Lack of legitimate interest in appeal following subsequent administrative compliance with salary recalculation mandate
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the defendant appellate court as lacking interest, leaving the first-instance judgment in force, which had ordered the administrative recalculation of salaries for auxiliary judicial staff and the payment of wage differences with inflation and legal interest. The dispute concerned a labor conflict where approximately 60 auxiliary employees challenged a local salary classification decision, arguing that the administrative body failed to apply the correct sectoral reference values mandated by national legislation for specific periods between 2014 and 2016. The appellate court’s initial attempt to dismiss the case as having lost its object was rejected, but the final appeal was barred because the defendant subsequently issued a new administrative decision satisfying the plaintiffs' claims, thereby extinguishing the legitimate interest required to maintain the judicial proceeding under Articles 32(1)(d) and 33 of the Code of Civil Procedure, which mandates that a valid interest must be present at the time of filing and throughout the process.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 33 din C. proc. civ, art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Lack of legitimate interest in appeal following subsequent administrative compliance with salary recalculation mandate: Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a promovat recurs pârâta Curtea de Apel Timişoara, care vizează, în esenţă, următoarele critici de nelegalitate, din perspectiva incidenţei dispoziţiilor art. 488 alin. (1), (8) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 12 februarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Asupra cauzei civile de faţă, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 21.04.2017, reclamanţii reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE. şi FFF., au formulat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul Galaţi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, contestaţie împotriva Hotărârii nr. 4/05.03.2017 adoptate de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Timişoara, de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva modului de calcul al salarizării stabilit prin Decizia nr. 32/A/03.02.2017 a Preşedintelui Curţii de Apel Timişoara solicitând:
1. Anularea acestora în ceea ce priveşte valoarea de referinţă sectorială de 405, precum şi data de la care se aplică valoarea de referinţă sectorială majorată în ceea ce priveşte cuantumul acesteia;
2. Emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar şi conex din cadrul Tribunalului Galaţi, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 445,5 RON, corespunzătoare fiecărei funcţii, grad profesional, gradaţie şi vechime în funcţie, începând cu data de 16 ianuarie 2014;
3. Emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar şi conex din cadrul Tribunalului Galaţi, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON începând cu data de 9 aprilie 2015, conform Legii nr. 71/2015, plus 10% începând cu 01 decembrie 2015, conform art. 4 din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015;
4. Obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015. respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 445,5 RON, corespunzătoare fiecărei funcţii, grad profesional, gradaţie şi vechime în funcţie, începând cu data de 16 ianuarie 2014, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, + 10% începând cu 01.12.2015) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.
Prin sentinţa civilă nr. 3350/12.07.2017 a Tribunalului Arad a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, unde a fost înregistrată la data de 25.08.2017.
1.2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3767 din 17 octombrie 2017, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi a respins acţiunea formulată împotriva acestui pârât pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
A admis în parte acţiunea formulată de către reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE. şi FFF., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Arad si, pe cale de consecinţă, a anulat parţial Decizia nr. 32/A/03.02.2017, emisă de Curtea de Apel Timişoara şi Hotărârea nr. 4/06.03.2017 emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Timişoara, în ceea ce priveşte pe reclamanţi şi a obligat pârâta Curtea de Apel Timişoara să procedeze la emiterea unor noi decizii de salarizare reclamanţilor, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, prin care să aibă în vedere o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016.
Totodată, a obligat pârâţii la plata către fiecare reclamant a diferenţei de drepturi salariale dintre suma încasată, cu titlu de indemnizaţie şi suma ce ar fi obţinut-o prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 până la 30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016, actualizate cu indicele de inflaţie în ziua plăţii efective, la care se va adăuga dobânda legală, calculată de la data de 09.04.2015 şi până la data plăţii efective şi a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.
1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a promovat recurs pârâta Curtea de Apel Timişoara, care vizează, în esenţă, următoarele critici de nelegalitate, din perspectiva incidenţei dispoziţiilor art. 488 alin. (1), (8) C. proc. civ.
Recurenta- pârâtă, prin memoriul de recurs depus a solicitat admiterea recursului şi respingerea cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect, având în vedere că reclamanţilor le-au fost recunoscute drepturile solicitate prin prezenta acţiune, prin emiterea Deciziei nr. 79 din 29. 05. 2018, emisă de preşedintele Curţii de Apel Timişoara.
La termenul de judecată din 12 februarie 2021, Înalta Curte a invocat, din oficiu, execpţia lipsei de interes a recursului, având în vedere că, prin Decizia nr. 79 emisă de preşedintele Curţii de Apel Timişoara, s-au stabilit drepturile salariale ale reclamanţiloe, în conformitate cu pretenţiile deduse judecăţii în prezenta cauză.
1.4. Hotărârea şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cererea de recurs, cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., din perspectiva excepţiei lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, cererea de recurs urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că solicitarea recurentei-pârâte Curtea de Apel Timişoara în sensul admiterii recursului şi respingerii acţiunii ca rămasă fără obiect, nu poate fi primită, având în vedere că decizia emisă prin care s-au recunoscut pretenţiile salariale ale reclamanţilor a fost emis după pronunţarea instanţei de fond, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi obligarea la stabilirea drepturilor reclamanţilor, dispoziţii de stabilire a drepturilor salariale individuale producătoare de efecte juridice în perioadele de referinţă, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, prin care să aibă în vedere o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016.
.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, Înalta Curte reţine că activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.
Întrucât cauza de faţă are drept obiect emiterea unuei decizii de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanţi, în stabilirea interesului procesual în susţinerea recursului se au în vedere şi evenimentele survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv, actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.
În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susţinerea recursului, având în vedere că recurenta-pârâtă, ulterior promovării căii de atac, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa de fond, cu efectul recunoaşterii pretenţiilor reclamanţilor.
Prin urmare, interesul de a acţiona al recurentului-pârât nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., iar o eventuală soluţie de admitere a recursului, ar fi lipsită de eficacitate juridică.
Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâtă Curtea de Apel Timişoara, ca fiind lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului promovat de pârâtă, invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Curtea de Apel Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 3767 din 17 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2021.