Inadmissibility of appeal against irrevocable Court of Appeal judgment challenging judicial disciplinary classification resolution

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară au formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei de clasare dispusă de pârâtă la data de 27.07.2016 în dosarul nr x, solicitând desfiinţarea acesteia.

În motivarea contestaţiei, reclamanţii se consideră vătămaţi prin Rezoluţia de clasare contestată, solicitând o reanalizare a soluţiei de clasare din două motive: termenul de prescripţie a răspunderii disciplinare nu s-a împlinit dacă se avea în vedere data ultimei soluţii date în Dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Făurei, declinat la Tribunalul Brăila şi soluţionat definitiv de Curtea de Apel Galaţi. Cauza care închide periplul procedurilor judiciare prin care cauza cercetată în dosarul de urmărire penală 258/P/2006 s-a încheiat şi că termenul de prescripţie a răspunderii disciplinare a fost întrerupt prin numeroasele sesizări depuse la Consiliul Superior al Magistraturii în cei 10 ani de procese şi care aveau drept răspuns că atâta timp cât cauza se află pe rolul instanţelor de judecată şi nu este o soluţie definitivă, inspecţia nu poate interveni în actul de justiţie.

Prin Decizia nr. 5/19.01.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Galaţi şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti-SCAF.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe cu nr. x/2016, la data de 17.03.2017, iar la data de 09.05.2017, prin încheiere, Curtea a pus în vedere reclamanţilor să precizeze Rezoluţia de clasare pe care înţelege să o conteste, arătând că este vorba despre Rezoluţia nr. x/2016 din 14.11.2016, care ar fi avut în vedere întreaga cazuistică şi care la rândul său a fost contestată.

Prin încheierea din data de 20.06.2017, Curtea a dispus citarea în cauză în calitate de pârât a magistratului vizat prin Rezoluţie, D., şi emiterea unei adrese către Inspecţia Judiciară să comunice dacă în dosarul în care s-a emis Rezoluţia contestată în cauza dedusă judecăţii au fost avute în vedere şi aspectele invocate la fila x din memoriul înregistrat la data de 23.05.2016, cu numărul x cu privire la dosarul nr. x/P.

La data de 21.07.2017, Inspecţia Judiciară a transmis precizările solicitate de instanţă.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4897 din 12 decembrie 2017, a respins contestaţia formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

1.3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanţi A., B. şi C. criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 şi urm. din C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi în rejudecare admiterea acţşiunii astfel cum a fost formulată.

În esenţă, recurenţii au susţinut că, prin analiza celor doua puncte din cadrul precizărilor si a apărărilor prezentate de pârâtă în general se poate constata că, în raport de solicitarea instanţei investită cu soluţionarea contestaţiei împotriva Rezoluţiei de clasare, Inspecţia Judiciară nu a răspuns la solicitarea instanţei de judecata cu privire la aspectul daca au fost au fost avute în vedere şi aspectele invocate la fila x din memorial înregistrat sub nr. x la data de 23.05.2016 cu privire la Dosarul civil nr. x/2014 înregistrat pe rolul Judecătoriei Faurei, declinat la Tribunalul Brăila şi soluţionat definitiv de Curtea de Apel Galaţi prin Decizia nr. 171/A din 26.10.2015 la analiza dosarului in care s-a emis Rezoluţia nr. 3996/1J/2175/DU/2016 din 27.07.2016.

De asemenea, instanţa de fond a nesocotit normele de drept invocate de reclamanţi, pronunţând o sentinţă nelegală, în raport de exigenţele textului de lege menţionat în cererea de chemare în judecată.

1.4. Apărările formulate de intimata-pârâtă

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

În şedinţa publică din data de 12 februarie 2021, Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, prin raportare la dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale nr. 397/2014 dar şi la soluţia de unificare a jurisprudenţei din data de 9 octombrie 2017 adoptată în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

1.5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate admisibilitatea recursului, din perspectiva dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. statuează că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, precum şi pe dispoziţiile art. 45 şi art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, instanţa fiind învestită cu cererea de anulare a unei rezoluţii de clasare, emisă de pârâta Inspecţia Judiciară.

Prin Decizia nr. 397 din 03 iulie 2014, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, legile şi ordonanţele în vigoare, constatate a fi neconstituţionale, "îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".

Întrucât, la expirarea termenului de 45 de zile, nu au fost operate modificările legislative necesare punerii în acord a dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 cu prevederile constituţionale, Înalta Curte, în exercitarea rolului de unificator al jurisprudenţei, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 13 februarie 2017, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit că:

"Rezoluţia de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."

La adoptarea acestei soluţii s-a avut în vedere aplicarea principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) C. proc. civ., referitor la judecata pricinilor potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare (cea mai apropiată), în speţă a regimului juridic aplicabil acţiunii exercitate împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării (art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată). Aplicarea art. 5 alin. (3) C. proc. civ., reprezintă o concretizare a principiului "ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet" (unde există aceeaşi raţiune, soluţia trebuie să fie identică).

De asemenea, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 09 octombrie 2017, în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că:

"În ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil."

Această interpretare a fost generată de împrejurarea că dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 317/2004 nu pot fi aplicate parţial, doar în ceea ce priveşte aspectele legate de îndeplinirea procedurii prealabile şi ignorate în privinţa altor aspecte procedurale, precum regimul căilor de atac, o astfel de situaţie putând duce la aplicarea unei lex tertia, prin aplicarea concomitentă a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 şi ale Legii nr. 317/2004.

Aşadar, prin Soluţia de principiu adoptată la 09 octombrie 2017 s-a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 47 alin. (6)-(7) şi în ceea ce priveşte procedura de contestare a rezoluţiilor de clasare şi regimul căii de atac formulate împotriva hotărârii instanţei de fond, aceste prevederi stabilind că: (6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt: a) respingerea contestaţiei; b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare. (7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."

Astfel, având în vedere soluţia de principiu adoptată, de aplicare prin analogie a prevederilor legale sus-enunţate, dar şi dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte constată că sentinţa nr. 4897 din 12 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost soluţionată pe fond contestaţia formulată de reclamanţi împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării ce a făcut obiectul dosrului nr. x, este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 314/2004).

Prin urmare, întrucât prin dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 s-a reţinut că hotărârile Curţii de Apel Bucureşti sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente şi în cazul contestării rezoluţiilor de clasare, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanţii A., B. şi C. este inadmisibil, fiind declarat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a fi atacată cu recurs.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege", iar art. 634 alin. (1) din acelaşi cod statuează că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În prezenta cauză, recurenţii au formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor menţionate, este definitivă. Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurenţii nu au deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei atacate, întrucât, pe de o parte aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, iar pe de altă parte, calea de atac formulată nu este prevăzută de textul de lege special, respectiv art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu şi va respinge recursul reclamanţilor ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de recurenţii - reclamanţi A., B. Şi C. împotriva sentinţei civile nr. 4897 din 12 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2021.