maximă, la care se referă art. 10 alin. (1) din Anexa V Capitolul VIII a Legii nr. 153/2017 nu este alta decât cea rezultată din aplicarea dispoziţiilor lit. B) Capitolul 1 al aceleiaşi Anexe, prevederi cu aplicabilitate începând cu anul 2022 sau, excepţional, în condiţiile prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017(ipoteza legală nefiind îndeplinită în ceea ce-i priveşte pe recurenţii reclamanţi).

De asemenea, nici dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Anexa V Capitolul VIII a Legii nr. 153/2017 nu relevă nelegalitatea sentinţei civile atacate, din perspectiva modului în care judecătorul fondului a aplicat legea-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Şi aceste dispoziţii, care prevăd că judecătorii şi procurorii numiţi în funcţii de conducere în cadrul instanţelor şi parchetelor îşi păstrează indemnizaţia lunară de încadrare şi celelalte drepturi salariale corespunzătoare funcţiei de execuţie pe care o deţin, dacă acestea sunt mai favorabile, trebuie înţelese tot în contextul aplicării legii-cadru, ele având sens numai în cazul în care devin aplicabile efectiv prevederile Anexei V ale Legii nr. 153/2017.

Aşa cum s-a arătat anterior, odată cu aplicarea prevederilor Anexei V a legii-cadru de salarizare, indemnizaţiile pentru judecătorii şi procurorii care exercită funcţii de conducere vor fi stabilite potrivit unui algoritm de calcul proprii legii în discuţie şi anume prin raportare la nivelul maxim al indemnizaţiei de încadrare corespunzătoare nivelului instanţei sau parchetului unde se exercită funcţia de conducere şi la procentele de majorare, de la 2% până la 13%.

Numai în situaţia în care salariile de bază şi sporurile, astfel majorate, sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, Legea 153/2017 prevede că se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Din modul de aplicare a Legii 153/2017, prezentat în articolul 38 din lege, se desprinde concluzia că legiuitorul a dorit realizarea unei tranziţii între vechile legi de salarizare şi noua lege, pornind de la salariul acordat în luna decembrie 2017, prin majorarea succesivă atât a salariului de bază, cât şi a sporurilor şi a celorlalte drepturi, pentru o perioadă de 5 ani, preconizând ca până în anul 2022 întregul personal salarizat din fonduri publice să ajungă la nivelul drepturilor stabilite prin anexele I-IX la lege, astfel cum prevede art. 9.

Or, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, comparând indemnizaţiile de încadrare de care beneficiază în prezent, cu indemnizaţiile menţionate în Legea 153/2017, Anexa V, Capitolul I, lit. B) Indemnizaţia de încadrare pentru procurori, se observă că aceasta nu atinge încă nivelul de salarizare reglementat prin Legea 153/2018, astfel că acestora li se aplică pe deplin dispoziţiile art. 38 alin. (3) şi (4) privind aplicarea etapizată a legii.

Ţinând cont de faptul că aceste creşteri salariale din art. 38 alin. (3) lit. a) şi alin. (4) sunt prevăzute cu scopul aplicării etapizate a legii, reclamanta vaputea beneficia de sporurile menţionate în art. 10 de abia în momentul în care, prin majorările succesive prevăzute de art. 38 alin. (4), va ajunge la indemnizaţia stabilită potrivit anexelor la lege, urmând să i se aplice integral dispoziţiile Legii 153/2017, atât sub aspectul stabilirii indemnizaţiei de încadrare, cât şi al sporurilor.

Aşadar, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, acesteia nu i se acordă drepturile salariale mai favorabile şi nu i se poate acorda sporul prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. b) din capitolul VIII secţiunea I a Legii 153/2017, întrucât în urma aplicării majorării salariale prevăzute de art. 38 alin. (3) indemnizaţiile de încadrare nu sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, motiv pentru care indemnizaţia acestora se stabileşte potrivit art. 38 alin. (3) lit. a), urmând să beneficieze de majorările anuale succesive, conform art. 38 alin. (4).

Prin urmare, Înalta Curte concluzionează în sensul că actul contestat este legal şi temeinic, emis în aplicarea Legii nr. 153/2017, iar drepturile salariale solicitate de reclamantă nu pot fi acordate începând cu data de 1 ianuarie 2018, astfel cum au fost solicitate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1212 din 28 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1212 din 28 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 februarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.