Return of security deposit pending definitive resolution of underlying substantive action

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 29.05.2020, reclamanta Comuna Adamclisi a solicitat restituirea cautiunii în cuantum total de 35.161 RON, achitate în dosarul nr. x/2015.

În argumentele expuse în susţinerea cererii, reclamanta a arătat că, prin sentinta civila nr. 1949/07.06.2016, Curtea de Apel Bucuresti-sectia a VIII-a a respins cererea de suspendare a excutării, însă prin decizia civila nr. 3813/08.11.2018, Înalta Curte de Casatie si Justitie- sectia de contencios administrativ si fiscal a admis recursul declarat de reclamanta, a casat în parte sentinta de mai sus si a admis cererea, în sensul suspendarii executarii Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare nr. x/02.12.2015 până la pronuntarea instantei de fond.

Reclamanta a susţinut că decizia civila nr. 3813/08.11.2018 este definitivă, astfel încat este indeplinita conditia impusă de art. 1064, alin. (1) pentru restituirea cautiunii.

1.2. Hotărârea/Încheierea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 9 iulie 2020, a respins cererea de restituire a cautiunii, formulată de petenta Comuna Adamclisi, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Energiei şi Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, ca neintemeiată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a promovat recurs reclamanta Comuna Adamclisi, care vizează, în esenţă, următoarele critici de nelegalitate, din perspectiva incidenţei dispoziţiilor art. 488 alin. (1), (8) C. proc. civ.

Recurenta- reclamantă, prin memoriul de recurs depus a solicitat admiterea recursului, casarae încheierii atacte şi, în rejudecare, admitrea cererii astfel cum a fost formulată.

În esenţă, a susţinut că, în vederea susţinerii litigiului a achitat cauţiunea în cuantum de 35.161 RON, respectiv, prin ordinul de plata nr. x/12.01.2016 în cuantum de 15.161 RON si ordinul de plata nr x/12.01.2016.

În opinia recurentei, era îndrituită să uziteze de disp. art. art. 1064 C. proc. civ., la restituirea cauţiunii.

Arată în continuare recurenta că în mod greşit curtea de apel a interpretat normele de drept material (motivul de casare prevăzut de art. 488, pct. 8 C. proc. civ.), în ceea ce priveşte dispoziţiile precise ale art. 1064 C. proc. civ. (din perspectiva condiţiilor de restituire a cauţiunii), în condiţiile în care, raportat la înscrisurile depuse la dosarul cauzei si la faptul ca avem o hotărâre definitivă, cauţiunea se impunea a fi restituită.

In acest sens, a apreciat ca, Curtea de Apel Bucureşti în mod nefondat si confuz a reţinut faptul ca la momentul suspendării procesului-verbal de nereguli x/02.12.2015, se află în faza contestării administrative, contestaţie nesolutionată, datorita suspendării soluţionării acesteia.

În fine, susţine recurenta, motivarea instanţei de fond este în contradicţie totala dispoziţiile art. 1064 C. proc. civ., care prevăd faptul ca, cauţiunea se restituie după soluţionarea definitivă a procesului în legătura cu care s-a stabilit cauţiunea.

Mai mult, raporat la aspectele menţionate anterior, sub nicio formă nu putem discuta de prematuritatea solicitării, cauţiunii, în condiţiile în care aceasta se restituie după soluţionarea definitiva a procesului în legătura cu care s-a stabilit, în cauza litigiul prezent în care s-a obţinut suspendarea p-v de nereguli, prin decizia pronunţată de ICCJ.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii - pârâţi Ministerul Energiei (fost Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri) şi Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management Pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice reprez. de Ministerul Finanţelor Publice nu au formulat întâmpinare în cauză.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată, în raport de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ale căror dispoziţii se încadrează criticile formulate), Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1064 din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus. (…)

(4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii."

În raport de aceste prevederi, se observă o diferenţă de reglementare a procedurii de eliberare a cauţiunii, după cum măsura suspendării a fost admisă (caz reglementat de alin. (1) şi (2) ale art. 1064), sau cererea de suspendare, pentru a cărei soluţionare a fost consemnată cauţiunea, a fost respinsă (caz reglementat de alin. (4) al art. 1064).

Astfel, în situaţia admiterii cererii de suspendare se solicită îndeplinirea unui cumul de condiţii pentru a se putea dispune restituirea cauţiunii şi anume: să existe o cerere a persoanei îndreptăţite; cauza să fie definitiv soluţionată; inexistenţa unei cereri pentru plata despăgubirilor, formulată de partea în defavoarea căreia s-a dispus suspendarea în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii. În situaţia respingerii cererii de suspendare, textul de lege nu prevede vreo condiţie pentru restituirea cauţiunii, această măsură putând fiind dispusă din oficiu.

Recurenta a criticat modalitatea de interpretare şi aplicare de către curtea de apel a dispoziţiilor art. 1064 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., susţinând că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de acest text legal pentru a se dispune restituirea sumelor consemnate cu titlu de cauţiune.

Este adevărat că în cauza de faţă, cauţiunea ce face obiectul cererii de restituire a fost consemnată în vederea soluţionării cererii de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare nr. x/02.12.2015, s-a dispus pănă la pronuntarea instantei de fond asupra actiunii în anularea acestuia, cu precizarea ca la momentul dispunerii suspendării (adică la data pronuntarii deciziei civile nr. 3813/08.11.2018 de către Înalta Curte de Casatie si Justitie) procedura contestarii procesului-verbal se afla în faza administrativă, în sensul ca reclamanta formulase contestatie administrativă, iar organul competent suspendase solutionarea acesteia (după cum se mentionează în pagina 11 a deciziei ICCJ).

Referitor la ipoteza (pe care reclamanta pretinde că i-ar fi aplicabilă) de restituire a cautiunii, respectiv "după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea", aceasta trebuie interpretată ca vizând situatiile în care suspendarea executarii vizează fie o hotărâre judecatorească, până la solutionarea căii de atac declarate împotriva acesteia, fie vizeaza o masură ce face obiectul judecatii pe fond într-un alt dosar, pana la solutionarea acelui dosar.

Însă, potrivit dispoziţiilor art. 1064 alin. (1) teza finală C. proc. civ., îndeplinirea condiţiei care impune ca procesul în legătură cu care a fost stabilită cauţiunea să fie soluţionat prin hotărâre definitivă nu este suficientă pentru a se dispune restituirea cauţiunii în ipoteza în care efectele măsurii pentru care s-a dispus plata acesteia nu au încetat.

În mod corespunzător, alin. (2) al aceluiaşi text legal prevede că termenul de 30 de zile mai înainte de împlinirea căruia nu se poate dispune restituirea cauţiunii, curge de la data rămânerii definitive a hotărârii, respectiv de la data încetării efectelor măsurii prevăzute la alin. (1).

Înalta Curte constată că instanţa de fond, cu ocazia soluţionării cererii, a verificat îndeplinirea condiţiilor reglementate de art. 1064 C. proc. civ. pentru restituirea cauţiunii, reţinând în mod corect că, desi cauţiunera se achită la momentul introducerii cererii de suspendare, scopul acesteia nu este legat de activitatea de judecată în sine, ci de efectele pe care le-ar putea produce părtii adverse, în viitor, hotărarea judecatoreasca de suspendare a executarii actului.

Acesta este şi motivul pentru care art. 1064 C. proc. civ. prevede ca una din situatiile in care se dispune restituirea cautiunii este "încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus".

De altfel, judecătorul fondului a argumentat clar că la dosar nu exista dovezi în sensul ca organele fiscale ar fi procedat la solutionarea pe fond a contestatiei administrative a reclamantei sau ca vreo instanta judecatoreasca s-ar fi pronuntat pe fond în cadrul unei actiuni in anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare nr. x/02.12.2015.

Ca atare,instanţa de fond în mod corect a concluzionat că masura suspendarii executarii acestuia subzistă şi în prezent.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) şi 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă Comuna Adamclisi prin primar împotriva încheierii din 9 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă Comuna Adamclisi prin primar împotriva încheierii din 9 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2021.