Undeveloped casation grounds in administrative tax litigation render extraordinary appeal null

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, B. şi C., a solicitat anularea rezoluţiei nr. 2874//IJ/1338/DIJ/2018 precum şi a rezoluţiei din 02. 10. 2018 din cadrul lucrării nr. x/2018.

La termenul de judecată din data de 14 ianuarie 20120, instanţa a invocat din oficiu, excepţia tardivităţii acţiunii, prorogând discutarea acesteia după depunerea la dosarul cauzei de către reclamant a unor copii, certificate pentru conformitate cu originalul, de pe plicurile în care i-au fost comunicate rezoluţiile contestate.

Astfel, pentru a acorda posibilitatea reclamantului să depună la dosarul cauzei copii certificate pentru conformitate cu originalul, de pe plicurile în care i-au fost comunicate rezoluţiile contestate, instanţa a amâna judecarea cauzei şi a pus în vedere reclamantului, prin citaţie, să depună la dosarul cauzei copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe plicurile în care i-au fost comunicate rezoluţiile contestate, pentru a se verifica respectarea termenului de contestaţie, sub sancţiunea suspendării şi a acaordat termen la data de 25.02.2020, pentru când va fi citat reclamantul, cu menţiunea de mai-sus, pârâtele având termen în cunoştinţă.

La termenul de judecată stabilit, având în vedere că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită în sarcina acestuia la termenul anterior de judecată, instanţa a reţinut cauza în pronunţare asupra necesităţii suspendării judecăţii.

După deliberare, având în vedere că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina sa la termenul de judecată din data de 14.01.2020, respectiv nu a depus la dosarul cauzei copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe plicurile în care i-au fost comunicate rezoluţiile contestate, pentru a se verifica respectarea termenului de contestaţie, astfel încât desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante.

1.2. Hotărârea/Încheierea instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 25 februarie 2020, a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Inspecţia Judiciară, B. şi C., pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligaţiei de a depune la dosar copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe plicurile în care i-au fost comunicate rezoluţiile contestate.

1. 3. Calea de atac exercitată şi motivele de recurs înfăţişate

Împotriva acestei încheieri a promovat recurs reclamantul A., în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

După prezentarea contextului raportului juridic, reinterând susţinerile din actiunea formulată şi înregistară pe rolul Curţii de Apel, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă în vederea continuării judecăţii.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-reclamant a arătat că în mod eronat instanţa de fond a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe prevederile pct. 1, pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, menţinerea încheierii atacate şi, pe cale de consecinţă, menţinerea măsurii suspendării ca fiind temeinică şi legală.

La rândul său, recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 12 ianuarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţia nulităţii recursului.

Examinând cererea de recurs în raport de excepţia nulităţii pentru nemotivatea recursului, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., prin raportare la conţinutul declaraţiei de recurs şi la motivele de casare invocate, respectiv pct. 1, 6 şi 8 ale art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită şi să anuleze recursul, având în vedere următoarele considerente:

Dispoziţiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor, iar dispoziţiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din acelaşi act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalităţii hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menţionate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

Înalta Curte reţine, pe de o parte, că, deşi se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 5, pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete asupra raţionamentului curţii de apel care a determinat soluţia de suspendare a cauzei şi care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin încheierea recurată, partea rezumându-se a prezenta aspecte ce ţin de fondul cauzei.

Pe de altă parte, în recurs, recurentul nu a opus niciun argument de nelegalitate cu privire la considerentele încheierii atacate, indicând formal dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 1, pct. 6 şi 8 C. proc. civ., fără a arăta care sunt aspectele contradictorii din cuprinsul deciziei atacate şi fără a dezvolta motivele de casare invocate sub aspectul normelor legale interpretate ori aplicate greşit de către instanţa de apel.

Pentru a putea conduce la casarea hotărârii/încheierii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a unor dispoziţii legale pretins încălcate, astfel cum a procedat recurentul-reclamant în cadrul memoriului de recurs, întrucât condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor imputate instanţei.

Aceste aspecte, invocate de recurent în susţinerea solicitării sale, în situaţia în care instanţa ar respinge prezentul recurs, nu pot fi asimilate unor veritabile critici susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reţinute de instanţă în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Mai mult decât atât, excedează analizei ce poate fi realizată în faza procesuală a recursului susţinerile recurentului-reclamant care vizează modul de apreciere a probelor, a susţinerilor din întâmpinarea formulată în cauză de partea adversă,instanţa de fond având plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte dovezile administrate în cauză, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

Or, cerinţa legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.

Reţinând că recurentul-reclamant nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condiţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Aşa fiind, cum recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate care se grefează pe conţinutul sentinţei atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva încheierii din 25 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2021.