Revision inadmissible where res judicata exception was previously raised and rejected

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată şi hotărârea de fond pronunţată în cauză.

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 14.11.2019, înregistrată sub nr. x/2019, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâtul Primarul municipiului Fălticeni, în calitate de ordonator principal de credite, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Dispoziţiilor nr. 536 şi nr. 535 din 30.08.2019 ale Primarului municipiului Fălticeni, menţinerea Dispoziţiilor nr. 239 şi nr. 237 din 31.01.2018 privind acordarea sporului de mobilitate şi confidenţialitate conform deciziei nr. 681/15.05.2008 a Curţii de Apel Suceava şi obligarea la plata acestor drepturi salariale şi după data de 01.08.2019, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală până la plata efectivă.

Prin sentinţa civilă nr. 18 din data de 16.01.2020 a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Fălticeni.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii A. şi B., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

2. Hotărârea instanţei de recurs supusă revizuirii.

Prin decizia nr. 28 din data de 13 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 18 din 16 ianuarie 2020 a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatul-pârât Primarul municipiului Fălticeni.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că sunt nefondate toate criticile subsumate motivelor de casare invocate.

Astfel, în referire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a constatat că motivarea instanţei de fond privind soluţia dată este concludentă în raport de obiectul cererii analizate, criticile formulate fiind, prin urmare, nefondate.

Cât priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., a reţinut că în cauză nu se pune problema existenţei autorităţii de lucru judecat având în vedere obiectul diferit al celor două cauze, nefiind astfel îndeplinită condiţia triplei identităţi.

De asemenea, a constatat că este nefondat şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reţinând, în esenţă, că Legea nr. 153/2017 creează un nou sistem de salarizare, excluzând posibilitatea recunoaşterii unor drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti anterioare intrării în vigoare a legii, astfel cum rezultă din prevederile art. 1 alin. (3) din lege.

A mai reţinut că reclamanţilor le-a fost stabilit salariul prin hotărâre a consiliului local şi că, suplimentar, prin dispoziţiile nr. 239 şi nr. 237, ambele din 31.01.2018, Primarul municipiului Fălticeni a adăugat salariului astfel stabilit acordarea unui spor de mobilitate şi confidenţialitate de 30%, spor care încalcă dispoziţiile Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, astfel încât, prin emiterea dispoziţiilor nr. 536 şi nr. 535, ambele din 30.08.2019, emitentul acestora nu a făcut decât să restabilească legalitatea, ca principiu fundamental într-un stat de drept, consacrat prin art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi prin art. 6 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, ce impune exigenţa ca activitatea administraţiei publice să se desfăşoare în temeiul şi în limitele legii.

3. Cererea de revizuire.

Împotriva deciziei nr. 28 din data de 13 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal au formulat cerere de revizuire A. şi B., invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Au solicitat admiterea cererii de revizuire şi anularea deciziei nr. 28 din 13.01.2021 a Curţii de Apel Suceava, considerând că a fost încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, fapt recunoscut prin decizia civilă nr. 681 din 15.05.2008 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2007.

În motivarea cererii revizuenţii au susţinut că, în calitate de consilieri juridici în cadrul aparatului propriu al Primarului municipiului Fălticeni, au beneficiat de sporul de mobilitate şi confidenţialitate în temeiul deciziei civile nr. 681/15.05.2008 a Curţii de Apel Suceava, spor care le-a fost acordat lunar, de la data pronunţării deciziei şi până în luna august 2019, dată la care salariul le-a fost diminuat cu 30% ca urmare a neacordării sporului obţinut prin hotărâre judecătorească.

Ca urmare, pentru perioada ulterioară lunii august 2019 au formulat acţiune prin care au solicitat obligarea pârâtului la acordarea respectivelor drepturi salariale, acţiunea fiindu-le respinsă prin sentinţa civilă nr. 18 din 16.01.2020 a Tribunalului Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2019 şi rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 28 din 13.01.2021 a Curţii de Apel Suceava.

Au arătat revizuenţii că ambele acţiuni au vizat obligarea pârâtului la acordarea sporului de mobilitate şi confidenţialitate şi că prima hotărâre pronunţată şi care consfinţeşte cu autoritate de lucru judecat dreptul lor de a beneficia în continuare de aceste drepturi salariale, respectiv decizia civilă nr. 681 din 15.05.2008, a fost pronunţată în dosarul nr. x/2007, ulterior fiind pronunţată decizia civilă nr. 28 din 13.01.2021 în dosarul nr. x/2019, această din urmă hotărâre încălcând efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Pentru considerentele expuse, au considerat că este admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind evidentă contrarietatea de hotărâri referitoare la acordarea în continuare a drepturilor salariale.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată la data de 06.08.2021, intimatul Primarul municipiului Fălticeni a arătat că înţelege să lase la aprecierea instanţei soluţionarea cauzei, în raport de probele existente la dosar şi de motivele de fapt şi de drept care au condus la prezentul litigiu.

De asemenea, a solicitat instanţei să reţină, pe de o parte că acordarea acelor drepturi salariale până în luna iulie 2019 s-a realizat ca urmare a autorităţii de lucru judecat şi a puterii obligatorii a unor hotărâri judecătoreşti, respectiv decizia civilă nr. 681/2008 a Curţii de Apel Suceava şi a deciziei civile nr. 640/14.10.2020 a aceleiaşi instanţe, iar, pe de altă parte, că încetarea acordării acestor drepturi începând cu luna august 2019 s-a realizat ca urmare a obligativităţii aducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizia nr. 25/198 din 21.08.2019 a Camerei de Conturi Suceava.

La termenul de dezbateri din data de 24 februarie 2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei invocate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire în raport de motivele invocate, de temeiul de drept indicat, precum şi de înscrisurile depuse la dosar şi de apărările formulate în cauză de către intimat, Înalta Curte reţine caracterul inadmisibil al căii de atac extraordinare declarate în cauză, pentru considerentele ce succed.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante.

Cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze a fost trimisă spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de către Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, fiind întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuenţii A. şi B. au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 28 din 13.01.2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, în raport de existenţa unei hotărâri anterioare, şi anume decizia civilă nr. 681/15.05.2008, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2007, considerând că a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al acestei hotărâri.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Cazul de revizuire menţionat vizează situaţia în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar în temeiul art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

Revizuirea nu poate fi însă admisă atunci când hotărârile a căror contrarietate se invocă nu conţin toate elementele pentru a se reţine existenţa puterii de lucru judecat.

Aşadar, condiţiile de admisibilitate prevăzute pentru acest caz de revizuire, ce trebuie îndeplinite cumulativ, vizează: a) existenţa a două hotărâri definitive potrivnice, indiferent dacă prin ele s-a soluţionat sau nu fondul cauzei; b) hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; c) hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite; d) în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepţia; e) să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Verificând aceste condiţii, Înalta Curte reţine că, în cadrul dosarului nr. x/2019 în care s-a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză, a fost invocată de către recurenţii-reclamanţi A. şi B., ca motiv de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., excepţia autorităţii de lucru judecat prin raportare la decizia civilă nr. 681/15.05.2008 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2007.

Această excepţie a fost analizată de către instanţa de recurs, care a reţinut că "autoritatea lucrului judecat are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiţiei. Deci, principiul autorităţii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces".

A mai reţinut instanţa de recurs că nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi în cele două dosare, nefiind acelaşi obiect în respectivele demersuri litigioase.

Împrejurarea că în dosarul nr. x/2019 s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat prin raportare la decizia civilă nr. 681/15.05.2008 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2007, iar pe calea revizuirii au înţeles titularii căii de atac extraordinare să invoce încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al acestei hotărâri, făcând trimitere şi la sentinţa de fond nr. 18/16.01.2020 a Tribunalului Suceava, nu determină îndeplinirea condiţiei prevăzute la lit. d) din enumerarea anterioară, întrucât, ceea ce interesează în validarea îndeplinirii acestei condiţii, este invocarea sau nu a excepţiei autorităţii de lucru judecat faţă de existenţa unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-o altă cauză, iar verificarea cu prioritate a cerinţei existenţei triplei identităţi între cele două dosare analizate se face în raport de cererea de chemare în judecată ce a generat fiecare dintre cele două demersuri litigioase comparate.

Astfel, odată invocată această excepţie, calea revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ar fi deschisă doar în ipoteza în care instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia a omis să se pronunţe asupra acestui incident procedural.

Or, după cum rezultă din examinarea deciziei nr. 28/13.01.2021, ce formează obiectul revizuirii de faţă, instanţa de recurs învestită cu motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., referitor la "încălcarea autorităţii de lucru judecat", a examinat criticile recurenţilor-reclamanţi A. şi B., stabilind că nu există identitate de obiect al celor două cauze, înregistrate în cadrul dosarelor nr. x/2007 şi nr. y/2019

A mai stabilit instanţa de recurs faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 153/2017, care fac trimitere la Anexa nr. VIII, Capitolul I lit. a) pct. III şi Capitolul II lit. a) pct. IV din lege, legiuitorul a prevăzut o limitare a cuantumului salariului până la nivelul indemnizaţiei viceprimarului şi că nu a prevăzut posibilitatea acordării sporului de mobilitate şi confidenţialitate.

Totodată, a reţinut că Legea nr. 153/2017 creează un nou sistem de salarizare, excluzând posibilitatea recunoaşterii unor drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti anterioare intrării în vigoare a legii, art. 1 alin. (3) prevăzând că "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt şi rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege".

Se observă astfel că legile care reglementau sporul de mobilitate şi confidenţialitate erau diferite, astfel încât hotărârea judecătorească invocată în cauză, fiind anterioară noii legi a salarizării, nu mai operează în mod automat şi pentru viitor, în condiţiile în care legiuitorul nu a mai prevăzut posibilitatea acordării sporurilor în discuţie.

În acest context, este inadmisibilă revizuirea în care se invocă o pretinsă contrarietate de hotărâri, în condiţiile în care au fost examinate excepţia autorităţii de lucru judecat şi efectul pozitiv al lucrului judecat în cel de-al doilea dosar, întrucât, odată verificată această chestiune, calea revizuirii urmăreşte, în realitate, să supună unei alte instanţe discutarea aceloraşi aspecte cu privire la care o instanţă anterioară s-a pronunţat deja, ceea ce ar conduce chiar la o încălcare a autorităţii de lucru judecat a considerentelor decizorii reţinute prin hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat.

De asemenea, este inadmisibilă exercitarea mascată a unui recurs la recurs, prin care partea nemulţumită de o hotărâre judecătorească încearcă să obţină retractarea acelei hotărâri, uzitând de mecanismul invocării unui motiv de revizuire pentru care nu sunt îndeplinite condiţiile de exercitare a acestei căi extraordinare de atac.

Cum scopul revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este acela de a înlătura din ordinea juridică o hotărâre pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, atunci când acestea sunt potrivnice, admisibilitatea unei asemenea cereri este condiţionată de împrejurarea ca judecătorul cauzei care a pronunţat cea de-a doua hotărâre să nu fi cunoscut despre existenţa primei hotărâri ori să fi omis să se pronunţe asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat ce a fost invocată în cel de-al doilea dosar, condiţie care, aşa cum s-a arătat, nu este îndeplinită în cauză.

Întrucât toate cerinţele de admisibilitate a căii extraordinare de atac trebuie îndeplinite în mod cumulativ, absenţa uneia determină pronunţarea unei soluţii de respingere a cererii de revizuire formulate de revizuenţii A. şi B., ca inadmisibilă.

2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate asupra revizuirii.

În considerarea argumentelor expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 28 din 13 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 28 din 13 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată astăzi, 24 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.