Plagiat sanction contestation: appeals allowed, judgment quashed and case remanded for retrial.

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/2018, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi şi Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, contestaţie împotriva Deciziei nr. 1210d/11.10.2018 emise de intimata Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi şi a actelor preparatorii ce au stat la baza emiterii deciziei anterior - menţionate.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 59 din 10 iulie 2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

-a admis excepţia prematurităţii invocată de pârâtul Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi a Inovării;

-a respins capătul de cerere având ca obiect anularea hotărârii C.N.E.C.S.D.T.I., din cadrul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu sediul în Sector 1 Bucureşti, vizând respingerea contestaţiei administrative formulate de reclamanta A. împotriva Hotărârii nr. 18/13.02.2018 a Comisiei de Etică a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, ca prematur formulat;

-a admis excepţia inadmisibilităţii şi pe cale de consecinţă respinge ca inadmisibil capătul de cerere vizând anularea adresei nr. x/01.10.2018 emisă de pârâtul C.N.E.C.S.D.T.I., înregistrată la universitatea pârâtă sub nr. x/03.10.2018;

-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., cu domiciliul procesual ales la cabinet de avocat B., în contradictoriu cu pârâta Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, cu sediul în mun. Iaşi;

-a anulat Decizia nr. 1210d/11.10.2018 emisă de rectorul universităţii pârâte;

-a admis excepţia lipsei de interes procesual şi, pe cale de consecinţă, respinge ca lipsit de interes cererea de anulare a Hotărârii nr. 18/13.02.2018 adoptată de către Comisia de Etică a universităţii pârâte.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 59 din 10 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs atât reclamanta A., cât şi pârâta Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi. Reclamanta A. a formulat recurs şi împotriva încheierii din 16.06.2020 pronunţate în acelaşi dosar de Curtea de Apel Iaşi.

3.1. Prin recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1,5 şi 8 C. proc. civ., reclamanta A. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

a. Subsumat motivului prevăzut de art. 488 pct. 1 din C. proc. civ., susţinând recursul promovat împotriva încheierii din 16.06 2020, recurenta-reclamantă a arătat că instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, apreciind că s-a respins nelegal şi nefondat cererea de recuzare a magistratului fondului prin încheierea menţionată.

În acest sens, recurenta susţinut că magistratul fondului, prin modalitatea în care s-a pronunţat anterior asupra excepţiei necompetenţei materiale funcţionale a Curţii de Apel Iaşi şi dată fiind opinia pe care şi-a susţinut-o făţiş asupra naturii litigiului, coroborat cu comportamentul magistratului din şedinţa publică din 20.05.2020, ce a culminat ai respingerea cererii de acordare termen în vederea asigurării dreptului la apărare, dublată de insistenţa de a pune în discuţia părţilor o pseudoexcepţie (a prematurităţii acţiunii) şi ameninţarea apărătorului reclamantei cu sancţiuni procedurale, s-a antepronunţat în cauză în favoarea părţii adverse.

b. În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În motivare, recurenta-reclamantă a arătat că prin reconfigurarea apărărilor intimate C.N.E.C.S.D.T.I. ce vizau prematuritatea cererii de chemare în judecată exclusiv în capătul cu privire la actele administrative preparatorii emise de această intimată, instanţa de fond a încălcat principiul disponibilităţii procesului civil, hotărârea astfel pronunţată fiind nelegală.

Mai mult decât atât, instanţa de fond a procedat la o "calificare" ad hoc a petitului acţiunii, stabilind în mod nelegal că acesta ar fi avut mai multe capete de cerere, în condiţiile în care obiectul dosarului (petitul acţiunii) a fost în mod clar şi precis determinat, şi anume, anularea actului administrativ - Decizia nr. 1210d/11.10.2018 emisa de intimata Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" laşi (singura care a produs efectele specifice prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 504/2004 contenciosului administrativ) şi a actelor preparatorii, hotărârile şi rapoartele de caz emise de Comisia de etică a UATC şi de C.N.F..C.S.D.T.L.

c. În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În opinia recurentei, considerentele hotărârii recurate abundă în interpretări greşite a normelor de drept ce reglementează materia constatării şi sancţionării abaterilor de la normele de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare.

Această lipsă de înţelegere a procedurilor a determinat iniţial o declinare a competenţei instanţei, iar ulterior, şi sub influenţa orgoliului şi amorului propriu al magistratului fondului, o recalificare nelegală a apărărilor intimatelor şi a petitului acţiunii, urmate de admiterea nelegală a excepţiilor de prematuritate, inadmisibilitate şi a lipsei de interes.

Astfel, s-a reţinut în mod nefondat că abaterile de la normele de bună conduită se analizează întotdeauna în două etape, aserţiune ce este eronată, analiza putându-se derula şi într-o singură etapă la nivelul CNECSDTI în situaţia autosesizării (art. 42 alin. (5) din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare şi art. 323 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale).

De asemenea, recurenta consideră că sunt utile şi eronate din această perspectivă considerentele instanţei de fond ce analizează natura juridică a adresei nr. x/01.10.2018 (înregistrată de intimata UAIC cu nr. x/03.10.2018), întrucât nici adresa şi nici hotărârea C.N.E.C.S.D.T.I. nu sunt acte administrative şi, prin urmare nu pot race obiectul separat al acţiunii în contencios administrativ, ci verificarea legalităţii şi temeiniciei acestora poate fi tăcută doar în cadrul contestaţiei împotriva actului administrativ (ce a produs consecinţe juridice), în speţă - Decizia nr. 1210d/11.10.2018 emisă de intimata Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi. A admite un alt punct de vedere ar însemna obligarea atacării separate atât a deciziei de sancţionare, cât şi a Hotărârii şi Raportului de caz al C.HE.C.S.D.T.I., ceea ce evident nu are nici o logică juridică şi nici nu a putut fi avută în vedere de către legiuitor. De altfel, reclamanta a precizat expres care este obiectul acţiunii, solicitând anularea actelor preparatorii ca o consecinţă firească a analizării legalităţii şi temeiniciei deciziei de sancţionare. A admite un alt punct de vedere ar însemna încălcarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii ICCJ nr. 1485/25.09.2019 (regulator de competenţă) ce a stabilit natura litigiului raportat la actul contestat - Decizia nr. 1210d/11.10.2018 - ca fiind una de contencios administrativ, şi nu de litigiu de muncă.

Nici considerentele din hotărâre cu privire la termenul de emitere a deciziei de sancţionare nu au la bază o interpretate a legii în acord cu dispoziţiile legale.

Din această perspectivă, apreciază că atât excepţia prematurităţii, cât şi cea a inadmisibilităţii, au fost nelegal admise în cauză. Arătă că prematuritatea unei acţiuni judiciare vizează condiţionarea exerciţiului la acţiune sub aspect suspensiv sau afectarea dreptului procesual de un termen cu caracter suspensiv, raportat la dispoziţiile art. 193 C. proc. civ. ce reglementează procedura prealabilă. Prematuritatea unei cereri în justiţie impune aşadar o analiză a condiţiilor în care procedura judiciară trebuie demarată şi are ca obiect drepturi procesuale, iar nu drepturile substanţiale. Or, în speţă, procedura prealabilă impusă de lege pentru a putea contesta hotărârea Comisiei de etică a UAIC Iaşi nr. 18/13.02.2018 este chiar contestaţia ce se derulează în faţa Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, procedură care condiţionează şi amână promovabilitatea cererii de chemare în judecata. Nu se poate, de asemenea, aprecia că nefiindu-i comunicată oficial hotărârea C.N.E.C.S.D.T.I procedura prealabilă nu a fost îndeplinita. De asemenea, nu se poate nega existenţa hotărârii C.N.E.C.S.D.T.I. motivat de lipsa redactării în extenso a acesteia, din moment ce este evident că hotărârea şi-a produs efectele juridice prin notificarea UAIC Iaşi prin adresa cu nr. x/01.10.2018, baza căreia a fost emisă decizia subsecventă nr. 1210d/11.10.2018, prin care s-a aplicat sancţiunea "de diminuare a salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni".

3.2. Prin recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a invocat următoarele critici, sintetizate de instanţa de control judiciar după cum urmează:

Prin sentinţa recurata, instanţa de fond în mod greşit a admis excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, reţinând pe de o parte, că instanţa de contencios administrativ nu putea fi investită cu acţiunea în anulare a unei hotărâri ce încă nu fusese adoptată şi publicată, acest fapt petrecându-se după trei luni de la data sesizării instanţei de contencios administrativ, iar pe de altă parte, că adresa din 03.10.2018 (363 din 01.10.2018) emisă de Consiliului Naţional de Etică nu îndeplineşte condiţiile unui act administrativ.

Faţă de ordinea emiterii documentelor în cauză şi de împrejurarea că reclamanta a contestat în termen legal atât Decizia nr. 1210d (11.10.2018) cât şi actele premergătoare emiterii acesteia, inclusiv Hotărârea Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, apreciază că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia prematurităţii şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

În opinia recurentei-pârâte, instanţa de fond, în mod eronat, a considerat că Decizia nr. 1210d (11.10.2018) a fost emisă în mod nelegal întrucât la data emiterii acesteia nu fusese finalizată legal de către Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării etapa a două de analiză a abaterilor de la normele de bună conduită în cercetare imputate reclamantei.

Apreciază că la momentul emiterii Deciziei nr. 1210d din 11.10.2018 au fost parcurse ambele etape, respectiv la nivelul Comisiei de Etică a Universităţii s-au analizat şi finalizat Raportul de caz nr. x din 13.02.2018 şi Hotărârea nr. 18 din 13.02.2018, iar la nivelul Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării s-a analizat şi finalizat cercetarea contestaţiei reclamantei sens în care s-a transmis Universităţii adresa din 03.10.2018.

În fine, recurenta-pârâtă a susţinut că atât Decizia nr. 1210d din 11.10.2018, cât şi acţiunea de ­primă instanţă a fost emisă, respectiv introdusă după expirarea termenului legal de soluţionare a contestaţiei. Şi din acest punct de vedere a apreciat că adresa din 03.10.2018 nu poate fi privită decât ca o rezoluţie privind soluţia Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării la contestaţia formulată, chiar dacă motivarea a fost comunicată ulterior.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei, intimatul-pârât Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând încheierea şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 16.06.2020 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi şi va admite recursurile declarate de reclamanta A. şi de pârâta Universitatea "Alexandru Ioan Cuza"din Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 59 din 10 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în următoarele limite şi pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 16.06.2020 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, Înalta Curte constată că este nefondat.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, pronunţarea judecătorului asupra excepţiei necompetenţei materiale funcţionale, motivele avute în vedere, modalitatea în care a decurs judecata, măsurile dispuse cu privire la soluţionarea cauzei nu conduc la incompatibilitatea judecătorului, conform art. 41 şi 42 din C. proc. civ., fiind corect respinsă cererea de recuzare formulată de reclamantă.

În ceea ce priveşte recursurile formulate atât de către reclamantă, cât şi de către pârâtă, împotriva sentinţei, Înalta Curte constată că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., susţinerile privind art. 488 pct. 5 din C. proc. civ. urmând a fi examinate în cadrul aceluiaşi motiv de casare, faţă de cele invocate.

Reclamanta a solicitat, prin cererea de chemare în judecată precizată, anularea Deciziei nr. 1210d/11.10.2018 emise de intimata Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi şi a actelor preparatorii ce au stat la baza emiterii deciziei, Hotărârea nr. 18/13.02.2018 a Comisiei de Etică a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, Hotărârea Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării prin care a fost respinsă contestaţia împotriva hotărârii Comisiei de Etică a UAIC Iaşi nr. 18/13.02.2018, cu privire la aceasta din urmă arătând faptul că este necomunicată, existând doar adresa din 01.10.2018 înregistrată la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" la nr. x/03.10.2018.

Având în vedere obiectul acţiunii, actul contestat, dispoziţiile legale, în mod greşit instanţa de fond a respins capătul de cerere având ca obiect anularea hotărârii C.N.E.C.S.D.T.I., vizând respingerea contestaţiei administrative formulate împotriva Hotărârii nr. 18/13.02.2018 a Comisiei de Etică a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, ca prematur formulat, a respins ca inadmisibil capătul de cerere vizând anularea adresei nr. x/01.10.2018 emisă de pârâtul C.N.E.C.S.D.T.I., înregistrată la Universitate sub nr. x/03.10.2018, a respins ca lipsită de interes cererea de anulare a Hotărârii nr. 18/13.02.2018 adoptată de către Comisia de Etică a Universităţii.

De asemenea, în mod greşit instanţa de fond a anulat Decizia nr. 1210d/11.10.2018, apreciind că, la data emiterii acestei decizii, pârâtul C.N.E.C.S.D.T.I. nu finalizase legal etapa a doua de analiză a abaterilor de la normele de bună conduită în cercetare, imputate reclamantei.

Înalta Curte reţine că, în urma sesizării nr. 7034 din 26.04.2016 privind solicitarea de a analiza abateri de la conduita etică şi un posibil plagiat săvârşit de către reclamantă, conferenţiar universitar doctor în cadrul Facultăţii de Biologie a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, în lucrarea Cito-histological changes due to the action of atmospherepolluants on three species of gymnosperms, în lucrarea 3, Phenological data conceming the influence of atmosphere pollutants on some species of woody plants, Proceesings of the 6th IASME/WSEAS International Conference on Heat Transfer, Thermal Engineering and Environment, Rhodes, Greece, Aug. 20-22, 2008, WSEAS Press, pp: 328-333 şi în lucrarea 5, Some aspects conceming the interaction between needle surfaces and solid industrial pollutants, Studia Universitatis Vasile Goldiş, Arad, Seria Ştiinţele Vieţii 18, 2008, 275-280, Comisia de Etică a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi a procedat la cercetarea faptelor sesizate, cercetarea fiind finalizată prin Raportul de caz nr. x din 17.05.2017 şi prin Hotărârea nr. 12 din 23.05.2017 prin care s-a propus sancţionarea reclamantei.

Prin Hotărârea nr. 10 din 20.06.2017, Senatul Universităţii a respins contestaţia formulată de reclamantă la data de 12.06.2017 împotriva Hotărârii nr. 12 din 23.05.2017 şi a constatat că organismul competent să soluţioneze contestaţia este Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării (CNECSDTI), motiv pentru care contestaţia a fost trimisă Comisiei de etică a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza".

Prin Hotărârea nr. 15 din 26.06.2016, Comisia de Etică a decis să revoce Hotărârea nr. 12 din 23.05.2017 şi să continue investigarea cazului ce face obiectul dosarului nr. x din 26.04.2016, în scopul adoptării unei noi hotărâri în raport cu prevederile Legii nr. 206/2004.

Prin Hotărârea nr. 18/13.02.2018, Comisia de Etică a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi a admis sesizarea şi, constatând că parte din faptele sesizate se confirmă prin încălcarea de către doamna conf. univ. dr. A. a art. 21 lit. a), art. 23 lit. a) ale Codului de Etică şi Deontologie Profesională, a propus aplicarea sancţiunii prevăzută de art. 30 lit. b) din Codul de Etică şi Deontologie Profesională, coroborat cu dispoziţiile art. 318 lit. b) din Legea nr. 1/2011 a Educaţiei Naţionale şi cu art. 111 lit. c) din Legea 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare: diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control cu 10% pe o perioadă de trei luni. S-a menţionat că Hotărârea se comunică persoanei faţă de care s-a formulat sesizarea, poate fi contestată la Consiliul Naţional de Etică, iar Hotărârea se comunică Rectoratului Universităţii în vederea emiterii deciziei de sancţionare.

Prin adresa înregistrată la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" cu nr. x/03.10.2018 (363 din 01.10.2018), Consiliul de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării a comunicat Universităţii respingerea contestaţiei formulate de reclamantă, confirmarea deciziei de plagiat şi menţinerea sancţiunii aplicate.

Prin Decizia nr. 1210d/11.10.2018, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" a aplicat reclamantei sancţiunea prevăzută de art. 111 alin. (1), lit. c) din Legea 206/2004, constând în diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control, cu 10% pe o perioadă de 3 luni., conform art. 30 lit. b) din Codul de Etică şi Deontologie Profesională, coroborat cu dispoziţiile art. 318 lit. b) din Legea nr. 1/2011 a Educaţiei Naţionale şi cu art. 111 lit. c) din Legea 206/2004, art. 21 lit. a), art. 23 lit. a) din Codul de Etică şi Deontologie Profesională.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că, la momentul emiterii Deciziei nr. 1210d din 11.10.2018, fuseseră parcurse ambele etape, respectiv Comisia de Etică a Universităţii finalizase Raportul de caz nr. x din 13.02.2018 şi emisese Hotărârea nr. 18 din 13.02.2018, iar Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării finalizase cercetarea contestaţiei reclamantei, sens în care a transmis Universităţii adresa x din 01.10.2018, înregistrată nr. x din 03.10.2018, prin care a comunicat respingerea contestaţiei reclamantei, confirmarea deciziei de plagiat şi menţinerea sancţiunii decise de Comisia de Etică a Universităţii.

În acest sens, art. 42din Legea nr. 206/2004 prevede că "(1) Sesizările privind abaterile de la normele de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare sunt analizate în două etape detaliate în Codul de etică: a) analiza la nivelul instituţiei în cadrul căreia presupusele abateri s-au produs, denumită prima etapă, care se desfăşoară conform art. 11 şi prevederilor Codului de etică; b) analiza la nivelul Consiliului Naţional de Etică, denumită etapa a doua".

De asemenea, art. 11 din Legea nr. 206/2004 prevede că "(5) Raportul comisiei de analiză poate fi contestat la Consiliul Naţional de Etică de către persoana sau persoanele găsite vinovate ori de către autorul sesizării; contestaţia va conţine obligatoriu o copie simplă după sesizarea iniţială şi după raportul comisiei de analiză. (6) În cazul în care o contestaţie nu a fost înaintată către Consiliul Naţional de Etică în termen de 15 zile lucrătoare de la data comunicării prevăzute la alin. (3), sancţiunile stabilite de comisia de analiză sunt puse în aplicare de către conducătorul instituţiei sau de către consiliul de administraţie, după caz, în termen de 45 de zile calendaristice de la data comunicării raportului conform alin. (3)", şi se coroborează cu art. 322 din Legea nr. 1/2011, "Sancţiunile stabilite de comisia de etică şi deontologie universitară sunt puse în aplicare de către decan sau rector, după caz, în termen de 30 de zile de la stabilirea sancţiunilor", ţinând seama şi de contestaţia formulată împotriva Hotărârii Comisiei de Etică a Universităţii.

Faptul că Decizia de respingere a contestaţiei a fost motivată abia ulterior, la data 14.02.2019, nu afectează legalitatea Deciziei nr. 1210d din 11.10.2018, esenţial fiind faptul că, la data emiterii acestei decizii, Consiliul de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării adoptase soluţia asupra contestaţiei formulate de reclamantă, aceasta fiind respinsă, astfel cum rezultă din adresa din 01.10.2018, înregistrată la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" cu nr. x din 03.10.2018, comunicată de Consiliul de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării.

Adresa nr. x din 01.10.2018 emisă de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, înregistrată la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" la nr. x din 03.10.2018, cuprinde chiar soluţia asupra contestaţiei formulate de reclamantă, confirmarea deciziei de plagiat şi menţinerea sancţiunii decise de Comisia de etică a Universităţii.

Ca urmare a acestei hotărâri adoptate asupra contestaţiei reclamantei, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", având în vedere Hotărârea nr. 18/13.02.2018, prin care Comisia de Etică a admis sesizarea şi a constatat că parte din faptele sesizate se confirmă, propunând sancţiunea, a emis Decizia nr. 1210d din 11.10.2018 prin care a aplicat sancţiunea, actul contestat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată şi care produce efecte juridice în ceea ce priveşte sancţionarea reclamantei.

Pentru aceste motive, având în vedere că prima instanţă nu a examinat, pe fond, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de reclamantă, în mod greşit fiind soluţionată cererea atât în ceea ce priveşte anularea Deciziei nr. 1210d din 11.10.2018, de aplicare a sancţiunii, cât şi în ceea ce priveşte actele care au stat la baza emiterii acesteia, Înalta Curte constată că este necesară casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, astfel cum prevede art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta A. împotriva a încheierii din 16 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, va admite recursurile declarate de reclamanta A. şi de pârâta Universitatea "Alexandru Ioan Cuza"din Iaşi împotriva sentinţei nr. 59 din 10 iulie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva a încheierii din 16 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursurile formulate de reclamanta A. şi de pârâta Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi împotriva sentinţei nr. 59 din 10 iulie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.