Automatic rejection of EU-funded project application for failure to electronically upload mandatory partnership letter, despite physical possession of document.

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.04.2020, sub nr. x/2020, reclamanta Comuna Dragu a solicitat instanţei, în temeiul art. 8, art. 10 alin. (11), art. 11, art. 12 şi următoarele din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 192 şi următoarele din C. proc. civ., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii - Unitatea de Management a Proiectului:

1. Anularea Notificării Unităţii de Management a Proiectului din data de 07.01.2020, privind respingerea dosarului de finanţare în etapa verificării conformităţii administrative şi eligibilităţii, depus pentru Proiectul "Reabilitarea şi revitalizarea Castelului Bethlen din comuna Dragu, judeţul Sălaj".

2. Anularea Notificării Unităţii de Management a Proiectului din data de 11.02.2020 privind respingerea contestaţiei formulate împotriva rezultatului verificării conformităţii administrative şi eligibilităţii Proiectului "Reabilitarea şi revitalizarea Castelului Bethlen din comuna Dragu, judeţul Sălaj", prin care Unitatea de Management a Proiectului a menţinut în integralitate decizia sa cuprinsă în Notificarea din data de 07.01.2020.

3. Obligarea Unităţii de Management a Proiectului la aplicarea prevederilor art. 10 din Ghidul Solicitantului - Restaurarea şi revitalizarea monumentelor istorice, cu respectarea principiului egalităţii, respectiv conferirea dreptului inclusiv reclamantei de a remedia deficienţele comunicate prin Notificarea din 07.01.2020 şi de a redepune proiectul revizuit.

4. Constatarea îndeplinirii tuturor obligaţiilor de către solicitant, conform prevederilor legale în vigoare şi, pe cale de consecinţă, obligarea Unităţii de Management a Proiectului la admiterea dosarului de finanţare al reclamantei şi avansarea Proiectului în etapa următoare de verificare, respectiv etapa 2 constând în Evaluarea tehnică şi financiară a proiectului.

5. Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 1443 din data de 22 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Comuna Dragu, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii-Unitatea de Management a Proiectului, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva sentinţei nr. 1443 din 22 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Comuna Dragu, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici de nelegalitate circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea litigiului pe fond, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu consecinţa admiterii acţiunii în contencios formulate.

În dezvoltarea recursului promovat recurenta-reclamantă a susţinut, în contextul reiterării celor trei argumente şi a aspectelor circumscrise acestora care denotă conduita nelegală adoptată de către Unitatea de Management a Proiectului în privinţa modului în care i-a analizat dosarul de finanţare, şi anume: încălcarea principiului nediscriminării şi al tratamentului egal; încălcarea dreptului său la apărare şi încălcarea principiului proporţionalităţii, că sentinţa de fond a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind netemeinică şi nelegală şi impunându-se casarea acesteia şi rejudecarea pe fond a cauzei.

Astfel, prin sentinţa atacată prima instanţă nu a procedat la o analiză corectă a argumentelor invocate, în speţă nu a ţinut cont de incidenţa prevederilor art. 10 din Ghidul solicitantului, nu a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor legale privind combaterea discriminării şi a omis faptul că dosarul de finanţare al reclamantei era complet având în vedere că deţinea scrisoarea de intenţie a partenerului la momentul depunerii dosarului de finanţare.

În plus, apreciază că susţinerile primei instanţe sunt contradictorii în ceea ce priveşte modul de aplicare a art. 10 şi art. 11 din Ghidul solicitantului, aceasta făcând o confuzie între dispoziţiile privind "solicitarea de clarificări", cuprinse la art. 11.1 din Ghidul solicitantului şi cele privind "posibilitatea participanţilor de a remedia deficienţele comunicate de autoritate prin Notificarea privind rezultatul evaluării şi de a redepune proiectul revizuit", stipulate la art. 10 din acelaşi Ghid.

Or, reclamanta nu a susţinut că Unitatea de Management a Proiectului avea obligaţia de a-i solicita clarificări pentru lipsa scrisorii de intenţie privind parteneriatul, ci, a făcut referire la conduita impusă de Ghid şi adoptată de către autoritate, care este discriminatorie şi injustă, în condiţiile în care reclamanta a depus dosarul de finanţare în termen. Însă, având în vedere că Notificarea de respingere i-a fost comunicată ulterior expirării termenului de depunere a dosarelor, nu a mai putut beneficia de remediul instituit la art. 10 din Ghid, care este aplicabil doar în funcţie de puterea discreţionară a autorităţii şi de termenul în care aceasta înţelege să analizeze dosarele de finanţare şi să transmită Notificarea de respingere care cuprinde şi neregularităţile descoperite.

De asemenea, prima instanţă nu a avut în vedere nici faptul că Ghidul solicitantului nu impunea autorităţii un termen expres în care pârâtul să aibă obligaţia de a analiza dosarul şi de a comunica participanţilor notificările respective, astfel încât, contrar susţinerilor pârâtului şi instanţei de fond, nu exista certitudinea ca reclamanta să fi primit în timp util notificarea de respingere chiar şi în ipoteza în care ar fi înregistrat dosarul în primele zile ale termenului de depunere.

A considerat recurenta-reclamantă că prima instanţă avea obligaţia de a analiza incidenţa discriminării şi a nerespectării tratamentului egal strict la dispoziţiile art. 10, pe care a înţeles să le invoce raportat la conduita efectivă a pârâtului, însă aceasta a preluat în motivarea hotărârii şi şi-a însuşit în mod eronat apărarea principală a autorităţii pârâte.

Or, nu a contestat faptul că nu le-au fost solicitate clarificări altor participanţi care au depus dosare incomplete anterior termenului de depunere, ci, a arătat că este injustă posibilitatea participanţilor care depun dosare incomplete, la începutul termenului de depunere, pentru a remedia lipsurile din dosare în urma comunicării acestora de către Unitatea de Management a Proiectului prin notificările de respingere, cu condiţia ca termenul de depunere să nu fi expirat, în contextul în care pârâtul poate comunica notificările în orice termen.

Nu există nicio prevedere legală sau stipulaţie în Ghid care să prevadă că participanţii au obligaţia să depună dosarele de finanţare în prima zi a termenului de depunere, în ipoteza contrară nu s-ar mai justifica existenţa unui termen mai lung de timp în care pot fi depuse dosarele de finanţare, pentru a putea beneficia de art. 10 din Ghid în situaţia intervenirii unor erori tehnice, cum s-a întâmplat în prezenta cauză.

Aşadar, raţionamentul curţii de apel sub aspectul evidenţiat apare ca fiind inechitabil şi injust, fiind absurd să se impună o condiţie nescrisă de acest gen participanţilor, în contextul în care termenul prevede mai multe zile tocmai pentru a acorda participanţilor şanse egale de a înregistra dosarele în timp util, considerând astfel că acest raţionament încalcă principiul tratamentului egal, precum şi dreptul la apărare al participanţilor la procedură.

În referire la dispoziţiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind discriminarea, pretins a fi fost aplicate în mod eronat de către prima instanţă, recurenta a susţinut că, prin raportare la prevederile din Ghidul solicitantului, invocate în cauză, în sensul că exista un termen expres de depunere a dosarelor de finanţare, fără a exista însă un termen expres impus autorităţii pârâte pentru analizarea dosarelor şi comunicarea notificărilor, se creează în mod indirect un tratament diferenţiat pentru participanţii la procedură, în funcţie de ziua efectivă din termenul de depunere în care aceştia au înregistrat dosarul.

Cu alte cuvinte, a considerat recurenta că "situaţia similară" din cuprinsul art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 este reprezentată de faptul că participanţii au depus toţi dosarele de finanţare în una dintre zilele termenului de depunere, stipulat în Ghid, iar "tratamentul diferenţiat" provocat de art. 10 din Ghid este acela că pentru participanţii care au înregistrat dosarele în primele zile ale termenului exista probabilitatea şi posibilitatea să poată redepune proiectele revizuite, în cazul în care Unitatea de Management a Proiectului identifica lipsurile dosarelor iar termenul de depunere a acestora nu expirase. În schimb, participanţii care înregistrau dosarele în ultimele zile ale termenului de depunere sunt privaţi de această oportunitate, dispoziţiile art. 10 din Ghid nemaiputându-le a fi aplicabile.

De asemenea, argumentul potrivit căruia nu există discriminare în speţă deoarece nu a existat niciun participant care să fi beneficiat în mod concret de prevederile art. 10, nu echivalează cu respectarea principiului tratamentului egal sau cu inaplicabilitatea dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000, cum în mod greşit a reţinut prima instanţă, care a procedat la o aplicare eronată a dispoziţiilor legale invocate, fără să analizeze în mod concret situaţia inechitabilă creată participanţilor de către conduita discreţionară a pârâtei Unitatea de Management a Proiectului.

Astfel, pe de o parte instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu ar fi avut oricum dreptul de a redepune dosarul revizuit, complet, întrucât, potrivit art. 11.1 din Ghid, în cazul în care lipsea scrisoarea de intenţie, întreg proiectul urma să fie în mod automat respins, iar, pe de altă parte, a afirmat că, în temeiul dispoziţiilor art. 10 din Ghid, dacă reclamanta ar fi depus dosarul de finanţare în primele zile ale termenului de depunere, ar fi putut remedia neregularităţile comunicate de către Unitatea de Management a proiectului prin notificarea de respingere.

În continuare, recurenta a criticat argumentele primei instanţe referitoare la dreptul de apărare al reclamantei, susţinând că instanţele europene au statuat în mod constant că respectarea dreptului la apărare al persoanelor de drept privat nu reprezintă doar existenţa unei căi de atac deschise acestora, pentru a putea ataca actele pe care le consideră nelegale sau pentru a putea semnala conduitele nelegale ale autorităţii.

Dimpotrivă, respectarea dreptului la apărare instituie inclusiv o obligaţie în sarcina autorităţilor publice de a conferi, prin reglementările adoptate şi impuse particularilor, şanse egale de a se apăra în faţa autorităţii, fără a apela în mod direct la o procedură contencioasă, de a aduce clarificări sau de a remedia anumite lipsuri într-un anumit termen stabilit. Or), simplul fapt că este deschisă o cale de atac legală împotriva actelor administrative emise de autoritate, nu echivalează cu respectarea dreptului la apărare al particularilor, de către această autoritate.

În speţă, prin contestaţia formulată iniţial reclamanta a transmis autorităţii pârâte dovada că deţine scrisoarea de intenţie anterior înregistrării dosarului de finanţare şi că încheiase astfel un parteneriat, astfel cum impunea Ghidul solicitantului, în vederea implementării proiectului propus. Ca urmare, apreciază că a acoperit lipsa semnalată de autoritate prin notificarea de respingere, aspect neluat însă în considerare de către pârâtă.

Concluzionând, a susţinut că prima instanţă nu a ţinut cont de faptul că reclamanta deţinea un dosar de finanţare complet, că obţinuse scrisoarea de intenţie, conform dispoziţiilor Ghidului solicitantului şi că avea încheiat un parteneriat în vederea implementării proiectului, anterior înregistrării dosarului. Totodată, nu a analizat şi din perspectivă legală incidenţa principiului proporţionalităţii, prin prisma argumentelor învederate prin acţiunea introductivă şi a împrejurării că dosarul reclamantei era complet, apreciind doar că prin raportare la modul în care a fost redactat art. 11.1 din Ghid, sancţiunea acordată de pârâtă proiectului reclamantei a fost una echitabilă şi justă.

În fine, instanţa de fond nu a procedat la o analiză globală a situaţiei juridice din speţă, aceasta limitându-se să preia, pe de o parte apărările pârâtei Unitatea de Management a Proiectului, pe care şi le-a însuşit ca motive proprii, iar, pe de altă parte, a preluat dispoziţiile Ghidului solicitantului în mod segmentat, pe care le-a interpretat în mod eronat.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Ministerul Culturii-Unitatea de Management a Proiectului, a fost invocată excepţia nulităţii recursului justificată de împrejurarea că majoritatea argumentelor recurentei vizează lipsa de temeinicie a hotărârii atacate, nepunând în discuţie nelegalitatea acesteia din perspectiva motivelor de casare expres prevăzute în art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei de fond.

Recurenta-reclamantă Comuna Dragu a formulat răspuns la întâmpinare şi concluzii scrise, solicitând respingerea excepţiei nulităţii recursului ca neîntemeiată, deoarece şi-a întemeiat calea de atac pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dezvoltând critici subsumate acestui motiv de recurs din perspectiva greşitei interpretări şi aplicări a normelor cuprinse în Ghidul solicitantului. Pe fondul recursului, în esenţă, a reiterat susţinerile din cererea de recurs şi a solicitat înlăturarea tuturor apărărilor formulate de intimatul-pârât.

La termenul din data de 24 februarie 2022, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, reţinând că recursul recurentei-reclamante se întemeiază pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar motivele dezvoltate în cuprinsul cererii de recurs se încadrează în cazul de casare invocat.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de criticile invocate de recurenta-reclamantă, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., şi de apărările formulate prin întâmpinare de către intimatul-pârât, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este nefondat, pentru considerentele ce succed.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, după cum se va arăta în continuare.

În cadrul criticilor subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat în mod greşit normele cuprinse în Ghidul solicitantului, şi anume dispoziţiile art. 10 şi art. 11, precum şi prevederile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Pentru a răspunde criticilor formulate Înalta Curte reţine, sub aspect factual, că reclamanta Comuna Dragu a depus, în etapa verificării conformităţii administrative şi eligibilităţii, dosarul de finanţare pentru Proiectul "Reabilitarea şi revitalizarea Castelului Bethlen din comuna Dragu, judeţul Sălaj", la data de 11.11.2019 încărcând cererea de finanţare în Sistemul electronic de management al Programului PA14 RO-CULTURA, lansat de pârâtul Ministerul Culturii-Unitatea de Management a Proiectului la data de 05.06.2019, program finanţat prin Mecanismul financiar SEE 2014-2021, apelul "Restaurarea şi revitalizarea monumentelor istorice".

După expirarea termenului limită pentru depunerea cererilor de finanţare din data de 12.11.2019, pârâta a emis Notificarea din 07.01.2020 prin care a comunicat reclamantei că dosarul său de finanţare a fost respins în etapa de evaluare administrativă, întrucât nu a fost încărcată în Sistemul de management electronic al programului, scrisoarea de intenţie privind parteneriatul.

S-a reţinut în cuprinsul notificării în discuţie faptul că, în conformitate cu prevederile Ghidului solicitantului, secţiunea 11.1. având denumirea marginală "Verificarea conformităţii administrative şi a eligibilităţii", nu pot fi solicitate clarificări, proiectul fiind automat respins dacă lipseşte acest document.

Împotriva acestei notificări reclamanta a formulat, la data de 13.01.2020, contestaţie administrativă, care i-a fost respinsă prin notificarea emisă la data de 11.02.2020.

În acest context a învestit reclamanta instanţa de contencios administrativ, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu o acţiune în anularea Notificării Unităţii de Management a Proiectului din 07.01.2020, privind respingerea dosarului de finanţare, precum şi anularea Notificării Unităţii de Management a Proiectului din 11.02.2020 privind respingerea contestaţiei administrative, prin care autoritatea pârâtă a menţinut în integralitate decizia cuprinsă în Notificarea din 07.01.2020.

A susţinut reclamanta nelegalitatea actelor administrative contestate din perspectiva încălcării de către autoritatea pârâtă a principiilor nediscriminării şi tratamentului egal, precum şi a principiului proporţionalităţii şi a dreptului la apărare.

Soluţionând acţiunea, prima instanţă a găsit neîntemeiate toate susţinerile reclamantei, apreciind că actele administrative a căror anulare o solicită sunt temeinice şi legale, consecinţa fiind promovarea de către recurenta-reclamantă a prezentului demers judiciar supus controlului instanţei de recurs.

Astfel cum rezultă din considerentele expuse la pct. 4 din prezenta decizie, criticile recurentei-pârâte vizează interpretarea şi aplicarea eronată de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 10 şi art. 11 din Ghidul solicitantului, precum şi a prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, considerând aceasta că în mod greşit a aplicat instanţa de fond normele menţionate prin raportare la argumentele sale de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe reflectă o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză, în deplin acord cu legislaţia internă şi europeană, precum şi cu probele administrate în cauză, soluţie pe care, la rândul său, o adoptă ca atare.

Astfel, este de observat că recurenta-reclamantă a criticat sentinţa de fond sub un prim aspect referitor la aplicarea greşită a prevederilor art. 10 şi art. 11 din Ghidul solicitantului, în sensul că nu a ţinut cont de faptul că deţinea un dosar de finanţare complet având în vedere că obţinuse scrisoarea de intenţie privind parteneriatul, anterior înregistrării dosarului.

Mai exact, a afirmat că susţinerile primei instanţe sunt contradictorii în ceea ce priveşte modul de aplicare a art. 10 şi art. 11 din Ghidul solicitantului, aceasta făcând o confuzie între dispoziţiile privind "solicitarea de clarificări", cuprinse la art. 11.1 din Ghidul solicitantului şi cele privind "posibilitatea participanţilor de a remedia deficienţele comunicate de autoritate prin Notificarea privind rezultatul evaluării şi de a redepune proiectul revizuit", stipulate la art. 10 din acelaşi Ghid.

Potrivit art. 10 privind "Pregătirea şi depunerea proiectelor, din cadrul Ghidului solicitantului, publicat pe site-ul www.x.ro, în cadrul Apelului de proiecte "Restaurarea şi revitalizarea monumentelor istorice", lansat la data de 05.06.2019, "În vederea evaluării proiectului propus pentru finanţare în cadrul prezentului apel de proiecte, solicitantul trebuie să pregătească şi să depună dosarul de finanţare al proiectului, în conformitate cu cerinţele menţionate în prezentul Ghid", la pct. 10.1, 10.2, 10.3 şi 10.4 având denumirile marginale: "Procedura de depunere a dosarului de finanţare"; "Cerinţe specifice privind semnarea digitală a documentelor"; "Conţinutul dosarului de finanţare" şi "Data limită pentru depunerea proiectelor" fiind detaliate aceste cerinţe.

De asemenea, art. 10 din Ghid prevede că: "solicitanţii ale căror proiecte au fost respinse în etapa de verificare a conformităţii administrative şi a eligibilităţii, pot remedia deficienţele comunicate prin Notificarea privind rezultatul evaluării, şi pot redepune proiectul revizuit, cu condiţia ca termenul limită de depunere a proiectelor aferent prezentului apel, i.e. 12.11.2019 ora 16:00, să nu fi expirat. Dosarul de finanţare redepus nu va fi cuantificat distinct".

Pârâta Unitatea de Management a Proiectului şi-a întemeiat soluţia de respingere a cererii reclamantei de finanţare, pe dispoziţiile art. 11.1 din Ghid referitoare la prima etapă a procesului de evaluare şi selecţie, respectiv verificarea conformităţii administrative şi a eligibilităţii, reţinând că solicitantul nu a încărcat în sistemul electronic unul dintre documentele obligatorii, şi anume scrisoarea de intenţie privind parteneriatul.

Relativ la motivul respingerii cererii reclamantei este de observat că art. 11.1 din Ghidul în discuţie prevede următoarele: "Toate proiectele depuse cu respectarea termenului limită prevăzut la secţiunea 10.4 din prezentul Ghid intră în etapa de verificare a conformităţii administrative şi a eligibilităţii. Verificarea conformităţii administrative şi a eligibilităţii se realizează pe măsura depunerii dosarelor de finanţare. Operatorul de Program verifică în această etapă respectarea condiţiilor şi cerinţelor prevăzute în prezentul Ghid, conform Grilei de verificare a conformităţii administrative şi a eligibilităţii anexate.

Este recomandat ca, anterior validării aplicaţiei, solicitantul să realizeze o verificare a conformităţii administrative şi a eligibilităţii, utilizând grila anexată prezentului ghid. În această situaţie, grila completată de solicitant nu va fi încărcată în sistem.

În cazul în care documentele prezentate de solicitant conţin informaţii neclare, incomplete sau contradictorii, pot fi solicitate clarificări sau completări ale acestora.

Nu pot fi solicitate clarificări, proiectul fiind automat respins, dacă lipseşte oricare dintre următoarele documente: cererea de finanţare; declaraţia solicitantului; declaraţia partenerului (pentru fiecare partener); declaraţia privind tipul şi categoria întreprinderii (în cazul solicitanţilor şi al partenerilor din România, de tip societate comercială sau societate cooperativă); declaraţia privind cumulul ajutoarelor de stat/de minimis (în cazul solicitanţilor şi al partenerilor din România); declaraţia privind întreprinderea în dificultate (în cazul solicitanţilor şi al partenerilor din România); scrisoarea de intenţie privind parteneriatul (dacă este cazul); planul de valorificare a monumentului istoric.

Încărcarea în sistem a unor documente lipsite de conţinut relevant echivalează cu lipsa documentului".

Dezbaterile contradictorii au vizat modalitatea de aplicare a normelor expuse sub aspectul conţinutului dosarului de finanţare şi a solicitării de clarificări prevăzute în cuprinsul dispoziţiilor enunţate.

Pe de o parte, recurenta-reclamantă a susţinut că intimatul-pârât şi, implicit, prima instanţă, a omis să constate că dosarul său de finanţare era complet prin raportare la data obţinerii scrisorii de intenţie privind parteneriatul, care era anterioară înregistrării dosarului de finanţare, judecătorul fondului făcând o confuzie între dispoziţiile privind "solicitarea de clarificări", cuprinse la art. 11.1 din Ghidul solicitantului şi cele privind "posibilitatea participanţilor de a remedia deficienţele comunicate de autoritate prin Notificarea privind rezultatul evaluării şi de a redepune proiectul revizuit", stipulate la art. 10 din acelaşi Ghid, considerând că motivarea sentinţei atacate este contradictorie din această perspectivă.

Pe de altă parte, intimatul-pârât a susţinut că, în condiţiile în care la data de 11.11.2019, ora 14:53, data validării proiectului, s-a constatat că în Sistemul de management electronic al programului, secţiunea "Documente", nu a fost încărcată scrisoarea de intenţie privind parteneriatul, document cu caracter obligatoriu potrivit cerinţelor Ghidului solicitantului, nu avea cum să considere că recurenta-reclamantă deţinea un dosar de finanţare complet, deoarece proiectul este în mod automat respins, în conformitate cu prevederile Ghidului.

Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă dezlegare a acestor chestiuni, considerând că lipsa scrisorii de intenţie privind parteneriatul, unul dintre documentele obligatorii ce trebuiau să facă parte din dosarul de finanţare, atrage în mod automat respingerea cererii de finanţare din etapa de verificare a conformităţii administrative şi a eligibilităţii, fără a se putea solicita clarificări cu privire la lipsa unui document.

Într-adevăr, în speţă sunt incidente dispoziţiile de la art. 11.1 din Ghidul solicitantului care reglementează situaţia lipsei documentelor obligatorii pe care trebuie să le conţină dosarul de finanţare, ipoteză în care Ghidul în discuţie nu prevede posibilitatea solicitării de clarificări.

Astfel, aşa cum s-a reţinut în precedent, în cuprinsul art. 11.1 s-a menţionat faptul că, "În cazul în care documentele prezentate de solicitant conţin informaţii neclare, incomplete sau contradictorii, pot fi solicitate clarificări sau completări ale acestora" şi că "Nu pot fi solicitate clarificări, proiectul fiind automat respins, dacă lipseşte oricare dintre următoarele documente: (...)".

De asemenea, "Încărcarea în sistem a unor documente lipsite de conţinut relevant echivalează cu lipsa documentului".

Ca urmare, atâta timp cât solicitanţii puteau formula cereri de clarificări sau completări doar în situaţiile expres prevăzute, respectiv atunci când documentele conţin informaţii neclare, incomplete sau contradictorii, şi nu în ipoteza lipsei vreunui document, nu se poate susţine cu suficient temei că prima instanţă ar fi făcut o confuzie cu privire la dispoziţiile privind solicitarea de clarificări, prevederile Ghidului solicitantului fiind clare şi fără echivoc sub acest aspect.

Din această perspectivă sunt nefondate toate alegaţiile recurentei-reclamante referitoare la împrejurarea că Ghidul solicitantului nu prevede un termen expres în care autoritatea pârâtă să aibă obligaţia de a analiza dosarul şi de a comunica participanţilor notificările în timp util, astfel încât să aibă posibilitatea de a remedia neregularităţile descoperite; precum şi la faptul că, prin modalitatea de verificare a dosarului său de finanţare, în comparaţie cu ale altor solicitanţi care au depus cererile în primele zile ale termenului de depunere, pârâta a adoptat o conduită discriminatorie şi injustă, astfel încât art. 10 din Ghid instituie un beneficiu doar în favoarea anumitor participanţi.

Relativ la aceste critici ale părţii, este de observat că autoritatea pârâtă a procedat la verificarea conformităţii administrative a tuturor dosarelor de finanţare, în conformitate cu prevederile Ghidului solicitantului, pe măsura depunerii acestor dosare de finanţare şi nu a trimis niciunui deponent vreo solicitare de clarificări pentru lipsa documentelor obligatorii enumerate la pct. 11.1 din Ghid.

În speţă nu poate fi primită susţinerea referitoare la pretinsa discriminare invocată de către recurenta-reclamantă în raport cu situaţia celorlalţi solicitanţi care au depus dosarele de finanţare în primele zile ale termenului de depunere, întrucât nu se poate reţine un atare tratament câtă vreme aplicarea prevederilor Ghidului s-a realizat în mod unitar tuturor solicitanţilor, aplicându-se acestora aceleaşi cerinţe şi reguli, inegalitatea de tratament invocată de recurentă nefiind rezultatul modalităţii diferite de aplicare a prevederilor din Ghidul solicitantului, ci, din modul în care a înţeles fiecare dintre solicitanţi să urmeze procedura depunerii dosarelor de finanţare.

În aceste condiţii, nu se poate reţine că respingerea cererii de finanţare s-a făcut cu încălcarea principiului nediscriminării şi al tratamentului egal, cum în mod greşit a susţinut recurenta-reclamantă, prima instanţă reţinând în mod corect că pentru a se constata existenţa unei situaţii de discriminare trebuie să existe un tratament diferenţiat pentru persoane aflate în situaţii similare, ipoteză care nu se verifică în speţă. În consecinţă, judecătorul fondului a interpretat şi a aplicat în mod just dispoziţiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

În egală măsură, Înalta Curte reţine că Ghidul a oferit îndrumări solicitanţilor, recomandând acestora ca, "anterior validării aplicaţiei, să realizeze o verificare a conformităţii administrative şi a eligibilităţii, utilizând grila anexată prezentului ghid". "În această situaţie, grila completată de solicitant nu va fi încărcată în sistem".

Aşadar, conform grilei de verificare a conformităţii administrative şi a eligibilităţii, criteriul de verificare I. Conformitatea administrativă, secţiunea 17, pârâta a procedat la verificarea îndeplinirii în mod cumulativ, de către documentul constând în Scrisoarea de intenţie privind parteneriatul, a condiţiilor privind încărcarea în sistemul de management electronic al programului; completarea cu datele solicitantului şi ale fiecărui partener; privind existenţa în formatul generat de sistemul informatic în urma completării acesteia şi a semnăturii digitale cu semnătură electronică extinsă de reprezentanţii legali ai solicitantului şi ai fiecărui partener sau persoană împuternicită, constatând că nu a fost încărcat acest document obligatoriu, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 11.1 din Ghid.

Cum scrisoarea de intenţie privind parteneriatul era unul dintre documentele obligatorii ale dosarului de finanţare ce trebuiau încărcate în Sistemul de management electronic al programului, iar lipsa acestuia atrăgea respingerea automată a cererii de finanţare din etapa de verificare a conformităţii administrative şi a eligibilităţii, fără a se putea solicita clarificări cu privire la lipsa acestui document, nu se poate reţine că pârâta ar avea vreo culpă pentru această eroare a reclamantei sau ar fi adoptat o conduită discriminatorie şi injustă prin modalitatea de verificare a conformităţii administrative şi a eligibilităţii dosarelor de finanţare, autoritatea pârâtă procedând la această verificare pe măsura depunerii dosarelor, aplicând întocmai dispoziţiile din Ghidul solicitantului, de altfel disponibile pentru consultare pe site-ul www.x.ro, în cadrul Apelului de proiecte "Restaurarea şi revitalizarea monumentelor istorice", lansat la data de 05.06.2019.

Pe de altă parte, este de necontestat că recurenta-reclamantă a recunoscut neîncărcarea în Sistemul de management electronic al programului, a Scrisoarii de intenţie privind parteneriatul cu A., dintr-o eroare materială neforţată ce a avut loc în procesul de scanare a documentelor.

Or, contrar alegaţiilor recurentei-reclamante în sensul că, deşi nu a încărcat documentul în discuţie, dintr-o eroare materială neforţată ce a avut loc în procesul de scanare a documentelor, pârâta ar fi trebuit totuşi să considere că dosarul său de finanţare era complet ţinând cont de faptul că, la momentul depunerii dosarului de finanţare, deţinea scrisoarea de intenţie privind parteneriatul, Înalta Curte reţine că acest aspect al deţinerii documentului anterior înregistrării dosarului, nu prezintă relevanţă în speţă, câtă vreme solicitantul avea obligaţia expresă de a încărca această scrisoare în Sistemul de management electronic al programului, pentru a se considera că dosarul de finanţare este complet, lucru pe care nu l-a realizat, aşa cum a confirmat, dintr-o eroare materială neforţată.

Sub acest aspect este important a se aminti faptul că, potrivit adagiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans", partea nu se poate prevala pentru susţinerea intereselor sale de propria culpă, în speţă aceea de a nu încărca în sistemul electronic documentul solicitat în mod obligatoriu şi de a realiza o verificare a conformităţii administrative şi a eligibilităţii, utilizând grila anexată Ghidului solicitantului, anterior validării aplicaţiei, şi nici să se apere valorificând un asemenea temei, eroarea materială neforţată invocată în apărare neavând valenţa de a suplini lipsa documentului, considerându-se astfel că dosarul de finanţare era deja complet ca urmare a deţinerii scrisorii de intenţie la momentul înregistrării acestuia.

Aşadar, faptul că recurenta-reclamantă nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic privind aplicarea dispoziţiilor legale incidente în cauză nu poate susţine motivul de nelegalitate privind interpretarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, deoarece interpretarea realizată de către aceasta asupra dispoziţiilor art. 10 şi art. 11 din Ghidul solicitantului nu reflectă scopul edictării lor de către legiuitor, fiind făcută într-o manieră proprie şi în sensul soluţiei favorabile spre care tinde prin intermediul prezentului demers judiciar, ocolind astfel consecinţele reale ale normelor legale amintite, care îi sunt defavorabile.

În referire la susţinerile recurentei privind încălcarea dreptului său la apărare, din perspectiva jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, Înalta Curte împărtăşeşte opinia judecătorului fondului, reţinând în acest sens că nu se poate vorbi despre o asemenea încălcare câtă vreme Ghidul solicitantului, aplicabil situaţiei deduse judecăţii, nu prevedea posibilitatea solicitării de clarificări în situaţia în care nu au fost încărcate toate documentele în mod expres enumerate la pct. 11.1, însă cuprindea recomandări referitoare la realizarea, de către solicitanţi, a unei verificări a conformităţii administrative şi a eligibilităţii prin utilizarea grilei anexate Ghidului, anterior validării aplicaţiei. În plus, nu există nicio provedere legală care să reglementeze în alt mod situaţia premisă.

În fine, recurenta-reclamantă a reproşat instanţei de fond că nu a analizat incidenţa principiului proporţionalităţii şi din perspectivă legală, prin prisma argumentelor invocate prin cererea de chemare în judecată în referire la faptul că dosarul său de finanţare era complet, susţinând, contrar argumentelor primei instanţe, că raportat la modul în care a fost redactat art. 11.1 din Ghid, sancţiunea acordată de către autoritatea pârâtă nu a fost una echitabilă şi justă.

Înalta Curte constată că sunt nefondate şi aceste critici ale recurentei-reclamante.

Ca o primă observaţie, reţine că în cadrul acestui motiv partea nu a invocat critici concrete sub aspectul individualizării sancţiunii, susţinând exclusiv că instanţa de fond nu a analizat incidenţa principiului proporţionalităţii şi din perspectivă legală, prin prisma argumentelor invocate prin cererea de chemare în judecată în referire la faptul că dosarul său de finanţare era complet.

Principiul proporţionalităţii este definit la art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 şi presupune că orice măsură administrativă adoptată se impune a fi adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului sau programului respectiv.

De asemenea, conform prevederilor art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, "Orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi al stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi de gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia."

Aşadar, principiul proporţionalităţii presupune un raport apreciat ca fiind echilibrat între măsura juridică adoptată, realitatea socială şi scopul legitim urmărit de legiuitor în adoptarea cadrului legislativ în discuţie. De asemenea, şi dreptul Uniunii Europene se referă în art. 5 alin. (4) din Tratatul Uniunii Europene la acest principiu în sensul adecvării deciziilor la scopul legitim urmărit.

De aceea, proporţionalitatea sancţiunilor se apreciază în raport cu un scop legitim bine determinat, a cărei semnificaţie este dată, în speţă, de întregul cadru normativ incident în materie şi nu exclusiv de o prevedere clară şi concisă în cuprinsul Ghidului solicitantului, cum în mod greşit susţine recurenta-reclamantă.

Distinct de acest aspect, instanţa de control judiciar reţine că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula constă în "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

În raport de cele arătate, instanţa era obligată să procedeze la cercetarea tipului abaterii şi a gravităţii acesteia, prin prisma prevederilor legale incidente. În speţă, autoritatea pârâtă a constatat existenţa unei nereguli reprezentată de neintroducerea în Sistemul de management electronic al programului, a unuia dintre documentele obligatorii pe care trebuia să le cuprindă dosarul de finanţare pentru a fi considerat complet, de natură a justifica aplicarea sancţiunii respingerii automate a cererii de finanţare, astfel cum s-a consemnat în cadrul considerentelor expuse în prezenta decizie, care au conturat contextul factual al cauzei, iar în raport de această obligaţie neîndeplinită de recurenta-reclamantă, instanţa de fond a apreciat în mod corect că măsura dispusă respectă principiul proporţionalităţii, validând astfel raţionamentul pârâtei, întrucât sancţiunea aplicabilă nu putea consta decât în respingerea automată a cererii de finanţare, în conformitate cu prevederile Ghidului solicitantului, aplicabil situaţiei deduse judecăţii.

De aceea, nu poate fi primită susţinerea părţii că prima instanţă nu a analizat şi din perspectivă legală incidenţa principiului proporţionalităţii, câtă vreme aceasta a verificat incidenţa principiului în discuţie, raportat la neregula constatată de către autoritatea pârâtă şi la măsura dispusă în consecinţă, prin prisma dispoziţiilor Ghidului solicitantului, aplicabil în cauza pendinte, concluzionând astfel în mod just că admiterea cererii reclamantei în condiţiile în care nu respectă prevederile clare ale Ghidului ar reprezenta o încălcare a altor principii din materia fondurilor europene, şi anume principiile transparenţei şi egalităţii de tratament.

În aceste condiţii, Înalta Curte va respinge şi criticile recurentei-reclamante invocate din perspectiva greşitei aplicări a principiului proporţionalităţii sancţiunii şi va constata că sentinţa de fond este la adăpost de orice critică ce vizează interpretarea şi aplicarea greşită a normelor legale incidente în cauză, demersul părţii fiind, ca urmare, nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Faţă de toate considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care să determine reformarea hotărârii primei instanţe, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă şi, în consecinţă, va menţine sentinţa de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Comuna Dragu împotriva sentinţei nr. 1443 din 22 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.