Ethnic displacement restitution benefits for individuals born during parents' forced refuge period
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the administrative pension house's appeal, leaving in force the appellate court's decision that annulled the administrative act denying benefits and ordered the recognition of the claimant as a beneficiary of the restitution legislation for the period of September 1940 to March 1945. The case concerned a challenge to an administrative decision that refused to grant entitlements under Emergency Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000) to an individual born in October 1944 in a refugee settlement where his parents had been ethnically displaced from their home village in January 1944. The court held that the legal provision covering persons who suffered ethnic persecution and were displaced from their domicile applies equally to children born during the period of their parents' forced refuge, as the suffering and material consequences of the displacement affect both parents and their offspring; the court rejected the defendant's argument that a fetus lacks legal capacity, noting that rights of a child conceived before the displacement but born alive are recognized from conception under the Civil Code, thereby affirming the claimant's status as a legally assimilated refugee.
Legislator headnote
AI generatedEthnic displacement restitution benefits for individuals born during parents' forced refuge period: Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 3 martie 2004, reclamantul B.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 8968 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că s-a născut în localitatea de refugiu al părinților săi, respectiv Pădureni - Ciocova și a susținut că are același statut de refugiat, ca și aceștia.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 262/CA/2004 - PI din 5 aprilie 2004, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 17 octombrie 1944 - 6 martie 1945.
Instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în perioada de refugiu al părinților săi, suferind împreună cu ei, efectele strămutării, astfel că se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru a i se acorda drepturile prevăzute de acest act normativ.
Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a susținut că reclamantul nu era născut la data strămutării părinților săi și, ca urmare, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice.
A precizat că strămutarea este o modalitate de persecuție etnică, cu condiția ca persoana respectivă să existe cu capacitate juridică la data strămutării, ori legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință și nici de domiciliu, în favoarea fătului conceput, singura excepție fiind cea în care fătul să se fi născut viu, pentru a i se deschide dreptul la moștenire.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin H.G. nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.
Cum reclamantul s-a născut la 17 octombrie 1944, în localitatea Pădureni - Ciocova, județul Timiș, unde părinții săi s-au refugiat din localitatea Suncuiuș, județul Bihor, curtea de apel a apreciat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.
În ce privește susținerea recurentei, potrivit căreia legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință în favoarea fătului conceput, decât pentru recunoașterea dreptului de moștenire, aceasta nu poate fi primită.
Capacitatea de folosință a persoanei fizice începe, în principiu, de la data nașterii, însă de la această regulă exista o excepție, în sensul că drepturile copilului sunt recunoscute de la concepțiune, dacă se naște viu [art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954].
În consecință, pentru considerente arătate, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 262/CA/2004 - P din 5 aprilie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2005.