Universal postal service compensation claim rejected as regulator's net cost methodology upheld

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.05.2017, sub nr. x/2017, reclamanta COMPANIA NAŢIONALA POŞTA ROMÂNA S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM), a solicitat instanţei de judecată să dispună:

- anularea în tot a Deciziei nr. 327/19.04.2017 prin care pârâta a respins cererea de compensare a costului net aferent furnizării serviciilor poştale din sfera serviciului universal în anul 2015;

- obligarea pârâtei să emită o nouă decizie privind compensarea costului net aferent furnizării serviciilor poştale din sfera serviciului universal în anul 2015, cu respectarea dezlegărilor date de către Curtea de Apel Bucureşti, prin hotărârea pe care o va pronunţa în prezenta cauză.

Totodată, reţinând culpa procesuala a pârâtei, a solicitat instanţei să dispună obligarea acesteia la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată pe care le va face cu acest proces, în temeiul art. 453 C. proc. civ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 5042 din 19 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Reclamanta C.N. Posta Romana S.A. a formulat recurs împotriva sentinţei de mai sus, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei cu trimiterea spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Recurenta a arătat că instanţa de fond, prin respingerea cererii de chemare in judecata, a validat in beneficiul intimatei ANCOM un drept discreţionar de libera apreciere în accepţiunea legislaţiei privind contenciosul administrativ.

Instanţa de fond a reţinut ca stabilirea caracterului injust al sarcinii pe care o suporta furnizorul de serviciu universal, sub forma costului net rezultat din furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal, intră in marja de apreciere a autorităţii de reglementare, in cadrul căreia aceasta poate opta pentru aplicarea criteriilor pe care le considera cele mai adecvate. Instanţa de fond a reţinut, de asemenea, ca alegerea autorităţii publice poate fi cenzurata doar în condiţii de exces de putere in condiţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, din perspectiva dreptului vătămat prin emiterea Deciziei nr. 327/19.0417, urmează sa se retina ca potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2013:

"(1) în cazul în care estimează că din furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal, în condiţiile art. 8-12, rezultă un cost net care constituie o sarcină injustă pentru furnizorii de serviciu universal, autoritatea de reglementare va decide să compenseze costul net prin intermediul unui mecanism de partajare a acestui cost între furnizorii de servicii poştale şi/sau utilizatori şi, atunci când este cazul, din fonduri publice."

Recurenta deţinea la data emiterii actului administrativ atacat calitatea de furnizor de serviciu universal desemnat şi, cumulativ, prin cererea de compensare a costului net a făcut dovada unui cost net pentru exerciţiul financiar 2015 în suma de 20.867.815 RON pentru care s-a solicitat compensarea în condiţiile art. 22 din O.U.G. nr. 13/2013. În opinia instanţei de fond, costul net înregistrat de societate pentru furnizarea serviciilor incluse în sfera serviciului universal în exerciţiul financiar 2015 este de 4.723.984 RON, instanţa reţinând ca nu au fost întrunite criteriile cumulative prevăzute în cadrul Deciziei ANCOM nr. 514/2013.

în cuprinsul motivării sentinţei ce face obiectul prezentei cereri de recurs nu sunt prezentate niciun fel de motive din care sa rezulte de ce modul de calcul al costului net avut in vedere de ANCOM, semnificativ diferit de costul net calculat de autoritatea de reglementare, nu constituie o expresie a exercitării abuzive a dreptului de apreciere al autorităţii.

Impactul major si semnificativ (peste 87% din total ajustării) în rezultatul final al costului net aferent furnizării serviciilor din sfera serviciului universal este dat de valoarea beneficiilor intangibile, elemente nereglementate de către ANCOM si întotdeauna analizate distinct de către parti, in funcţie de propria viziune.

In ceea ce priveşte beneficiile legate de regimul de taxare aplicabil (tarife scutite de TVA, in scenariul de baza versus tarife purtătoare de TVA, în scenariul alternativ), se arată că CNPR este judecata pe baza afirmaţiilor transmise de către ANCOM, trunchiate si scoase din contextul realităţii, fara a avea in vedere istoria evenimentelor in relaţia ANCOM - CNPR. Aceste ipoteze cu care operează ANCOM in scenariul alternativ nu sunt fundamentate în baza unei metodologii aprobate la nivel de autoritate si care sa fie comunicata in prealabil CNPR, respectiv nu fac obiectul Anexei - Calculul costului net al furnizării serviciului universal la Decizia preşedintelui ANCOM nr. 1158/2013 privind desemnarea Companiei Naţionale Poşta Română S.A. ca furnizor de serviciu universal în domeniul serviciilor poştale (denumita in continuare Decizia ANCOM nr. 1158/2013).

Prima instanţă a putut prelua in sentinţă numai următoarea prevedere din legislaţie (şi aceea doar din legislaţia secundara - Anexa la Decizia ANCOM nr. 1158/2013), care reglementează beneficiile legate de regimul de taxare aplicabil:

"TV - reprezintă beneficiile obţinute de către Furnizor ca urmare a deţinerii calităţii de furnizor de serviciu universal. Principalele tipuri de beneficii care trebuie avute în vedere sunt: beneficii legate de regimul de taxare aplicabil (de exemplu, scutirea de la plata TVA)."

Acest vid de reglementare a dat posibilitatea autorităţii sa modifice, an de an, modul de analiza si evaluare a cererilor de compensare a costului net, depuse de către CNPR de-a lungul anilor, prin schimbarea abordării de cuantificare a beneficiilor intangibile si a segmentelor afectate, diminuând astfel semnificativ, anual, valoarea costului net determinat de către CNPR, deşi nu se înregistrează discrepante majore între scenariile de baza si scenariile alternative, CNPR continuând sa opereze in aceleaşi condiţii de piaţa. In acest context, se arată ca in anul 2017, ANCOM a supus dezbaterii publice proiectul de Decizie nr. 1099/2017 pentru modificarea si completarea Deciziei preşedintelui ANCOM nr. 1158/2013.

CNPR, atât prin adresa nr. x/29.09.2017 cat si in Consiliul Consultativ din 12 decembrie 2017, a propus modificări la Anexa Deciziei ANCOM nr. 1158/2013 privind calculul costului net al furnizării serviciului universal, dar autoritatea a afirmat ca va întreprinde o analiza detaliata a întregii metodologii in anul 2018.

Astfel, in urma analizei cererii de compensare transmise ANCOM de către CNPR, autoritatea a verificat şi a ajustat valoarea costului net al furnizării serviciilor incluse în sfera serviciului universal calculat în anul 2013 de către CNPR (de la 30.097.513 RON la 20.621.003 RON), dar a ajuns în anul 2015 sa ajusteze valoarea de la 21.331.543 RON la valoarea de -4.723.984 iei.

Or, in aceasta situaţie, in care autoritatea de reglementare a permis sa existe un vid de reglementare a modului de calcul aferent beneficiilor intangibile, in special al celor legate de regimul de taxare aplicabil, apare întrebarea legitima - cum va putea furnizorul de servicii universale sa obţină vreodată compensarea costului net, având in vedere ca norma legala nu este predictibila. Mai mult, tocmai beneficiile intangibile (regimul de taxare aplicabil) sunt cele care decid acordarea costului net.

In acest context al lipsei unei reglementari exprese, atât CNPR, cat şi ANCOM cheltuiesc sume însemnate de bani pentru studii de piaţa, pe care, in final, autoritatea nu le ia in considerare.

CNPR a comandat un studiu de piaţa la firma A., care a fost utilizat pentru proiectarea scenariului alternativ in cererile de compensare a costului net aferente anilor 2015 si 2016. Pentru analiza cererilor pentru compensarea costului net, ANCOM a beneficiat de efectuarea studiilor de piaţa menţionate.

Comportamentul raţional propus de către ANCOM companiei, în condiţiile in care ANCOM reglementează piaţa serviciilor poştale, lăsând intenţionat un vid de reglementare in ceea ce priveşte modul de calcul al beneficiilor intangibile, se transformă în diminuarea grosiera a veniturilor din serviciile din sfera serviciului universal cu procentul de 19,35% (24/124), care reprezintă pierderea evaluata ca fiind viabila conform punctului de vedere al autorităţii de reglementare in ipoteza in care tarifele aferente scenariului de baza (scutite de TVA) ar fi considerate ca fiind tarife purtătoare de TVA.

CNPR a evaluat si tratat pierderea estimata de venituri ca urmare a eliminării scutirii de TVA pentru segmentul serviciilor din sfera serviciului universal cu toata seriozitatea si disponibilitatea, in scopul definirii unui scenariu alternativ cat mai real, angrenat in realitatea mediului de afaceri in care CNPR activează. Acesta este motivul pentru care a analizat si implementat unele dintre propunerile ANCOM, tocmai pentru a nu pierde din vedere un punct de vedere al unei autorităţi in domeniul de reglementare. Acesta este si motivul pentru care CNPR a prezentat ca varianta acceptata un mix (un compromis intre rezultatele studiilor de piaţa efectuate de ambele parti), mentinandu-si insa punctul de vedere comercial/economic exact pe acele segmente de business pe care le gestionează de atâta timp si al căror comportament de consum este foarte bine cunoscut, prin natura interacţionării directe in negocierile comerciale, în calitate de furnizor de servicii postale.

ANCOM foloseşte ca element de susţinere a ipotezei sale (aceea de a diminua veniturile CNPR cu 19,35%) exemplele a doua cazuri izolate, unul reflectând un produs din sfera serviciului universal (reglementat de către ANCOM) - coletul postal si cel de-al doilea reprezentând un serviciu din afara sferei serviciului universal (nereglementat de către ANCOM) - trimiterea iPost. Practic, prin acest procedeu se încearcă schimbarea obiectul analizei mutând atenţia asupra unor elemente nerelevante scopului principal.

În opinia sa, analiza beneficiilor intangibile rezultate din regimul de taxare, nu trebuie sa pună ANCOM, in calitate de Autoritate de Reglementare, sa promoveze si sa susţină o politica de tarifare din start deficitara pentru CNPR si sa o considere ca fiind una de scenariului alterativ.

In ceea ce priveşte primul exemplu, respectiv neaplicarea tarifelor ANCOM pentru serviciul de colete interne din serviciul standard cu greutate pana la 10 kg (inclusiv), reţinerile primei instanţe sunt greşite.

Situaţiile financiare separate aferente exerciţiului financiar 2013 invocate - pe baza cărora au fost solicitate si aprobate tarifele la coletele poştale si prin care a fost determinat profitul nerealizat in valoare de 3.982.871 RON- au prezentat anumite deficiente si necorelatii, astfel incat, deşi CNPR a solicitat şi a primit aprobare pentru majorarea tarifului la colete, ulterior CNPR a constatat ca tarifele majorate nu puteau fi implementate (constatarea ulterioara este bazata pe identificarea deficientelor şi necoleratiilor existente in Situaţiile financiare separate). In vederea remedierii deficientelor, CNPR a revizuit/retratat Situaţiile financiare separate, solicitând si reauditarea acestora - demers legal întreprins de CNPR.

Conform cadrului legal, in condiţiile in care CNPR nu a propus o anumita data de la care acestea sa intre in vigoare in cererea de aprobare a tarifelor înaintata ANCOM, obligaţia legala a CNPR, conform O.U.G. nr. 13/2013, era de a de a le aduce la cunoştinţa publicului, cu cel puţin 30 de zile înainte de data la care acestea intră în vigoare. Momentul efectiv al intrării în vigoare nu este reglementat legislativ, fiind reglementat doar termenul de notificare a clienţilor cu privire la modificarea ce urmează a fi implementată, având în vedere că acest serviciu este un serviciu de interes social.

Acest tarif nu a fost implementat motivat de identificarea CNPR a unor neconcordante în modul de definire a costului pentru categoria colete poştale din sfera serviciului universal aferente anului 2013, motiv pentru care CNPR a dispus revizuirea Situaţiilor financiare separate aferente exerciţiului financiar din anul 2013, rectificare care a fost transmisa inclusiv Autorităţii de Reglementare si care a indicat un cost pentru produsul mai sus menţionat cu 50% mai mic decât cel iniţial supus aprobării ANCOM. In acest context, cu atât mai mult se respecta obligaţia "accesibilităţii" si "furnizării unui serviciu universal eficient" (art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2013), CNPR neaplicând un tarif disproporţionat in raport cu costurile reale aferente prestării acestuia, care s-ar fi perpetuat pana in prezent. De la acel moment si pana in prezent (distanta de 5 ani de zile) conform Situaţiilor financiare separate aferente exerciţiului financiar din anul 2016, costurile aferente unui colet postal cu greutate pana la 1 kg nu depăşesc nici la acest moment tariful de 6 RON.

ANCOM cunoaşte procedurile impuse in cazul existentei unor rectificări financiare separate si timpul necesar finalizării acestora, motiv pentru care decalajul dintre momentul primirii aprobării tarifului in dezbatere şi momentul emiterii unei noi solicitări de majorare a tarifare a fost pe măsura efortului depus de către CNPR pentru imbunatatirea metodologiei de cost. Cu toate acestea, conduita procesuala şi apărările ANCOM au scos în evidenta o situaţie care, din punct de vedere al realităţii, nu are susţinere.

In concluzie, recurenta a înaintat si a primit aprobări succesive de tarife pe acest segment, fara a ajunge, după trecerea a 5 ani de zile la tariful nominalizat de ANCOM si profitul nerealizat în valoare de 3.982.871 RON nu are fundamentare economica.

In ceea ce priveşte majorarea tarifelor pentru care CNPR a inregistrat pierderi in situaţiile financiare separate aferente anului 2013, CNPR a solicitat in cursul anilor 2013 si 2015 majorarea tarifelor aferente trimiterilor internaţionale export menţionate anterior, respectiv a trimiterilor de corespondenta si imprimate din serviciul standard si serviciul recomandat prin diverse adrese. ANCOM nu a aprobat majorările tarifare propuse de CNPR in anul 2013 si la începutul anului 2015, solicitând alte date si informaţii.

ANCOM a aprobat majorarea tarifelor aferente trimiterilor internaţionale export in anul 2016, in baza aceloraşi situaţii financiare separate aferente anului 2014 si anului 2013 retratat, ca sî in cazul coletelor poştale. Concret, ANCOM a aprobat tarifele poştale prin adresa nr. x/21.01.2016 la solicitarea CNPR prin adresa nr. x/16.09.2015, la care s-a revenit prin adresa nr. x/14.01.2016.

In concluzie, nu poate fi admisa o abordare atât de simplista precum cea propusa de către ANCOM - generatoare de pierderi atât de mari si probabil neacceptata de nicio companie care doreşte sa activeze pe o piaţa atât de importanta precum cea a serviciilor poştale: elementul TVA in acest context devine element esenţial al politicii comerciale a CNPR pe segmentul serviciilor din sfera serviciului universal; nicio companie nu poate sa trateze un element atât de sensibil precum TVA-ul intr-un mod atât de simplist, fara a analiza portofoliul de servicii, fara a efectua o segmentare a clienţilor si implicit a identifica, in funcţie de expertiza anilor precedenţi si a cerinţelor manifestate pe piaţa, o strategie care sa asigure menţinerea poziţiei de lider pe piaţa serviciilor poştale.

Lipsa de implicare a ANCOM in fundamentarea cat mai aproape de realitatea economica/comerciala in care CNPR isi desfăşoară activitatea alături de ceilalţi furnizori de servicii poştale, se face vădita si prin modul de aplicare al întrebărilor în studiile de piaţa comandate - întrebări spontane care generează răspunsuri spontale si nu angrenate in realitatea pieţei - pentru ca apoi sa atragă atenţia instanţei tocmai asupra importantei unui răspuns spontan al respondentilor asupra unui element atât de sensibil precum "majorare tarif cu procentul cotei de TVA in vgoare in anul analizat.

Recurenta a reamintit ca scopul acestui studiu de piaţa, efectuat de către CNPR a fost printre altele, inclusiv, pentru validarea unor procente de pierderi de clienţi, in condiţiile unei majorări de tarif cu procentul cotei de TVA în vigoare în anul analizat. Si, în cazul studiilor care stau la baza unei decizii de majorare de tarif, o întrebare suplimentara precum cea propusa de CNPR, nu face decât să apropie respondentul de realitatea aplicării majorării.

Răspunsurile spontane sunt utile, insa, nu intr-un caz precum cel in cauza, in care se încearcă a tangibiliza o serie de acţiuni si cu atât mai mult, de a compensa o pierdere reala generata de pierderea calităţii de furnizor desemnat de servicii poştale, respectiv de eliminarea scutirii de TVA. Răspunsurile spontane sunt utilizate cu precădere pentru determinarea gradului de notorietate al unor companii sau produse si nu pentru cuantificări de pierderi de venituri.

Prima instanţă a reţinut in hotărâre ca "o asemenea întrebare suplimentara ar fi avut ca efect influenţarea răspunsului spontan, si, astfel, alterarea rezultatelor obţinute". Alterarea rezultatelor obţinute se validează tocmai prin acceptarea unor procente rezultate ca urmare a aplicării unei întrebări de natura celei propuse de către ANCOM (răspunsul spontan alterează rezultatul). Aceeaşi situaţie se regăseşte in combaterea de către ANCOM a gradului de reprezentativitate a studiului de piaţa comandat de către CNPR, in condiţiile în care studiul a fost efectuat de către o firma externa CNPR, specializată in efectuarea studiilor de piaţa, reprezentativitatea studiilor fiind asumata prin livrarea rapoartelor in cauza de către aceştia. Ipotezele propuse de către CNPR care au stat la baza evaluării "pierderi de venituri" ca urmare a eliminării scutirii de TVA, sunt analizate punctual si în conformitate cu comportamentul de consum al segmentelor de consumatori.

Astfel, CNPR isi menţine punctul de vedere si poate accepta ca pierdere de venituri pe segmentul clienţi persoane fizice si juridice neplătitoare de TVA suma de 9.325,758 RON.

În ceea ce priveşte efectul de marketing - cuantificat de către ANCOM la valoarea de 16.716 RON: autoreclama - 4.900 RON, beneficii de promovare a mărcii proprii prin afişare pe autovehicule din flota - 11.816 RON, se arată că, la estimarea beneficiilor de promovare a mărcii proprii prin afişarea pe autovehicule din flota precum şi pe uniformele angajaţilor au fost luaţi în calcul numărul de km reduşi în scenariul alternativ comparativ cu scenariul de bază, rezultaţi din reducerea frecvenţei de colectare şi livrare (460.564 km/lună), versus media tarifelor publice de închiriere spaţiu publicitar pe mijloacele de transport 350 RON/luna/mijloc de transport, ajungându-se la valoarea estimată a beneficiului de promovare a mărcii proprii prin afişarea pe autovehiculele din flotă precum si pe uniformele angajaţilor, este de 11.816 RON (33,76 luni x/lună)."

Gradul de recunoaştere/popularitatea (al) unei marci/firme in rândul publicului (clienţii potenţiali, subiecţii unei cercetări prin sondaj etc) este expresia renumelui sau celebrităţii sale. Acest indicator se exprima sub forma de procent (din populaţia totala care recunoaşte marca/firma/personalitatea respectiva). Măsurarea notorietăţii unei mărci include următoarele tipuri/niveluri ierarhizate:

- spontana - procentul de persoane care citează în mod spontan marca, fara nici un alt indiciu din partea recenzorului;

- top of mind - procentul de persoane care citează (spontan) marca pe primul loc, raportat la celelalte mărci; |

- asistata - procentul de persoane care recunosc marca dintr-o lista cuprinzând mai multe mărci diferite, propusa de recenzor.

ANCOM a considerat ca desemnarea CNPR ca furnizor desemnat de serviciul postai universal aduce un beneficiu "marcii CNPR" - Un timp mai mare de expunere va duce la o creştere a notorietăţii marcii CNPR.

Având in vedere notorietatea Marcii Posta Romana, cu o istorie de peste 150 de ani în mentalul populaţiei României, nu se mai justifica o "creştere a notorietăţii marcii CNPR", Posta Romana are deja o notorietate uriaşa a "marcii" pe piaţa din România, fiind o instituţie cu activitate si renume istorice, atingând un nivel al notorietăţii marcii care cu greu poate fi atins, aceasta încă cu mult înainte ca CNPR sa devină furnizor desemnat de servicii poştale, mai mult, chiar inainte de a se înfiinţa Autoritatea de Reglementare in Comunicaţii. Deci, "creşterea" notorietăţii marcii CNPR, susţinuta si cuantificata de către ANCOM reprezintă practic un element neglijabil, reprezentând o cheltuiala iraţionala pe care CNPR nu o poate accepta si cu atât mai mult califica drept un "beneficiu" deţinut de CNPR in istoria şa de furnizor desemnat de serviciu postal universal.

In ceea ce priveşte ajustarea costurilor aferente punctelor de acces, încadrarea subunităţilor poştale care înregistrează pierderi ca având caracter "comercial" s-a făcut de către ANCOM cu exces de putere luând in considerare "elementele de senzitivitate" menţionate.

CNPR a fost desemnata, din oficiu, pana la data de 31 decembrie 2018 (prelungita prin Decizia ANCOM nr. 93/2019 pana la data 31 decembrie 2019), in calitate de furnizor de serviciu universal in domeniul serviciilor poştale, conform prevederilor Deciziei Preşedintelui ANCOM nr. 1158/2013, având ca obligaţie fundamentala:

"să asigure în fiecare localitate de pe teritoriul României, cel puţin o colectare de la fiecare punct de acces şi cel puţin o livrare la fiecare adresă indicată, în fiecare zi lucrătoare, dar nu mai puţin de 5 zile pe săptămână." Astfel, pentru a-si îndeplini obligaţia, CNPR trebuie sa asigure permanent la nivel naţional o reţea poştala care sa asigura colectarea si distribuirea trimiterilor in fiecare zi lucratoare, indiferent daca clienţii serviciului universal accesează sau nu fiecare punct al reţelei poştale. Reţeaua poştala umana trebuia sa fie menţinută in funcţiune zilnic, indiferent de starea vremii, de starea de sănătate a salariaţilor. Spre exemplu, in caz de concedii medicale, de odihna etc CNPR trebuie sa asigure colectarea si distribuirea in toate localităţile tarii, de luni pana vineri, respectiv parcurgerea distantelor de livrare, indiferent daca sunt sau nu trimiteri poştale.

Utilizarea acestor "elemente de senzitivitate", strict la dispoziţia autorităţii, elemente care nu se pot pune in aplicare si care nu sunt reglementate in Anexa la Decizia Preşedintelui ANCOM nr. 1158/2013 in baza căreia este reglementat de către ANCOM calculul costului net, pune sub semnul întrebării chiar procesul de determinare al costului net, transparenta si corectitudinea lui.

Prin raportare la validarea de către instanţa de fond a punctului de vedere al ANCOM in ceea ce priveşte modul de calcul al costului net nu se răspunde la întrebarea referitoare la costurile inregistrate in localităţile arondate la subunităţile poştale în care în anul 2015 nu s-a colectat sau distribuit nicio trimitere din serviciu universal si care din punct de vedere ANCOM recurenta avea obligaţia de a asigura prestarea serviciului universal pe parcursul întregului an 2015. De asemenea, nu se răspunde nici la întrebarea de ce subunităţile postale care nu înregistrează venituri, respectiv cheltuieli aferente serviciului universal nu se includ in calcului costului net din anul 2015. Aceste întrebări - si multe altele similare - ar fi putut fi lămurite in condiţiile in care instanţa de fond ar fi încuviinţat ca mijloc de proba expertiza de specialitate solicitata de recurenta, in condiţiile in care elementul obiectiv si de specialitate al expertizei ar fi fost de natura a demonstra validitatea modelelor de scenarii alternative avute în vedere de părţi.

4. Apărările formulate în cauză

Pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU ADMINISTRARE ŞI REGLEMENTARE ÎN COMUNICAŢII (ANCOM) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

După cum se poate observa din considerentele sentinţei atacate, prima instanţă a analizat criticile formulate de recurenta-reclamantă prezentând pe larg raţionamentul pentru care le-a respins ca fiind neîntemeiate. Astfel, deşi recurenta este, în mod evident, nemulţumită de soluţia pronunţată faţă de cererea sa, faptul că prima instanţă a considerat cererea de chemare în judecată ca-fiind nefondată este, după cum rezultă din motivarea sentinţei atacate, urmare a unui proces prin care instanţa de fond, analizând probele încuviinţate în cauză şi susţinerile părţilor şl trecându-le prin filtrul propriu, a decis motivat că cererea de chemare în judecată este nefondată.

Instanţa a analizat cadrul legal incident care reglementează atât competenţa autorităţii de reglementare de stabilire a caracterului injust al sarcinii pe care o suportă furnizorul de serviciu universal, sub forma costului net rezultat din furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal, cât şi modul de calcul al acestuia.

Prin urmare, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2013, costul net al obligaţiilor de serviciu universal se calculează ca diferenţa dintre costul net suportat de CNPR, ca urmare a îndeplinirii obligaţiilor de serviciu universal (Scenariul de bază) şi costul net al CNPR, în cazul în care şi-ar desfăşura activitatea fără a avea obligaţiile de serviciu universal (Scenariul alternativ). Astfel, este necesară validarea scenariului de bază (incluzând, dar fără a se limita la, identificarea categoriilor de costuri Ineficiente şl propuneri fundamentate de ajustări de eficienţă), precum şl analiza rezonabilităţi ipotezelor ce stau la baza scenariului alternativ, în raport cu ipoteze ce pot fi obţinute din studii de piaţă, rapoarte etc. Acestea constituie suport pentru verificarea situaţiei privind costurile, veniturile şi capitalul angajat aferente furnizării serviciilor din sfera serviciului universal ce stau la baza cererii de compensare a costului net a] furnizării serviciului universal elaborate de CNPR.

Costul net va lua în considerare toţi factorii relevanţi, inclusiv beneficiile intangibile si avantajele comerciale de care CNPR se bucură ca urmare a desemnării ca furnizor de serviciu universal, existenţa unei marje rezonabile de profit şi stimularea eficienţei costurilor, conform art. 22 alin. (3) din ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2013.

Astfel, în vederea verificării situaţiei privind costurile, veniturile şi capitalul angajat aferente furnizării-serviciilor din sfera serviciului universal ce au stat la baza cererii de compensare a costului net al furnizării serviciului universal transmise de CNPR la data de 11 august 2016 (cost stabilit de CNPR la valoarea de 21.331.543/29 RON, conform formulei de calcul cuprinse în anexa la Decizia preşedintelui ANCOM nr. 327/2017), este necesară analiza scenariului de bază (incluzând, dar fără a se limita la identificarea categoriilor de costuri ineficiente si propuneri fundamentate de ajustări de eficienţă), precum şi analiza rezonabilităţii ipotezelor ce stau la baza scenariului alternativ, în raport cu ipoteze ce au fost obţinute din studii de piaţă, rapoarte etc.

În condiţiile în care, în urma calculării de către CNPR a costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal, ANCOM ar constata că furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal constituie o sarcină injustă pentru furnizorul de serviciu universal, autoritatea va decide compensarea costului net. Conform prevederilor art. 14 alin. (7) din Decizia preşedintelui ANCOM nr. 541/2013 astfel cum a fost modificată şi completată prin Decizia preşedintelui ANCOM nr. 451/2015, ANCOM decide cu privire la compensarea costului net şl, dacă este cazul, cu privire la suma ce urmează a f|i compensată, în termen de 160 de zile de la primirea cererii de compensare din partea CNPR, însoţită de situaţia privind costurile, veniturile şi capitalul angajat aferente furnizării serviciilor din sfera serviciului universal.

În acest sens, în scopul evaluării cererii de compensare transmise de furnizorul de serviciu universal, ANCOM a derulat, cu sprijinul consultanţilor B. S.R.L. şi C. S.R.L, o analiză detaliată a informaţiilor puse la dispoziţie de CNPR, a datelor şi ipotezelor utilizate pentru elaborarea scenariului de bază şl a scenariului alternativ. Au fost verificate în detaliu şi validate datele şl ipotezele utilizate de CNPR în procesul de întocmire a cererii de cost net, precum şl metodologia şl calculul efectiv al costului net. Acolo unde a fost necesar au fost efectuate, în baza unor surse alternative de informaţii sau analizei suplimentare a datelor furnizate de către CNPR ajustări asupra datelor, ipotezelor si calculului efectiv al unor parametri, astfel încât suma finală rezultată în urma acestui proces complex să reflecte cu o acurateţe cât mai ridicată valoarea costului net aferent furnizării serviciilor din sfera serviciului universal în anul 2015. Astfel, în urma analizei efectuate asupra ipotezelor propuse de către CNPR în scenariul alternativ, ANCOM a realizat 6 ajustări ale valorilor prezentate de CNPR, contestate în cadrul prezentului dosar.

Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2013, "(3) Calculul costului net va lua în considerare top factorii relevanţi, inclusiv beneficiile intangibile şi avantajele comerciale de care furnizorul de serv/cil poştale se bucură ca urmare a desemnării ca furnizor de serviciu universal, existenţa unei marje rezonabile de profit şi stimularea eficienţei costurilor."

Aşadar, potrivit textului normativ, la calculul costului net vor fi avuţi în vedere toţi factorii relevanţi, Inclusiv beneficiile intangibile şi avantajele comerciale de care CNPR se bucură ca urmare a desemnării ca furnizor de serviciu universal, existenţa unei marje rezonabile de profit st stimularea eficienţei costurilor.

Dispoziţiile legale menţionate mai sus au stat la baza calculului costului net aşa cum, de altfel, a fost amplu detaliat în cuprinsul referatului de aprobare a deciziei. Aceleaşi prevederi legale au fost aplicate faţă de cererea de compensare a costului net aferent furnizării serviciilor poştale din sfera serviciului universal în anul 2014 depusă de CNPR, motiv pentru care, atât afirmaţiile recurentei referitoare la un presupus vid de reglementare conform cărora autoritatea ar fi modificat an de an, modul de analiză şi evaluare a cererilor de compensare a costului net, precum şi că norma legală nu e predictibilă sunt complet neîntemeiate.

Mai mult decât atât, urmare a unei analize similare din punct de vedere metodologic, expusă pe larg în referatele de aprobare, ANCOM a emis 3 decizii de compensare a costului net aferent anilor 2017, 2018 şi 2019. In fapt, ANCOM a analizat costul net aferent anilor 2017-2019, perioadă în care, însă, legislaţia primară s-a modificat, în sensul eliminării serviciului de distribuire a taloanelor mov din serviciul universal, ceea ce s-a concretizat prin eliminarea beneficiului legat de TVA aferent acestui serviciu. Drept urmare, serviciul a fost remunerat tot cu tariful de 2,15 RON, dar care a inclus şi TVA (19% în anul 2015), astfel încât venitul obţinut de CNPR a fost de numai 1,81 iei (2,15 RON/1,19). Nemaiexistând beneficiul intangibil aferent TVA, valoarea costului net în anii 2017, 2018 şi 2019 nu a mal fost diminuată semnificativ.

Nu în ultimul rând, toate deciziile normative sau de reglementare emise de autoritatea de reglementare au fost supuse procedurii de consultare publică, orice persoană, inclusiv recurenta având posibilitatea să formuleze propuneri şi observaţii la acel moment. În cadrul consultării publice referitoare la proiectul deciziei de cost net aferent anului 2015 nu a existat nicio observaţie referitoare la un aşa zis vid de reglementare.

Pentru estimarea beneficiilor legate de regimul de taxare aplicabil, ANCOM a analizat atât beneficiile legate de scutirea de TVA a serviciilor publice poştale, cât şi existenţa altor categorii de beneficii de această natură.

În conformitate cu prevederile Codul fiscal, serviciile publice poştale, precum si livrarea de bunuri aferentă acestora reprezintă operaţiuni de interes general scutite de TVA, Serviciile publice poştale sunt serviciile poştale din sfera serviciului universal prestate de furnizorii de serviciu universal, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2013.

In acest context, scutirea de la plata TVA este susceptibilă a determina o creştere a competitivităţii operatorului desemnat de servicii poştale din sfera serviciului universal şi implicit o creştere a cererii pentru servicii din sfera serviciului universal, în principal pentru următoarele categorii de clienţi: persoane fizice; persoane juridice neplătitoare de TVA.

Suplimentar celor de mai sus, conform rezultatelor studiului privind utilizarea serviciilor poştale de către persoanele Juridice din România, realizat de D. peritru ANCOM, un procent de 45% din respondenţi (persoane juridice plătitoare şi neplătitoare de TVA) ar schimba furnizorul de servicii poştale în eventualitatea creşterii tarifelor cu 24% prin aplicarea TVA. Pe de altă parte, ca urmare a posibilităţii de deducere a TVA-ului, se obţine o diminuare a costurilor de operare.

Pentru estimarea beneficiilor intangibile legate de regimul de taxare aplicabil, ANCOM a analizat impactul unei eventuale aplicări a TVA la tarifele .serviciilor din sfera serviciului universal; evoluţia costurilor asociată deducerii TVA pentru serviciile din sfera serviciului universal; impactul altor potenţiale beneficii legate de regimul de taxare aplicabil,

Prin urmare, datorită ajustării ipotezelor propuse de CNPR pe baza analizei rezultatelor cercetărilor de piaţă realizate pentru ANCOM, ANCOM a stabilit că valoarea beneficiului legat de regimul de taxare aplicabil este de 34,884.232 RON, cu 31.329.597 RON mai mare comparativ cu valoarea estimată de CNPR. De asemenea, ANCOM a realizat un scenariu suplimentar, prin care a considerat că eventualele scăderi de venituri nu ar putea fi mai mari decât efectul unei eventuale încorporări a TVA în tarife. În acest sens, ANCOM a considerat că scăderile de venituri vor fi de 19,35% (24/124). S-ar obţine astfel un beneficiu de 26.383.213 RON, cu 22.828.578 Iei mai mare comparativ cu valoarea estimată de CNPR.

Ţinând cont de diferenţele în comportamentul de consum între persoanele juridice, din urbanul mare faţă de cele din urtţanul mic şi rural, ANCOM a considerat că acest raport nu furnizează o bază completă pentru estimarea beneficiului legat de regimul de taxare şl a folosit în analiza efectuată concluziile rapoartelor de cercetare cantitativă întocmite de Exacţ C. civ. (pentru persoane juridice) şi A. (pentru persoane fizice) pentru ANCOM, menţionate mal sus.

Abia în contextul observaţiilor la consultarea publică a proiectului deciziei contestate, CNPR a precizat că studiul realizat de A. pe utilizatori al serviciilor CNPR în ultimele 3 luni situaţi în mediul rural şi urban mic nu este singurul studiu disponibil, ci aceasta a, comandat în fapt 2 studii separate (cel prezentat la momentul transmiterii cererii de cost net, realizat în mediul rural şi urban mic în octombrie 2015, precum şi un altul, realizat în mediul urban mare în august 2015, dar care nu a fost pus la dispoziţia ANCOM).

Intimata a arătat că nu poate considera drept reprezentative rezultatele revizuite prezentate în studiul compilat la nivel naţional referitoare la reacţiile clienţilor la creşterea tarifelor cu contravaloarea TVA.

În acest context, ANCOM a folosit în analiza sa datele obţinute din cele două studii efectuate pentru ANCOM pentru persoane fizice/persoane juridice, care, în mod evident, prezintă un grad ridicat de acurateţe şi sunt reprezentative.

Modul de formulare a întrebării este unul clar şl concis, care nu sugerează nlclun răspuns şl care are ca efect primirea unul răspuns-spontan, real şi, astfel, relevant pentru scopul studiului. În mod evident, CNPR nu este mulţumită de răspunsurile furnizate prin intermediul acestui studiu, însă acest fapt nu justifică criticile aduse.

Mai mult decât atât, întrebările au fost adresate unui public Informat, care foloseşte serviciile poştale (acesta fiind criteriu eliminatoriu pentru adresarea întrebărilor din studiu -"Dvs. personal sau altă persoană din gospodăria dvs. aţi folosit în ultimele 12 luni servicii postate în calitate de expeditor?") şi care cunoaşte ce variante are pe piaţa serviciilor poştale. O întrebare suplimentară, aşa cum a folosit recurenta "dar dacă creşterea tarifelor cu procentul cotei de TVA ar situa serviciile Poştei Române sub nivelul tarifelor concurenţilor" ar fi influenţat răspunsul iniţial, rezultatul fiind alterat.

În al doilea rând, nu se poate obţine un rezultat reprezentativ la nivel naţional ca răspuns la o întrebare adresata exclusiv respondentilor din mediul rural şl urban mic. Cu atât mai mult, eroarea creşte dacă ulterior combinăm rezultatele unul proces de ponderare prin extrapolare cu rezultatele obţinute într-un alt studiu, aşa cum propune CNPR. Aşadar, ANCOM consideră că studiile cantitative privind utilizarea serviciilor poştale realizate de D. şi A. sunt reprezentative. ANCOM a constatat că, de altfel tardiv furnizată, metodologia este în continuare incompletă.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei potrivit cărora ipoteza includerii TVA în preţ nu are aplicabilitate în realitatea economică şl comercială în care se aplică atât scenariul de bază, cât şi scenariul alternativ, se arată că scenariul alternativ reprezintă o simulare a condiţiilor de operare în situaţia în care CNPR nu ar avea obligaţia de furnizare a serviciilor din sfera serviciului universal. In acest context, tarifele aferente nu ar mai trebui supuse aprobării ANCOM, care aprobă doar tarifele furnizorului de serviciu universal şl nu ale operatorilor obişnuiţi.

Analizând tarifele practicate în anul 2015 pentru serviciile din sfera serviciului universal, ANCOM a constatat că, pentru anumite categorii de servicii, tarifele practicate nu acoperă costurile prezentate în cele mai recente situaţii financiare separate disponibile la începutul anului 2015, respectiv situaţiile financiare separate aferente anului 2013. Pe baza costurilor înregistrate, CNPR ar fi putut solicita ANCOM, conform prevederilor art. 16 alin,(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2013, modificarea tarifelor astfel încât să nu mai înregistreze pierderi din prestarea respectivelor servicii.

De asemenea, în cazul în care CNPR ar fi solicitat majorarea unor tarife pentru care înregistra pierderi în situaţiile financiare separate aferente anului 2013 (cele mai recente Informaţii de cost disponibile pentru orientarea în funcţie de costuri a tarifelor anului 2015), aceasta ar fi înregistrat în anul 2015 profituri suplimentare de 10.467,523 RON; în cazul în care CNPR ar fi realizat aceste venituri, respectiv profituri suplimentare, s-ar fi înregistrat un impact pozitiv asupra costului net aferent furnizării serviciului universal (în sensul reducerii costului net) prin repartizarea acestor venituri nerealizate către subunităţile poştale, conform cu numărul de prestaţii. Astfel, profitabilitatea fiecărei subunităţi analizate s-ar modifica (unele subunităţi poştale care au înregistrat pierderi şl pentru care CNPR a calculat economii de costuri în scenariul alternativ, solicitând compensarea costului net, fiind posibil să devină profitabile şl astfel să nu mal facă obiectul calculului costului net). In plus, profitabilitatea serviciului universal s-ar fi situat peste nivelul rezonabil de 3.3,1% din capitalul angajat aferent serviciului universal.

CNPR îşi invoca, astfel, propria culpa - aceea de a fi întocmit situaţii financiare separate cu o "eroare" de 70 milioane RON - fapt ce nu poate fi admis.

În al doilea rând, pe baza acestor situaţii financiare, chiar CNPR este cea care a calculat şi a supus aprobării ANCOM tarifele orientate în funcţie de costurile aferente serviciului de colete interne.

În plus, chiar tarifele aprobate ulterior arată niveluri mult peste cuantumul tarifelor practicat în anul 2015 de către CNPR (însăşi recurenta-reciamantă afirmă că "costurile aferente unui colet poştal cu greutate pana la 1 kg nu depăşesc nici ia acest moment tariful de 6 RON") ceea ce arată că, în anul 2015, aceasta nu a acţionat diligent, solicitând apoi compensarea acestor pierderi,

În ceea ce priveşte afirmaţiile legate de "accesibilitatea" tarifelor, acestea nu reprezintă decât simple speculaţii ale CNPR, aceasta nemenţionând vreodată ANCOM faptul că solicită aprobarea pentru un anumit nivel al tarifului argumentat pe baza accesibilităţii acestuia. De altfel, nici ANCOM nu a menţionat, cu referire la tariful de 9,8 RON/colet propus spre aprobare de către CNPR pe. baza costurilor, că ar fi 'Inaccesibil".

Cu referire la "argumentul" "furnizării unui serviciu universal eficient", este evident că această prevedere legală are legătură cu costurile furnizării serviciului (în sensul asigurării eficientizării operaţionale şi financiare a acestora), iar nu cu practicarea unor tarife vădit sub costuri. Afirmaţia ANCOM din cadrul referatului de aprobare, referitoare la faptul ca tariful practicat de CNPR (de 1,2 RON/colet) este sub costuri, nu este contrazis de nicio realitate ulterioară (aşa cum însăşi recurenta-reclamantă precizează, toate tarifele solicitate ulterior de-CNPR şl aprobate de ANCOM sunt cuprinse între 4,3 RON/colet şl 5,5 RON/colet).

Drept urmare, pierderile generate de practicarea unor tarife sub costuri (cu toate că, din punct de vedere legal, CNPR avea şi are dreptul de a practica tarife orientate in funcţie de costuri) sunt în profundă contradicţie cu afirmaţiile acesteia referitoare la "varianta mult devalorizată a scenariului de bază", respectiv "politica de tarifare deficitară", pretins a fi susţinută de ANCOM, dar în realitate practicată chiar de CNPR, în pofida faptului că solicitase şl primise aprobarea ANCOM de majorare a tarifelor.

Mai mult, în anul 2015 au existat şi servicii din afara sferei serviciului universal (pentru care CNPR avea libertatea comercială de a stabili tarifele) pentru care CNPR a practicat tarife ce nu au acoperit costurile.

Tot în cadrul beneficiilor legate de regimul de taxare aplicabil, ANCOM a analizat şl Impactul Includerii TVA în tarife asupra veniturilor generate din contractul cu Ministerul Muncii, analiză în urma căreia ANCOM a operat o ajustare de 9.325.758 Iei, cu cea mal mare pondere din totalul ajustărilor operate. întrucât CNPR, deşi a solicitat casarea în totalitate a sentinţei recurate, nu a adus niclo critică aspectelor reţinute de prima instanţă faţă de menţinerea acestei ajustări, nu va mai fi reluată argumentaţia detailată în cuprinsul întâmpinării formulate faţă de cererea de chemare în judecată existentă la dosarul primei instanţe.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei conform căreia estimarea unor beneficii de promovare a mărcii proprii prin afişare pe autovehicule din flotă -11.816 iei nu se mai justifică, aceasta este complet neîntemeiată.

Conform literaturii de specialitate, pentru cuantificarea beneficiilor de marcă, reputaţie şl notorietate este necesară cuantificarea valorii totale a acestor efecte. Notorietatea mărcii, comerciale este reprezentată de măsura în care o marcă este recunoscută de potenţialii consumatori şl este corect asociată unui produs, fiind o condiţie necesară pentru crearea unei atitudini favorabile a consumatorilor faţă de un brand. Notorietatea mărcii comerciale creste astfel oe măsură ce marca este expusă către consumatorii finali.

Astfel, metodologia de calcul al efectului de marketing utilizată de E. pentru evaluarea beneficiilor intangibile de promovare a mărcii proprii prin afişarea pe autovehiculele din flotă, precum şi pe uniformele angajaţilor/beneficii atribuibile calităţii de furnizor de serviciu poştal universal, se bazează pe estimarea valorii cară poate fi atribuită timpului de expunere a mărcii proprii către publicul ţintă (prin afişarea pe autovehiculele din flotă, precum şi pe uniformele angajaţilor). Această estimare este astfel realizată în doi paşi:

- prin transformarea numărului de km parcurşi de autovehiculele CNPR, în timp de expunere a mărcii CNPR către publicul ţintă (estimare, la nivel lunar, prin. Factorizarea elementelor viteza medie de deplasare şl a numărului de ore de transport pe zi). Un timp mai mare de expunere va duce la o creştere a notorietăţii mărcii CNPR.

În acest context, chiar dacă rutele de transport (acoperirea geografică) ale autovehiculelor CNPR nu se modifică în scenariul alternativ faţă de scenariul de bază, timpul în care marca afişată pe aceste autovehicule şl pe uniformele angajaţilor care le operează este potenţial expusă către publicul ţintă este proporţional cu numărul de km parcurşi, respectiv cu viteza medie de deplasare, deci mal mic,

- evaluarea (estimarea valorică) a acestei expuneri a fost efectuată la nivelul costurilor de piaţă, adică al preţurilor care ar fi plătite pentru afişarea mesajelor promoţlonale pe autovehiculele din flota CNPR, precum şl pe uniformele angajaţilor CNPR. În acest sens, au fost utilizate informaţii publice referitoare la tarifele de' închiriere spaţiu publicitar pe mijloacele de transport pentru diferite companii deţinătoare de vehicule şl care oferă astfel de servicii de promovare.

Prin urmare, faptul că "distanţele sunt în continuare parcurse, numai că la o frecvenţă redusă" aşa cum a arătat şi recurenta prin cererea de chemare în judecată, are ca efect exact diminuarea timpului de expunere a mărcii CNPR, dacă recurenta n-ar mai avea obligaţiile furnizorului de serviciu universal, fapt care a fost cuantificat aşa cum a arătat mai sus. Astfel, susţinerile recurentei conform cărora creşterea notorietăţii mărcii CNPR, susţinută şi cuantificată de către ANCOM reprezintă practic un element neglijabil, reprezentând o cheltuială iraţională pe care CNPR nu o poate accepta şi cu atât mai mult califica drept un «beneficiu» deţinut de CNPR, nu corespund realităţii, ANCOM cuantificând doar beneficiile de care recurenta n-ar mai beneficia în scenariul alternativ.

Prin cererea de compensare a costului net, CNPR a solicitat, în mod nefundamentat, compensarea costurilor aferente a 507 puncte de acces deservite de personal care au înregistrat pierderi, dar pentru care nu există obligaţia operării acestora, acestea fiind menţinute în funcţiune din raţiuni comerciale şi nu ca urmare a obligaţiilor de serviciu universal.

Ca parte a procesului de evaluare a cererii de compensare a costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal, ANCOM a realizat o analiză detaliată a punctelor de acces deţinute de recurentă, pe baza datelor furnizate de aceasta, pentru a Identifica punctele de acces pe care recurenta are obligaţia să le menţină în funcţiune ca urmare a obligaţiilor ce decurg din calitatea de furnizor de serviciu universal, respectiv punctele de acces deservite de personal care sunt păstrate în funcţiune urmare a unor raţiuni comerciale.

În acest scop au fost identificate obligaţiile relevante ca urmare a calităţii de furnizor de serviciu universal deţinute de CNPR legate de numărul punctelor de acces, programul de lucru şti frecvenţa livrării (inclusiv excepţiile - localităţile aflate în cazuri sau condiţii geografice excepţionale),

Un prim aspect avut în vedere la evaluarea costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal a fost verificarea faptului că numărul de puncte de acces necesar îndeplinirii obligaţiilor de serviciu universal nu este supraestimat de către CNPR.

Aşa cum rezultă din "Raportul de constatări faptice privind verificarea cererii privind compensarea costului net ai furnizării serviciilor din sfera serviciului universal" întocmit de către F. şi denumit în continuare "raportul de constatări faptice", "CNPR nu a efectuat o analiză detaliată cu privire la numărul de puncte de acces deservite de personal pe care trebuie să le asigure in calitate de furnizor de servicii universale, precum şl numărul acestora în condiţiile în care CNPR nu mal deţine calitatea de furnizor de servicii universale."

Pentru a determina numărul de puncte de acces menţinute în funcţiune de CNPR ca urmare a calităţii de furnizor de serviciu universal, au fost utilizate Informaţii privind situaţia localităţilor din România şi anume clasificarea pe tipuri de localităţi prec'u'm şl numărul de locuitori din flecare localitate. în acest scop au fost Utilizate rezultatele publicate pe pagina de Internet a Institutului Naţional de Statistică aferente recensământului populaţiei efectuat în România în anul 2011, Pentru încadrarea fiecărei localităţi în categoriile urban/rural a fost utilizată clasificarea localităţilor din S1RUTA (Sistemul Informatic al Registrului Unităţilor Teritorial Administrative) ce are la bază legislaţia privind organizarea administrativă a teritoriului României (Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România, cu modificările şi completările ulterioare şi Decretul - Lege nr. 38/1990 privind abrogarea Legii nr. 2/1989 referitoare la organizarea administrativă a teritoriului ţării). Astfel, pentru scopul analizei punctelor de acces, a fost utilizată clasificarea unităţilor teritoriale din zona urbană (oraşe şi localităţi Urbane aflate în subordinea oraşelor) şi din zona rurală (sate aflate în .subordinea comunelor şl sate aflate în subordinea oraşelor).

Rezultatul acestei metodologii a fost crearea unei baze de date cuprinzând fiecare localitate din România înregistrată în recensământul populaţiei din 2011, cu numărul aferent de locuitori şi clasificarea urban/rural. Baza de date astfel identificată a fost reconciliată cu situaţia de fapt a punctelor de acces deservite şi nedeservite de personal din reţeaua CNPR, valabilă la sfârşitul anului 2015.

În cazul cutiilor poştale operate de CNPR, a fost comparat numărul de cutii poştale existente în flecare localitate la finalul anului 2015 cu numărul necesar de cutii poştale ca urmare a obligaţiei de serviciu universal,

Conform art. 15 alin. (1) şi (2) din Decizia preşedintelui ANCOM nr. 1158/2013, având în vedere numărul de 13.748 localităţi din România -inclusiv Bucureşti - şi numărul locuitorilor din fiecare localitate, furnizorul de serviciu universal are obligaţia de a menţine în funcţiune un număr de 16.452 cutii poştale.

Distinct de obligaţiile sus-mentionate, care au ca obiect cutiile poştale sau alte instalaţii fizice care pot permite introducerea în regim permanent în reţeaua poştala a CNPR a anumitor categorii de trimiteri de corespondentă neînreoistrate, Decizia Preşedintelui ANCOM nr. 1158/2013 reglementează si obligaţia de menţinere a unui număr de subunităţi poştale, puncte de acces deservite de personal, în care se oot prezenta si alte categorii de trimiteri decât cele care pot fi introduse în reţeaua poştală prin punctele de acces cu regim permanent, dar care, în mod evident, nu asigura un regim de permanenţă.

Nu au fost efectuate ajustări în calculul costului net aferent anului 2015 ca urmare a analizei punctelor de acces nedeservite de personal necesare conform obligaţiilor ce decurg din calitatea CNPR de furnizor de serviciu universal desemnat.

Pentru identificarea punctelor de acces deservite de personal păstrate de CNPR în funcţiune în 2015 din raţiuni comerciale, punctul de pornire a fost lista unităţilor administrativ-teritoriale de bază care îndeplinesc condiţiile prevăzute în Decizia preşedintelui ANCOM nr. 1158/2013.

Prin urmare, din modul de redactare al acestei norme, obligaţia impusă CNPR este îndeplinită prin organizarea a minim unui punct de acces deservit de personal în cadrul unei unităţi administrativ-teritoriale de baza având minim 1.500 de locuitori.

Tocmai prin nereglementarea unei anumite densităţi, cerinţa de a asigura puncte de acces deservitele personal în toate unităţile administrativ-teritoriale de baza având minim 1.500 de locuitori este îndeplinită prin punerea la dispoziţia publicului chiar şi numai a unul punct de acces deservit de personal în respectiva unitate.

Astfel, pentru îndeplinirea obligaţiilor de furnizor de serviciu universal, este necesar şi suficient ca CNPR să asigure cel puţin un punct de acces deservit de personal în cadrul unei unităţi administrativ-teritoriale de bază având minim 1,500 de locuitori, Sigur că recurenta are dreptul de a menţine câte astfel de puncte de acces deservite de personal doreste, însă are dreptul de compensare a costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal doar în ceea ce priveşte cheltuielile efectuate cu asigurarea îndeplinirii obligaţiilor legale pe care le deţine în această calitate.

Aşadar, lipsa unei densităţi reglementate nu este echivalentă cu libertatea CNPR de a menţine orice număr de puncte de acces deservite de personal aceasta ar considera de cuviinţă, fără a justifica necesitatea existenţei acestora pentru îndeplinirea celorlalte obligaţii ce decurg din calitatea de furnizor de serviciu universal.

Compensarea costului net pentru punctele de acces deservite de personal care depăşesc minimul impus de prevederile legale sr fi putut interveni în situaţia în care existenţa acestor puncte de acces deservite de personal suplimentare ar fi justificată de necesitatea îndeplinirii unor alte obligaţii ce decurg tot din calitatea de furnizor de serviciu universal (de exemplu ca urmare a necesităţii respectării cerinţelor de calitate etc) sau ca urmare a unor constrângeri operaţionale ce decurg din aceste obligaţii.

În fapt, aşa cum precizează chiar CNPR în cererea de compensare a costului net aferent anului 2015, în perioada 2008-2015 numărul punctelor de acces deservite de personal a avut fluctuaţii importante, fără ca aceasta să prezinte o justificare în acest sens. Or, dacă toate subunităţile ar fi în funcţiune ca urmare a obligaţiilor de serviciu universal, aşa cum pretinde CNPR în cererea de cost net, acestea ar trebui să rămână nemodificate pe întreaga perioadă de desemnare ca furnizor de serviciu universal, întrucât obligaţiile impuse furnizorului de serviciu universal sunt neschimbate pe întreaga perioadă de desemnare.

În legătură cu reglementarea numărului de puncte de contact, aceasta se realizează prin dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Decizia preşedintelui ANCOM nr. 1158/2013 fiind necesar ca CNPR să asigure cel puţin un punct de contact în fiecare localitate de pe teritoriul României, sintagma "deservite de personal' lipsind din textul acestei norme, în sensul unei cerinţe ca acest punct de contact să fie permanent. Prin urmare, livrarea trimiterilor poştale nu trebuie realizată în mod, obligatoriu prin intermediul unui punct de contact deservit de personal. în concret, livrarea trimiterilor, poştale, potrivit obligaţiilor minime Impuse furnizorului de serviciu universal, se poate realiza şl de către un factor poştal care să asigure livrarea pentru mal multe localităţi/nefiind necesar ca în fiecare localitate să existe un punct de contact deservit de personal.

Această concluzie se menţine şi în cazul interpretării prin coroborarea textelor art. 9 alin. (2) şi art. 15 alin. (1) din Decizia preşedintelui ANCOM nr. 1158/2013. Potrivit art. 9 alin. (2) din Decizia preşedintelui ANCOM nr. 1158/2013, în cazul în care factorul poştal nu poate realiza livrarea, va lăsa un aviz, pe baza căruia destinatarul se poate prezenta la oricare punct de contact deservit de personal din localităţile aflate în proximitatea localităţii destinatarului pentru a se realiza livrarea la punctul de contact, nefiind impusă obligaţia ca această livrare să .se efectueze la un punct de contact deservit de personal amplasat în localitatea unde are locuinţa sau sediul destinatarul,

Aşadar, conform legislaţiei specifice în vigoare, în cazul punctelor de contact, obligaţia de a pune la dispoziţia utilizatorilor aceste facilităţi se poate asigura prin orice tip de instalaţie fizică (inclusiv sistemele automate de livrare sau factorii poştali).

Mai mult decât atât, dacă ar fi să se accepte poziţia CNPR potrivit căreia prin Decizia preşedintelui ANCOM nr. 1158/2013 i s-a impus să asigure un punct de contact deservit de personal în fiecare localitate de pe teritoriul României, rezultă că pentru îndeplinirea acestei obligaţii ar trebui să asigure un număr egal cu numărul de localităţi existente în România, respectiv 13,748 de astfel de puncte de contact (subunităţi poştale) care ar trebui puse la dispoziţia utilizatorilor doar pentru îndeplinirea acestei obligaţii. Având în vedere că CNPR are un număr total de puncte de acces şi puncte de contact deservite de personal de aproximativ 5.600, în implementarea dispoziţiilor Deciziei preşedintelui ANCOM nr. 1158/2013, furnizorul desemnat de serviciu universal a înţeles exact care este natura punctelor de contact reglementate prin actul de desemnare.

Prin urmare, niciunde printre obligaţiile furnizorului de serviciu universal nu se regăseşte aceea de a asigura un punct de contact deservit de personal în fiecare localitate de pe teritoriul României, motiv pentru care susţinerile recurentei potrivit cărora numai prin amplasarea în fiecare localitate a unul punct de contact deservit de personal s-ar asigura respectarea obligaţiei stabilita la art. 9 alin. (2) coroborat cu art. 15 alîn.(l) din Decizia preşedintelui ANCOM nr. 1158/2013 sunt neîntemeiate.

Totodată, contrar afirmaţiei CNPR că reducerea frecvenţei prestării serviciului afectează doar activitatea punctului de contact, în condiţiile în care majoritatea unităţilor au fost notificate la ANCOM atât ca puncte de acces, cât şl ca puncte de contact, în scenariul alternativ reducerea frecvenţei prestării serviciului presupune atât reducerea frecvenţei activităţii de livrare, cât şl a activităţii de colectare la nivelul subunităţilor poştale, aşa cum rezultă din cererea de cost net înaintată de CNPR, capitolul 7.2."

ANCOM a realizat această analiză necesară în evaluarea costului net al serviciului universal rezultând că obligaţia Impusă CNPR este îndeplinită prin organizarea a minim unui punct de acces deservit de personal în cadrul unei unităţi administrativ-teritoriale de bază având minim 1.500 de locuitori.

La solicitarea ANCOM, CNPR a furnizat o simulare de optimizare a activităţii operaţionale pentru un număr de 947 subunităţi Incluse în cererea de compensare a costului net aferent furnizării serviciului universal în 2015, subunităţi localizate pe raza a 416 UAT-uri.

Conform acestei analize, prin desfiinţarea acestor subunităţi şi organizarea unei singure subunităţi poştale la nivelul fiecărei UAT analizate - unitate care ar urma să deservească toate localităţile de pe raza UAT-ului respectiv - ar rezulta o creştere a cheltuielilor totale de operare cu 8.466.932 RON. De asemenea, numai pentru un număr de 41 UAT-uri din cele 416 analizate reorganizarea simulată ar produce o economie de cost operaţional de 323.778 Iei, în celelalte UAT-urî ahallzate rezultând creşteri de cost operaţional.

Analiza efectuată de CNPR nu ia însă în considerare totalitatea costurilor operaţionale înregistrate în anul 2015 la nivelul PAD-urilor analizate, costuri ocazionate de operarea acestor puncte de prezenţă şl care ar dispărea prin desfiinţarea lor. Astfel nu sunt incluse în analiză costuri precum: amortizare şi depreciere precum şl categoria de alte costuri înregistrate în anul 2015 în aceste PAD-uri. Astfel, în condiţiile în care sunt desfiinţate două sau mal multe subunităţi poştale, activitatea acestora fiind preluată de o nouă subunitate poştală, costurile aferente amortizării nu rămân constante şi cel mal probabil se va renunţa la o parte din mijloacele fixe ale unităţilor desfiinţate sau acestea vor fi 'înlocuite pentru a corespunde cerinţelor noii unităţi, generând variaţii ale costurilor cu amortizarea,

În mod special, categoria "alte costuri" reprezintă o categorie în care au fost clasificate cheltuielile care nu se încadrează în celelalte categorii generice de costuri prezentate de CNPR, sumele incluse fiind semnificative şi astfel putând influenţa rezultatul analizei. Din informaţiile prezentate de CNPR în Anexa 9" la cererea de compensare rezultă că acestea reprezintă 50,31% din totalul costurilor unităţilor poştale neprofitabile iar procentele aferente categoriei "alte costuri" la nivelul fiecărei subunităţi poştale, neprofitabile reprezintă între 24% şl până la 100% din totalul costurilor înregistrate pe fiecare subunitate. Această categorie de costuri este semnificativă şi, prin natura lor, costurile din această categorie ar fi putut face obiectul unei ajustări cu Impact asupra rezultatului analizei, dacă aceste sume ar fi fost detaliate pe categorii distincte de costuri,

Având o abordare conservatoare, ANCOM a verificat doar categoriile de costuri precum salariile, utilităţile şi chiriile, aceste categorii fiind cele pe care CNPR Ie-a luat în calcul în cadrul exerciţiului de simulare a optimizării activităţii operaţionale şi a efectuat ajustarea categoriei de costuri cu utilităţile, prin identificarea punctelor de acces pentru care aceste costuri rămân constante şi nu variază de la desfiinţarea la înfiinţarea unei subunităţi direct proporţional cu modificarea numărului de salariaţi. Astfel, este justificată desfiinţarea a 90 puncte de acces deservite de personal situate pe raza a 39 UAT-uri şi înfiinţarea/menţinerea în funcţiune a unei singure subunităţi poştale la nivelul întregului UAT, această reorganizare putând să genereze o economie totală de 334.438 RON a costurilor operaţionale, în concluzie, cele 90 puncte de acces au fost menţinute în funcţiune de către CNPR'în anul 2015 din raţiuni comerciale.

In concluzie, în anul 2015 CNPR a menţinut în funcţiune din raţiuni comerciale şi nu ca urmare a obligaţiilor ce decurg din calitatea de furnizor de serviciu universal, un număr de 507 puncte de acces deservite de personal care au înregistrat pierderi/ajustările asupra costului net efectuate de ANCOM.

Având în vedere că, în ceea ce priveşte ajustarea referitoare la punctele de acces deservite de personal, în cuantum total de 452,985 RON (de altfel, fără impact major asupra costului net total), argumentele care au justificat eliminarea anumitor PAD-uri din cererea de compensare ţin de interpretarea diferită pe care CNPR o dă prevederilor legale, care stabilesc numărul punctelor de acces deservite de personal la care e obligat furnizorul de serviciu universal, astfel că afirmaţia recurentei referitoare la o eventuală expertiză de specialitate este neîntemeiată.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare, deşi aceasta i-a fost comunicată în termenul legal.

6. Soluţia instanţei de recurs

6.1. Aspecte de fapt şi de drept relevante reţinute de prima instanţă

Conform prevederilor art. 14 alin. (6) din Decizia preşedintelui ANCOM nr. 541/2013, cu modificările şi completările ulterioare, furnizorul de serviciu universal avea dreptul de a solicita, până la data de 14 august 2016, compensarea costului net al furnizării serviciului din sfera serviciului universal, pentru serviciile prestate în anul 2015.

Conform prevederilor art. 14 alin. (7) din Decizia preşedintelui ANCOM nr. 541/2013 astfel cum a fost modificată şi completată prin Decizia preşedintelui ANCOM nr. 451/2015, ANCOM decide cu privire la compensarea costului net şi, dacă este cazul, cu privire la suma ce urmează a fi compensată, în termen de 160 de zile de la primirea cererii de compensare din partea CNPR, însoţită de situaţia privind costurile, veniturile şi capitalul angajat aferente furnizării serviciilor din sfera serviciului universal.

CNPR a transmis prin adresa nr. x/11.08.2016, înregistrată la ANCOM cu nr. x/12.08.2016, cererea de compensare a costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal în anul 2015 (în cuantum de 21.331.543,29 RON) împreună cu situaţia privind costurile, veniturile şi capitalul angajat aferente furnizării serviciilor mai sus precizate şi Raportul de constatări faptice privind verificarea cererii de compensare a costului net al furnizării aceloraşi servicii de către auditorul extern F. S.R.L.

În vederea verificării şi analizării cererii de compensare a costului net aferent furnizării serviciilor din sfera serviciului universal în anul 2015, transmisă de către CNPR, ANCOM a înaintat CNPR o serie de solicitări de informaţii la care CNPR a furnizat cu întârziere răspunsul complet, între cele două părţi desfăşurându-se o corespondenţă intensă. De asemenea, între cele două părţi a avut loc şi un schimb intens de corespondenţă electronică, în perioada de referinţă.

În scopul evaluării cererii de compensare transmise de furnizorul de serviciu universal, ANCOM a derulat, cu sprijinul consultanţilor externi B. S.R.L. şi C. S.R.L., o analiză detaliată a informaţiilor puse la dispoziţie de CNPR, a datelor şi ipotezelor utilizate pentru elaborarea scenariului de bază şi a scenariului alternativ. Au fost verificate în detaliu datele şi ipotezele utilizate de CNPR în procesul de întocmire a cererii de cost net, precum şi metodologia şi calculul efectiv al costului net. Acolo unde a fost necesar au fost efectuate, în baza unor surse alternative de informaţii, ajustări asupra datelor, ipotezelor şi calculului efectiv al unor parametri, astfel încât suma finală rezultată în urma acestui proces complex să reflecte cu o acurateţe cât mai ridicată valoarea costului net aferent furnizării serviciilor din sfera serviciului universal în anul 2015.

În urma evaluării efectuate de către ANCOM, pârâta a stabilit că valoarea costului net înregistrat de CNPR în anul 2015 ca urmare a obligaţiilor ce decurg din calitatea de furnizor de serviciu universal, inclusiv beneficiile intangibile, este de - 4.723.984 RON, precum şi faptul că acest cost net nu a reprezentat o sarcină injustă pentru CNPR în anul 2015, în consecinţă acesta nu va fi compensat.

Prin Decizia ANCOM nr. 327/19.04.2017, privind cererea de compensare a costului net aferent furnizării serviciilor poştale din sfera serviciului universal în anul 2015 s-a decis că:

(1)Costul net aferent furnizării serviciilor poştale din sfera serviciului universal în anul 2015 nu constituie o sarcină injustă pentru CNPR.

(2) CNPR nu va fi compensată pentru costul net aferent furnizării serviciilor poştale din sfera serviciului universal pentru care a fost desemnată ca furnizor de serviciu poştal în anul 2015.

Decizia ANCOM nr. 327/19.04.2017 a avut la bază Referatul de aprobare a actului administrativ în cauză, ambele fiind comunicate reclamantei la data de 11.04.2017, prin adresa x/11.04.2017, înregistrată la CNPR cu nr. x/11.04.2017.

6.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-reclamantă şi a apărărilor intimatei-pârâte

Recursul se referă în primul rând la categoria beneficiilor intangibile, elemente cu privire la care părţile din litigiu au prezentat viziuni diferite.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la beneficiile legate de regimul de taxare aplicabil (tarife scutite de TVA, in scenariul de baza versus tarife purtătoare de TVA, în scenariul alternativ)

O primă critică invocată de recurentă se referă la ideea că ipotezele din scenariul alternativ nu sunt fundamentate în baza unei metodologii aprobate la nivel de autoritate si care sa fie comunicata in prealabil CNPR, respectiv nu fac obiectul Anexei - Calculul costului net al furnizării serviciului universal la Decizia preşedintelui ANCOM nr. 1158/2013 privind desemnarea Companiei Naţionale Poşta Română S.A. ca furnizor de serviciu universal în domeniul serviciilor poştale (denumita in continuare Decizia ANCOM nr. 1158/2013).

Se invocă un vid de reglementare, care a dat posibilitatea autorităţii sa modifice, an de an, modul de analiza si evaluare a cererilor de compensare a costului net, depuse de către CNPR de-a lungul anilor, prin schimbarea abordării de cuantificare a beneficiilor intangibile si a segmentelor afectate, diminuând astfel semnificativ, anual, valoarea costului net determinat de către CNPR, deşi nu se înregistrează discrepante majore între scenariile de baza si scenariile alternative, CNPR continuând sa opereze in aceleaşi condiţii de piaţa.

Înalta Curte constată că acest aspect a fost analizat şi de prima instanţă, care a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2013, la calculul costului net vor fi avuţi în vedere toţi factorii relevanţi, inclusiv beneficiile intangibile şi avantajele comerciale de care CNPR se bucură ca urmare a desemnării ca furnizor de serviciu universal, existenţa unei marje rezonabile de profit st stimularea eficienţei costurilor. De asemenea, în Anexa la Decizia preşedintelui ANCOM nr. 1158/2013 privind desemnarea Companiei Naţionale Poşta Română S.A. ca furnizor de serviciu universal în domeniul serviciilor poştale, sunt enumerate principalele tipuri de beneficii care trebuie avute în vedere de către CNPR la calculul costului net şi anume:

- beneficii legate de regimul de taxare aplicabil (de exemplu, scutirea de la plata TVA);

- mărcile comerciale - furnizorul de serviciu universal desemnat beneficiază de recunoaşterea şl popularizarea brandului. Beneficiul se poate determina, de exemplu, prin estimarea economiilor cu cheltuielile de marketing care sunt astfel evitate. Pentru estimarea valorii totale a mărcii comerciale poate fi utilizată o comparaţie cu costul unor mărci similare şl apoi alocată proporţia aferentă serviciului universal;

- efectul de marketing - oficiile poştale, vehiculele şi uniformele lucrătorilor poştali reprezintă spaţiu publicitar care poate fi utilizat de către furnizorul de servlciu^universâl pentru promovarea brandului şi serviciilor proprii sau care poate fi închiriat către terţi, Efectul de marketing va fi determinat proporţional cu serviciul universal;

- economiile de scară şl puterea de negociere cu furnizorii;

- alte beneficii tangibile şi intangibile (de exemplu, ubicuitatea).

Este adevărat că nu sunt detaliate în continuare categoriile care pot intra la regimul de beneficii legate de regimul de taxare aplicabil, dar Înalta Curte constată că excesul de reglementare nu ar fi fost util, ţinând cont de evoluţia rapidă a proceselor economice, fiind suficient a se descrie trăsăturile esenţiale ale categoriilor de beneficii ce pot fi avute în vedere în analiza de mai sus.

Argumentul esenţial însă care înlătură critica legată de riscurile existenţei unui vid de reglementare este practica administrativă a autorităţii publice, care a fost constantă în ultimii ani prin modalitatea previzibilă de evaluare a acestui element.

Astfel, ca urmare a unei analize similare din punct de vedere metodologic, expusă pe larg în referatele de aprobare, ANCOM a emis 3 decizii de compensare a costului net aferent anilor 2017, 2018 şi 2019.

In fapt, ANCOM a analizat costul net aferent anilor 2017-2019, perioadă în care, însă, legislaţia primară s-a modificat, în sensul eliminării serviciului de distribuire a taloanelor mov din serviciul universal, ceea ce s-a concretizat prin eliminarea beneficiului legat de TVA aferent acestui serviciu. Drept urmare, serviciul a fost remunerat tot cu tariful de 2,15 RON, dar care a inclus şi TVA (19% în anul 2015), astfel încât venitul obţinut de CNPR a fost de numai 1,81 iei (2,15 RON/1,19). Nemaiexistând beneficiul intangibil aferent TVA, valoarea costului net în anii 2017, 2018 şi 2019 nu a mal fost diminuată semnificativ.

Astfel, afirmaţiile recurentei referitoare la un presupus vid de reglementare conform cărora autoritatea ar fi modificat an de an modul de analiză şi evaluare a cererilor de compensare a costului net, precum şi la faptul că norma legală nu e predictibilă, sunt complet neîntemeiate.

În mod corect a subliniat prima instanţă faptul că, începând din 2015, toate deciziile normative sau de reglementare emise de autoritatea de reglementare au fost supuse procedurii de consultare publică, orice persoană, inclusiv recurenta având posibilitatea să formuleze propuneri şi observaţii la acel moment, iar aceasta nu a formulat în cadrul acelei proceduri nicio observaţie referitoare la un aşa-zis vid de reglementare.

Pentru estimarea beneficiilor legate de regimul de taxare aplicabil, ANCOM a analizat atât beneficiile legate de scutirea de TVA a serviciilor publice poştale, cât şi existenţa altor categorii de beneficii de această natură.

În conformitate cu prevederile Codul fiscal, serviciile publice poştale, precum si livrarea de bunuri aferentă acestora reprezintă operaţiuni de interes general scutite de TVA.

Pentru estimarea beneficiilor intangibile legate de regimul de taxare aplicabil, ANCOM a analizat impactul unei eventuale aplicări a TVA la tarifele serviciilor din sfera serviciului universal; evoluţia costurilor asociată deducerii TVA pentru serviciile din sfera serviciului universal; impactul altor potenţiale beneficii legate de regimul de taxare aplicabil.

Serviciile publice poştale sunt serviciile poştale din sfera serviciului universal prestate de furnizorii de serviciu universal, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2013.

In acest context, scutirea de la plata TVA este susceptibilă a determina o creştere a competitivităţii operatorului desemnat de servicii poştale din sfera serviciului universal şi implicit o creştere a cererii pentru servicii din sfera serviciului universal, în principal pentru următoarele categorii de clienţi: persoane fizice; persoane juridice neplătitoare de TVA.

Suplimentar celor de mai sus, conform rezultatelor studiului privind utilizarea serviciilor poştale de către persoanele Juridice din România, realizat de D. pentru ANCOM, un procent de 45% din respondenţi (persoane juridice plătitoare şi neplătitoare de TVA) ar schimba furnizorul de servicii poştale în eventualitatea creşterii tarifelor cu 24% prin aplicarea TVA. Pe de altă parte, ca urmare a posibilităţii de deducere a TVA-ului, se obţine o diminuare a costurilor de operare.

Prin urmare, datorită ajustării ipotezelor propuse de CNPR pe baza analizei rezultatelor cercetărilor de piaţă realizate pentru ANCOM, ANCOM a stabilit că valoarea beneficiului legat de regimul de taxare aplicabil este de 34,884.232 RON, cu 31.329.597 RON mai mare comparativ cu valoarea estimată de CNPR. De asemenea, ANCOM a realizat un scenariu suplimentar, prin care a considerat că eventualele scăderi de venituri nu ar putea fi mai mari decât efectul unei eventuale încorporări a TVA în tarife. În acest sens, ANCOM a considerat că scăderile de venituri vor fi de 19,35% (24/124). S-ar obţine astfel un beneficiu de 26.383.213 RON, cu 22.828.578 Iei mai mare comparativ cu valoarea estimată de CNPR.

În ceea ce priveşte criticile legate de neluarea în considerare a studiului de piaţa efectuat de firma A., care a fost utilizat de reclamantă pentru proiectarea scenariului alternativ in cererile de compensare a costului net aferente anilor 2015 si 2016, recurenta a reamintit ca scopul acestui studiu de piaţa, efectuat de către CNPR a fost printre altele, inclusiv, pentru validarea unor procente de pierderi de clienţi, in condiţiile unei majorări de tarif cu procentul cotei de TVA în vigoare în anul analizat. Si, în cazul studiilor care stau la baza unei decizii de majorare de tarif, o întrebare suplimentara precum cea propusa de CNPR, nu face decât să apropie respondentul de realitatea aplicării majorării. Răspunsurile spontane sunt utile, insa, nu intr-un caz precum cel in cauza, in care se încearcă a tangibiliza o serie de acţiuni si cu atât mai mult, de a compensa o pierdere reala generata de pierderea calităţii de furnizor desemnat de servicii poştale, respectiv de eliminarea scutirii de TVA. Răspunsurile spontane sunt utilizate cu precădere pentru determinarea gradului de notorietate al unor companii sau produse si nu pentru cuantificări de pierderi de venituri.

Înalta Curte constată că pârâta a invocat faptul că reclamanta a prezentat odată cu cererea de compensare a costului net doar un studiu de piaţă realizat pe utilizatori ai serviciilor CNPR în ultimele 3 luni situaţi în mediul rural şi urban mic, care nu conţinea niciun fel de date referitoare la utilizatorii situaţi în mediul urban mare, cu toate că modificarea regimului de taxare în scenariul alternativ devine aplicabilă pentru toate zonele (inclusiv urban mare).

Ţinând cont de diferenţele în comportamentul de consum între persoanele juridice, din urbanul mare faţă de cele din urtţanul mic şi rural, ANCOM a considerat că acest raport nu furnizează o bază completă pentru estimarea beneficiului legat de regimul de taxare şi a folosit în analiza efectuată concluziile rapoartelor de cercetare cantitativă întocmite de Exacţ C. civ. (pentru persoane juridice) şi A. (pentru persoane fizice) pentru ANCOM.

Abia în contextul observaţiilor la consultarea publică a proiectului deciziei contestate, CNPR a precizat că studiul realizat de A. pe utilizatori al serviciilor CNPR în ultimele 3 luni situaţi în mediul rural şi urban mic nu este singurul studiu disponibil, ci aceasta a comandat în fapt 2 studii separate (cel prezentat la momentul transmiterii cererii de cost net, realizat în mediul rural şi urban mic în octombrie 2015, precum şi un altul, realizat în mediul urban mare în august 2015, dar care nu a fost pus la dispoziţia ANCOM).

Astfel, în mod legal şi temeinic pârâta a susţinerile reclamantei cu privire la scenariul propus de către aceasta, reţinând că în mediul urban mare gradul de concurentă este mult mai ridicat decât în mediul urban mic si rural, precum si că veniturile băneşti din mediul urban mare sunt mai mari decât cele din mediul urban mic si rural, ceea ce influenţează semnificativ opiniile respondenţilor din cele 2 medii, deci inclusiv rezultatele unui studiu, fiind necesar a se tine cont de această realitate atunci când se realizează o astfel de extrapolare.

Totodată, Înalta Curte constată că este valid raţionamentul pârâtei potrivit căruia, în studiul compilat la nivel naţional, se precizează că baza de respondenţi este constituită din toţi respondentii, ceea ce contrazice metoda prezentată pentru extrapolare, iar A. nu au furnizat până în prezent valoarea erorii maxime corespunzătoare studiului însumat, un motiv putând fi acela că este dificil de calculat, având în vedere metodologia aplicată, sau acela că este mai mare decât pragul acceptat în domeniu, de +/-5%.

Validitatea estimărilor obţinute prin extrapolare pentru mediul urban mare în studiul A. este foarte scăzută datorită procedurii aplicate. În domeniul cercetărilor de piaţă, estimarea datelor prin extrapolare este o practică foarte rară, cu foarte multe "riscuri" statistice, estimările obţinute în urma aplicării acestei proceduri statistice (utilizată totuşi în studiul A.) de regulă conduc la apariţia unor erori de eşantionare mult mai mari faţă de un eşantion pur probabilist (utilizat în studiul ANCOM/Exact C. civ.).

În acest context, ANCOM a folosit în analiza sa datele obţinute din cele două studii efectuate pentru ANCOM pentru persoane fizice/persoane juridice, care, în mod evident, prezintă un grad ridicat de acurateţe, de obiectivitate şi sunt reprezentative.

Este nefondată critica formulată de reclamantă referitoare la faptul că "în studiile realizate de Exact C. civ./A.: nu au fost oferite informaţii complete intervievaţilor, motiv pentru care şi rezultatele studiului sunt afectate de lipsa unor informaţii dare şi complete", prin referire la întrebarea "Cum credeţi că va proceda Firma dvs. dacă tarifele practicate de Poşta Română ar creşte cu 24% (prin aplicarea TVA-ului? ", întrucât modul de formulare a întrebării este unul clar şi concis, care nu sugerează niciun răspuns şi care are ca efect primirea unui răspuns spontan, real şi, astfel, relevant pentru scopul studiului.

Prima instanţă a analizat în mod corect acest aspect, statuând în sensul că întrebarea de mai sus este corectă, primul răspuns spontan fiind cel mai reprezentativ. Modul de formulare a întrebării este unul clar şi concis, care nu sugerează niciun răspuns şl care are ca efect primirea unul răspuns-spontan, real şi, astfel, relevant pentru scopul studiului.

Mai mult decât atât, întrebările au fost adresate unui public informat, care foloseşte serviciile poştale şi care cunoaşte ce variante are pe piaţa serviciilor poştale.

O întrebare suplimentară, aşa cum a folosit recurenta "dar dacă creşterea ţarifeior cu procentul cotei de TVA ar situa serviciile Poştei Române sub nivelul tarifelor concurenţilor" ar fi influenţat răspunsul iniţial, rezultatul fiind alterat.

Înalta Curte constată că, în mod obiectiv, nu se poate obţine un rezultat reprezentativ la nivel naţional ca răspuns la o întrebare adresata exclusiv respondentilor din mediul rural şl urban mic. Cu atât mai mult, eroarea creşte dacă ulterior s-ar fi combinat rezultatele unul proces de ponderare prin extrapolare cu rezultatele obţinute într-un alt studiu, aşa cum propune CNPR.

Aşadar, în mod legat pârâta ANCOM a considerat că studiile cantitative privind utilizarea serviciilor poştale realizate de D. şi A. sunt reprezentative.

Recurenta a mai invocat faptul că, în ceea ce priveşte neaplicarea tarifelor ANCOM pentru serviciul de colete interne din serviciul standard cu greutate pana la 10 kg (inclusiv), reţinerile primei instanţe sunt greşite.

Analizând tarifele practicate în anul 2015 pentru serviciile din sfera serviciului universal, Înalta Curte constată că în mod corect a statuat prima instanţă că, în mod legal şi temeinic ANCOM a constatat că, pentru anumite categorii de servicii, tarifele practicate nu acoperă costurile prezentate în cele mai recente situaţii financiare separate disponibile la începutul anului 2015, respectiv situaţiile financiare separate aferente anului 2013. Or, în această situaţie, reclamanta avea obligaţia, în baza art. 16 alin. (3) din O.U.G. nr. 13/2013 privind serviciile poştale, de a stabili, respectiv de a modifica tarifele pentru serviciile din sfera serviciului universal pe care are obligaţia să le presteze cu respectarea măsurilor impuse de autoritatea de reglementare în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin 2 din O.U.G. nr. 13/2013

Astfel, în cazul serviciilor "Colete Interne Standard mai mic 10Kg" (respectiv SPU 764 -773 din situaţiile financiare separate), tariful aprobat de ANCOM în 2014 a fost de 9,8 RON/colet şi 2,1 RON/Kg, însă tariful practicat de CNPR în anul 2015 a fost de 1,2 RON/colet şi 1,2 RON/Kg. Or, profitul nerealizat în 2015 ca urmare a neaplicării tarifelor aprobate de ANCOM a fost calculat la 3.982.871 RON .

De asemenea, în cazul în care CNPR ar fi solicitat majorarea unor tarife pentru care înregistra pierderi în situaţiile financiare separate aferente anului 2013 (cele mai recente informaţii de cost disponibile pentru orientarea în funcţie de costuri a tarifelor anului 2015), aceasta ar fi înregistrat în anul 2015 profituri suplimentare de 10.467.523 RON din prestarea următoarelor servicii din sfera serviciului universal. Or, în cazul în care reclamanta ar fi realizat aceste venituri, respectiv profituri suplimentare, s-ar fi înregistrat un impact pozitiv asupra costului net aferent furnizării serviciului universal (în sensul reducerii costului net) prin repartizarea acestor venituri nerealizate către subunităţile poştale, conform cu numărul de prestaţii.

Astfel, profitabilitatea fiecărei subunităţi analizate s-ar modifica (unele subunităţi poştale care au înregistrat pierderi şi pentru care CNPR a calculat economii de costuri în scenariul alternativ, solicitând compensarea costului net, fiind posibil să devină profitabile şi astfel să nu mai facă obiectul calculului costului net). În plus, profitabilitatea serviciului universal s-ar fi situat peste nivelul rezonabil de 13,1% din capitalul angajat aferent serviciului universal.

Totodată, prima instanţă a reţinut din probatoriul administrat că, în anul 2015, au existat şi servicii din afara sferei serviciului universal (pentru care CNPR avea libertatea comercială de a stabili tarifele) pentru care CNPR a practicat tarife ce nu au acoperit costurile (exemplu: l-Post cu greutate până în 50g, pentru care CNPR a înregistrat o pierdere de 35.281.067 RON ca urmare a practicării unor tarife sub costuri).

Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că rezultatul financiar aferent anului 2015 (atât pe segmentul serviciilor din sfera serviciului universal, cât şi pentru celelalte servicii nereglementate) este rezultatul unei combinaţii de servicii vândute la tarife sub cost, concomitent cu alte servicii vândute cu o profitabilitate foarte mare. În concluzie, reţinerea primei instanţe în sensul că nici scenariul alternativ propus de către reclamantă nu este fundamentat pe maximizarea profitului, ci ţinteşte în fapt conservarea veniturilor obţinute în scenariul de bază (în ciuda faptului că unele dintre servicii continuă să înregistreze pierderi), este justă.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la efectul de marketing cuantificat de către ANCOM la valoarea de 16.716 RON: autoreclama - 4.900 RON, beneficii de promovare a mărcii proprii prin afişare pe autovehicule din flota - 11.816 RON

Pârâta ANCOM a considerat ca desemnarea CNPR ca furnizor desemnat de serviciul poştal universal aduce un beneficiu "marcii CNPR"; un timp mai mare de expunere va duce la o creştere a notorietăţii marcii CNPR.

Recurenta a considerat că, având in vedere notorietatea Mărcii Posta Romana, cu o istorie de peste 150 de ani în mentalul populaţiei României, nu se mai justifica o "creştere a notorietăţii marcii CNPR", Posta Romana având deja o notorietate uriaşa a "mărcii" pe piaţa din România, fiind o instituţie cu activitate si renume istorice, atingând un nivel al notorietăţii marcii care cu greu poate fi atins, aceasta încă cu mult înainte ca CNPR sa devină furnizor desemnat de servicii poştale, mai mult, chiar inainte de a se înfiinţa Autoritatea de Reglementare in Comunicaţii. Deci, "creşterea" notorietăţii marcii CNPR, susţinuta si cuantificata de către ANCOM reprezintă practic un element neglijabil, reprezentând o cheltuiala iraţionala pe care CNPR nu o poate accepta si cu atât mai mult califica drept un "beneficiu" deţinut de CNPR in istoria şa de furnizor desemnat de serviciu postal universal.

Prima instanţă a reţinut că este neîntemeiată susţinerea reclamantei potrivit căreia estimarea unui beneficiu în valoare de 11.816 RON este nelegală şi nu are la bază un temei realist.

Înalta Curte, evaluând raţionamentul primei instanţe, constată că susţinerile recurentei conform cărora această cuantificare a beneficiilor de marcă ar impune practic CNPR, în scenariul alternativ, o acţiune de promovare a mărcii valorificată printr-o cheltuială pe care CNRP nu o are în vedere în scenariul alternativ, în condiţiile în care nu are loc o afectare a acoperirii naţionale, ci doar o diminuare a frecvenţei, nu corespund realităţii, ANCOM cuantificând doar beneficiile de care reclamanta n-ar mai beneficia în scenariul alternativ.

Astfel, cum a arătat prima instanţă, conform literaturii de specialitate, pentru cuantificarea beneficiilor de marcă, reputaţie şi notorietate este necesară cuantificarea valorii totale a acestor efecte. Notorietatea mărcii comerciale este reprezentată de măsura în care o marcă este recunoscută de potenţialii consumatori şi este corect asociată unui produs, fiind o condiţie necesară pentru crearea unei atitudini favorabile a consumatorilor faţă de un brand. Notorietatea mărcii comerciale creste astfel pe măsură ce marca este expusă către consumatorii finali.

Astfel, metodologia de calcul al efectului de marketing utilizată de E. pentru evaluarea beneficiilor intangibile de promovare a mărcii proprii prin afişarea pe autovehiculele din flotă, precum şi pe uniformele angajaţilor, beneficii atribuibile calităţii de furnizor de serviciu poştal universal, se bazează pe estimarea valorii care poate fi atribuită timpului de expunere a mărcii proprii către publicul ţintă (prin afişarea pe autovehiculele din flotă, precum şi pe uniformele angajaţilor). Această estimare este astfel realizată în doi paşi, un prim pas fiind transformarea numărului de km parcurşi de autovehiculele CNPR, în timp de expunere a mărcii CNPR către publicul ţintă (estimare la nivel lunar, prin factorizarea elementelor viteza medie de deplasare şi a numărului de ore de transport pe zi). Un timp mai mare de expunere va duce la o creştere a notorietăţii mărcii CNPR. În acest context, chiar dacă rutele de transport (acoperirea geografică) ale autovehiculelor CNPR nu se modifică în scenariul alternativ faţă de scenariul de bază, timpul în care marca afişată pe aceste autovehicule şi pe uniformele angajaţilor care le operează este potenţial expusă către publicul ţintă este proporţional cu numărul de km parcurşi, respectiv cu viteza medie de deplasare, deci mai mic.

Al doilea pas consta în evaluarea (estimarea valorică) a acestei expuneri la nivelul costurilor de piaţă, adică al preţurilor care ar fi plătite pentru afişarea mesajelor promoţionale pe autovehiculele din flota CNPR, precum şi pe uniformele angajaţilor CNPR. în acest sens, au fost utilizate informaţii publice referitoare la tarifele de închiriere spaţiu publicitar pe mijloacele de transport pentru diferite companii deţinătoare de vehicule şi care oferă astfel de servicii de promovare.

Prin urmare, în mod legal şi temeinic pârâta a reţinut că, faptul că distanţele sunt în continuare parcurse, numai că la o frecvenţă redusă are ca efect exact diminuarea timpului de expunere a mărcii CNPR, dacă reclamanta n-ar mai avea obligaţiile furnizorului de serviciu universal.

In ceea ce priveşte ajustarea costurilor aferente punctelor de acces, recurenta a susţinut că încadrarea subunităţilor poştale care înregistrează pierderi ca având caracter "comercial" s-a făcut de către ANCOM cu exces de putere, luând in considerare "elementele de senzitivitate" menţionate.

În fat, aşa cum a reţinut prima instanţă, CNPR a fost desemnata, din oficiu, pana la data de 31 decembrie 2018 (prelungita prin Decizia ANCOM nr. 93/2019 pana la data 31 decembrie 2019), in calitate de furnizor de serviciu universal in domeniul serviciilor poştale, conform prevederilor Deciziei Preşedintelui ANCOM nr. 1158/2013, având ca obligaţie fundamentala:

"să asigure în fiecare localitate de pe teritoriul României, cel puţin o colectare de la fiecare punct de acces şi cel puţin o livrare la fiecare adresă indicată, în fiecare zi lucrătoare, dar nu mai puţin de 5 zile pe săptămână."

Astfel, pentru a-si îndeplini obligaţia, CNPR trebuie sa asigure permanent la nivel naţional o reţea poştala care sa asigura colectarea si distribuirea trimiterilor in fiecare zi lucratoare, indiferent daca clienţii serviciului universal accesează sau nu fiecare punct al reţelei poştale. Reţeaua poştala umana trebuia sa fie menţinută in funcţiune zilnic, indiferent de starea vremii, de starea de sănătate a salariaţilor. Spre exemplu, in caz de concedii medicale, de odihna etc CNPR trebuie sa asigure colectarea si distribuirea in toate localităţile tarii, de luni pana vineri, respectiv parcurgerea distantelor de livrare, indiferent daca sunt sau nu trimiteri poştale.

Recurenta a susţinut că utilizarea acestor "elemente de senzitivitate", strict la dispoziţia autorităţii, elemente care nu se pot pune in aplicare si care nu sunt reglementate in Anexa la Decizia Preşedintelui ANCOM nr. 1158/2013 in baza căreia este reglementat de către ANCOM calculul costului net, pune sub semnul întrebării chiar procesul de determinare al costului net, transparenta si corectitudinea lui.

În esenţă, recurenta a criticat respingerea probei cu expertiza de specialitate solicitata de recurenta, in condiţiile in care elementul obiectiv si de specialitate al expertizei ar fi fost de natura a demonstra validitatea modelelor de scenarii alternative avute în vedere de părţi şi nelămurirea chestiunilor legate de costurile inregistrate in localităţile arondate la subunităţile poştale în care în anul 2015 nu s-a colectat sau distribuit nicio trimitere din serviciu universal sau de subunităţile postale care nu înregistrează venituri, respectiv cheltuieli aferente serviciului universal.

Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a legii, verificând raţionamentul pus în aplicare de către pârâtă. Astfel, pentru identificarea punctelor de acces deservite de personal păstrate de CNPR în funcţiune în 2015 din raţiuni comerciale, punctul de pornire a fost lista unităţilor administrativ-teritoriale de bază care îndeplinesc condiţiile prevăzute în Decizia preşedintelui ANCOM nr. 1158/2013.

Prin urmare, din modul de redactare al art. 15 alin. (1) şi (2) din Decizia preşedintelui ANCOM nr. 1158/2013, obligaţia impusă CNPR este îndeplinită prin organizarea a minim unui punct de acces deservit de personal în cadrul unei unităţi administrativ-teritoriale de baza având minim 1.500 de locuitori. Tocmai prin nereglementarea unei anumite densităţi, cerinţa de a asigura puncte de acces deservitele personal în toate unităţile administrativ-teritoriale de baza având minim 1.500 de locuitori este îndeplinită prin punerea la dispoziţia publicului chiar şi numai a unul punct de acces deservit de personal în respectiva unitate.

Astfel, pentru îndeplinirea obligaţiilor de furnizor de serviciu universal, este necesar şi suficient ca CNPR să asigure cel puţin un punct de acces deservit de personal în cadrul unei unităţi administrativ-teritoriale de bază având minim 1,500 de locuitori.

Sigur că recurenta are dreptul de a menţine câte astfel de puncte de acces deservite de personal doreste, însă are dreptul de compensare a costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal doar în ceea ce priveşte cheltuielile efectuate cu asigurarea îndeplinirii obligaţiilor legale pe care le deţine în această calitate. Aşadar, lipsa unei densităţi reglementate nu este echivalentă cu libertatea CNPR de a menţine orice număr de puncte de acces deservite de personal aceasta ar considera de cuviinţă, fără a justifica necesitatea existenţei acestora pentru îndeplinirea celorlalte obligaţii ce decurg din calitatea de furnizor de serviciu universal.

În mod corect a reţinut prima instanţă că o c ompensare a costului net pentru punctele de acces deservite de personal care depăşesc minimul impus de prevederile legale ar fi putut interveni în situaţia în care existenţa acestor puncte de acces deservite de personal suplimentare ar fi justificată de necesitatea îndeplinirii unor alte obligaţii ce decurg tot din calitatea de furnizor de serviciu universal (de exemplu ca urmare a necesităţii respectării cerinţelor de calitate etc) sau ca urmare a unor constrângeri operaţionale ce decurg din aceste obligaţii.

În fapt, aşa cum precizează chiar CNPR în cererea de compensare a costului net aferent anului 2015, în perioada 2008-2015 numărul punctelor de acces deservite de personal a avut fluctuaţii importante, fără ca aceasta să prezinte o justificare în acest sens. De asemenea, în raportul anual 2015 al CNPR, se menţionează că şi în 2015, prin desfiinţarea/înfiinţarea, relocarea şi/sau schimbarea statutului subunităţilor poştale, CNPR îşi păstrează poziţia de lider naţional cu un efectiv de 5.733 subunităţi poştale.

Or, dacă toate subunităţile ar fi în funcţiune ca urmare a obligaţiilor de serviciu universal, aşa cum pretinde CNPR în cererea de cost net, acestea ar trebui să rămână nemodificate pe întreaga perioadă de desemnare ca furnizor de serviciu universal, întrucât obligaţiile impuse furnizorului de serviciu universal sunt neschimbate pe întreaga perioadă de desemnare.

Înalta Curte consideră esenţial argumentul în sensul că livrarea trimiterilor poştale nu trebuie realizată în mod obligatoriu prin intermediul unui punct de contact deservit de personal. În concret, livrarea trimiterilor poştale, potrivit obligaţiilor minime impuse furnizorului de serviciu universal, se poate realiza şi de către un factor poştal care să asigure livrarea pentru mai multe localităţi, nefiind necesar ca în fiecare localitate să existe un punct de contact deservit de personal.

Această concluzie se menţine şi în cazul interpretării prin coroborarea textelor art. 9 alin. (2) şi art. 15 alin. (1) din Decizia preşedintelui ANCOM nr. 1158/2013. Potrivit acestui text, în cazul în care factorul poştal nu poate realiza livrarea, va lăsa un aviz, pe baza căruia destinatarul se poate prezenta la oricare punct de contact deservit de personal din localităţile aflate în proximitatea localităţii destinatarului pentru a se realiza livrarea la punctul de contact, nefiind impusă obligaţia ca această livrare să se efectueze la un punct de contact deservit de personal amplasat în localitatea unde are locuinţa sau sediul destinatarul. Aşadar, conform legislaţiei specifice în vigoare, în cazul punctelor de contact, obligaţia de a pune la dispoziţia utilizatorilor aceste facilităţi se poate asigura prin orice tip de instalaţie fizică (inclusiv sistemele automate de livrare sau factorii poştali).

Prin urmare, niciunde printre obligaţiile furnizorului de serviciu universal nu se regăseşte aceea de a asigura un punct de contact deservit de personal în fiecare localitate de pe teritoriul României, motiv pentru care susţinerile reclamantei potrivit cărora numai prin amplasarea în fiecare localitate a unui punct de contact deservit de personal s-ar asigura respectarea obligaţiei stabilită la art. 9 alin. (2) coroborat cu art. 15 alin. (1) din Decizia preşedintelui ANCOM nr. 1158/2013 sunt neîntemeiate.

La solicitarea ANCOM, CNPR a furnizat o simulare de optimizare a activităţii operaţionale pentru un număr de 947 subunităţi incluse în cererea de compensare a costului net aferent furnizării serviciului universal în 2015, subunităţi localizate pe raza a 416 UAT-uri. Conform acestei analize, prin desfiinţarea acestor subunităţi şi organizarea unei singure subunităţi poştale la nivelul fiecărei UAT analizate - unitate care ar urma să deservească toate localităţile de pe raza UAT-ului respectiv - ar rezulta o creştere a cheltuielilor totale de operare cu 8.466.932 RON. De asemenea, numai pentru un număr de 41 UAT-uri din cele 416 analizate reorganizarea simulată ar produce o economie de cost operaţional de 323.778 RON, în celelalte UAT-uri analizate rezultând creşteri de cost operaţional.

Astfel, criticile de nelegalitate invocate sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, întrucât analiza efectuată de către reclamantă nu are în vedere totalitatea costurilor operaţionale înregistrate în anul 2015 la nivelul PAD-urilor analizate, costuri ocazionate de operarea acestor puncte de prezenţă şi care ar dispărea prin desfiinţarea acestora, iar în cadrul acestei analize nu sunt incluse costuri precum amortizare şi depreciere precum şi categoria de alte costuri înregistrate în anul 2015 în aceste PAD-uri.

În aceste condiţii, în mod legal a reţinut prima instanţă că Decizia ANCOM nr. 327/19.04.2017 nu are un caracter discreţionar, iar analiza de către pârâtă a cererii de compensare efectuată de către reclamantă s-a bazat, în concret, pe elementele de ordin economic şi financiar privind activitatea tuturor punctelor de acces deservite de personal, iar din această analiză rezultă că o parte din costurile suportate de către reclamantă, pentru care aceasta a solicitat compensarea, nu sunt justificate de îndeplinirea de către reclamantă a obligaţiilor de serviciu universal.

Or, potrivit art. 22 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2013, costul net al obligaţiilor de serviciu universal se calculează ca diferenţă între costul net suportat de un furnizor de serviciu universal ca urmare a îndeplinirii obligaţiilor de serviciu universal şi costul net al aceluiaşi furnizor de servicii poştale, în cazul în care şi-ar desfăşura activitatea fără a avea obligaţiile de serviciu universal. Astfel, în mod nejustificat, reclamanta a solicitat, prin cererea de compensare a costului net, compensarea costurilor aferente a 507 puncte de acces deservite de personal care au înregistrat pierderi, dar pentru care nu există obligaţia operării acestora, acestea fiind menţinute în funcţiune din raţiuni comerciale şi nu ca urmare a obligaţiilor de serviciu universal.

În ceea ce priveşte critica legată de respingerea probei cu expertiza de specialitate, dincolo de faptul că reprezintă un aspect de netemeinicie, nu se indică care este norma legală nerespectată de prima instanţă, cât timp aceasta a avut în vedere argumente de nelegalitate, bazate pe aspectele de fapt prezentate de părţi.

Având în vedere toate aceste argumente, Înalta Curte nu poate reţine critica recurentei, în sensul că instanţa de fond, prin respingerea cererii de chemare in judecata, a validat in beneficiul intimatei ANCOM un drept discreţionar de libera apreciere în accepţiunea legislaţiei privind contenciosul administrativ.

In ceea ce priveşte critica legată de faptul că în cuprinsul motivării sentinţei nu sunt prezentate niciun fel de motive din care sa rezulte de ce modul de calcul al costului net avut in vedere de ANCOM, semnificativ diferit de costul net calculat de autoritatea de reglementare nu constituie o expresie a exercitării abuzive a dreptului de apreciere al autoritatii, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este motivată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în condiţiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia adoptată; Înalta Curte apreciază că sentinţa civilă recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă. De altfel, se constată că prin argumentele aduse pe această cale se invocă în esenţă o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce au fost verificate în cadrul motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea insuficientă nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată.

Instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea. Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei.

6.3. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Compania Naţională Poşta Română S.A. împotriva sentinţei nr. 5042 din 19 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 februarie 2022.