Inadmissibility of recourse against irrevocable appellate judgment concerning Judicial Inspectorate resolutions under Law No. 317/2004

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Inspecţia Judiciară şi B., C. şi D., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Rezoluţiilor din data de: 07.09.2017 dispusă în lucrarea nr. x/2017; 20.10.2017 dispusă în lucrarea nr. x/2017 şi 16.01.2018, dispusă în lucrarea nr. x/2017; obligarea pârâţilor la întocmirea unui raport al inspecţiei judiciare, prin administrarea unui probatoriu adecvat şi conform normelor dreptului comunitar european ce a fost ignorat, în vederea stabilirii situaţiei reale de fapt, ce a fost încălcată cu bună ştiinţă, dar şi cu încălcarea normelor procesuale şi procedurale, urmărindu-se cu rea-credinţă doar vătămarea sa, prin grava neglijenţă şi prin nesocotirea din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, a normelor de drept material şi procesual; de asemenea, a solicitat obligarea pârâţilor la plata daunelor morale, în solidar, în cuantum de 50.000 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 2103 din 26 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea răspunsului la plângerea prealabilă comunicat prin adresa nr. x/2017, invocat de pârâtă şi a respins ca atare acest capăt de cerere, a respins în rest contestaţia formulată de contestatorul A., împotriva rezoluţiilor nr. x/2017/07.09.2017, nr. x/2017/20.10.2017 şi nr. x/2017/16.01.2018, emise de intimata Inspecţia Judiciară, în contradictoriu cu intimaţii B., C. şi D., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat recurs.

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat, ca inadmisibil.

În temeiul art. 248 C. proc. civ., republicat, examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, constată că excepţia este întemeiată, motiv pentru care o va e şi va respinge recursul, ca inadmisibil

Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 47 alin. (1) şi (7) din Legea nr. 317/2004:

"(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.

(7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."

Prin Decizia nr. 397/03.07.2014 pronunţată de Curtea Constituţională a României s-a hotărât că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă", din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.

După pronunţarea Curţii Constituţionale cu privire la această excepţie de neconstituţionalitate, în jurisprudenţă au fost exprimate opinii diferite cu privire la regimul juridic al căilor de atac formulate împotriva rezoluţiilor de clasare emise de Inspecţia Judiciară.

Astfel, unele instanţe au apreciat că rezoluţiile pot fi atacate în condiţiile reglementate de dispoziţiile dreptului comun (Legea nr. 554/2004), alte instanţe au opinat pentru aplicarea regimului juridic prevăzut de Legea nr. 317/2004 referitor la rezoluţiile de respingere a sesizărilor adresate Inspecţiei Judiciare.

Sub această chestiune aplicată neunitar la nivelul practicii judiciare, Înalta Curte, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 13 februarie 2017 în şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit, cu titlu de principiu, că rezoluţia de clasare a sesizării, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

Aceste considerente sunt, însă, valabile, şi în ceea ce priveşte restul dispoziţiilor de ordin procedural, dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 317/2004 neputând fi aplicate parţial, doar în ceea ce priveşte îndeplinirea procedurii prealabile, şi ignorate în privinţa altor aspecte procedurale (o astfel de situaţie putând duce la aplicarea unei lex tertia, prin combinarea dispoziţiilor legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi dispoziţiilor legii nr. 317/2004)

Ulterior, în şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 9 octombrie 2017, în unanimitate, a fost adoptată soluţia de unificare a practicii în sensul că, în ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluţionată pe fond de instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, cererea de recurs este inadmisibilă.

Faţă de aspectele mai sus arătate, Înalta Curte reţine că exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., republicat, şi cu dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că sentinţa civilă 2103 din 26.06.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 314/2004).

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În cauză, recurentul-reclamant a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor anterior reţinute, este definitivă.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii invocată prin întâmpinare.

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei nr. 2103 din 26 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2022.