Funding denial upheld for Centenary monument project lacking artistic-concept approval

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 07.02.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a -IX - a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale a formulat cerere pentru soluţionarea cererii de finanţare nerambursabilă pentru manifestări, acţiuni şi proiecte de aniversare a Centenarului României (1918 - 2018) şi al Primului Război Mondial, înregistrată sub nr. x/14.03.2018 şi acordarea punctajului pentru finanţarea solicitată conform Ordinului Ministerului Culturii nr. 2319/2018 de aprobare a Ghidului.

Prin cererea adiţională depusă la data de 22.02.2019, reclamanta A. a solicitat anularea în parte a procesului-verbal al comisiei de selecţie; anularea în parte a Anunţului cu privire la clarificări şi depunerea contestaţiilor asupra modului de respectare a procedurii privind organizarea şi desfăşurarea selecţiei manifestărilor, acţiunilor şi proiectelor de aniversare a Centenarului României (1918 - 2018) şi al Primului Război Mondial, formulate şi asumate de entităţi persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial publicat pe situl MCIN la adresa http://www.x.ro/anunt- si a listei Centralizare Proiecte 03.08.2018; anularea în parte a procesului-verbal al Comisiei de soluţionare a contestaţiilor înregistrat sub numărul x/20.08.2018; anularea în parte a anunţului public cu privire la rezultatul procedurii de soluţionare a contestaţiilor publicat pe site-ul MCIN la hyperlink http://www.x.ro/anunt-l, si a Listei manifestărilor/acţiunilor/proiectelor neselectate în urma analizei comisiei de contestaţii conform art. 14 alin. (7) din Ordinul MCIN nr. 2319/2018; Acordarea finanţării nerambursabile pentru manifestări, acţiuni şi proiecte de aniversare a Centenarului României (1918 - 2018) şi al Primului Război Mondial şi obligarea pârâtei să încheie Contractul de finanţare nerambursabilă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 79 pronunţată la data de 31 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei de obiect a cererii ca neîntemeiate.

Totodată, a respins acţiunea ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate menţionată anterior a formulat recurs reclamanta A. întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată şi completată.

În motivarea recursului, după o amplă prezentare a situaţiei de fapt, arată recurenta, subsumat primului motiv de recurs, faptul că intimatul Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale a emis Avizul nr. x/08.08.2018 pentru amplasarea monumentului B. pentru care s-a solicitat finanţarea nerambursabilă în oraşul Măgurele, str. x, Fizicienilor, judeţul Ilfov.

Se menţionează în cuprinsul acestui aviz că "nu ţine loc de aviz favorabil/autorizaţie emisă de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale potrivit Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice şi/sau a Ordonanţei Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional.

Precizează recurenta că dispoziţiile Legii nr. 422/2000 şi O.G. nr. 43/2000 nu sunt aplicabile monumentului propus de aceasta, şi drept urmare susţine că a îndeplinit toate condiţiile legale, inclusiv dispoziţiile legilor speciale pentru obţinerea finanţării nerambursabile pentru proiectul dedicat B., fapt ce atrage nelegalitatea sentintei atacate.

Cu referire la cel de-al doilea motiv de recurs, se susţine că cererea de obţinere a finanţării nerambursabile îndeplineşte dispoziţiile Ordinului nr. 2319/2018, respectiv a prevederilor art. 7 şi 8 din Ghidul privind procedura de selecţie.

Rezultatul primei etape a procedurii de selecţie a cererilor de finanţare nerambursabilă s-a publicat pe site-ul ministerului la data de 03.08.2018 în cadrul ANUNŢULUI cu privire la clarificări şi depunerea contestaţiilor asupra modului de respectare a procedurii privind organizarea şi desfăşurarea selecţiei manifestărilor, acţiunilor şi proiectelor de aniversare a Centenarului României (1918 - 2018) şi al Primului Război Mondial formulate şi asumate de entităţi persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial.

Rezultatul procedurii de selecţie a fost publicat într-un anunţ pe site-ul web al ministerului sub forma unui hyperlink la un fişier excel, în fapt un tabel nesemnat de nimeni care nu poate avea în niciun fel însemnătatea unui act administrativ care să stabilească rezultatul unei proceduri de acordare a unor finanţări nerambursabile.

Arată recurenta că în acest tabel proiectul acesteia i s-a atribuit un calificativ neconform cu prevederile Ordinului nr. 2319/2018, iar comisia de selecţie a menţionat faptul că nu s-a putut pronunţa pe dosarele care solicită finanţarea pentru monumente de for public "în absenţa unui aviz de la Comisia Naţională pentru Monumente de for public" şi recomandă o evaluare separată.

Arata, de asemenea, că punctul de vedere al comisiei de selecţie a fost susţinut şi de Comisia de soluţionare a Contestaţiilor invocând şi imposibilitatea de analiză a contestaţiei în baza mandatului primit.

Susţine recurenta că Ghidul privind procedura de selecţie a manifestărilor, acţiunilor şi proiectelor de aniversare a Centenarului României nu cuprinde prevederi exprese legate de acest tip de acţiuni din categoria "Monumente de for Public" nefiind solicitată îndeplinirea vreunor precondiţii pentru selectarea în vederea finanţării, fapt ce atrage nelegalitatea soluţiei de respingere a proiectului propus de recurentă.

Încadrarea în legislaţia specifică, respectiv respectarea Legii monumentelor de for public nr. 120/2006 cu modificările şi completările ulterioare, incumbă celor ce intenţionează o astfel de acţiune pe durata realizării proiectului dar nu poate condiţiona faza de selecţie pentru finanţare atâta vreme cât nu a fost solicitată în mod expres o astfel de cerinţă în Ghidul privind procedura de selecţie. Cererea de finanţare a fost întocmită strict în condiţiile Ghidului şi nu a inclus şi alte documente suplimentare în afara celor expres solicitate de prevederile art. 7 şi 8, în condiţiile în care documentaţia de proiect era compusă limitativ dintr-o cerere de finanţare cu format tipizat şi documente anexe şi care nu sunt de natura celor menţionate ca motiv al respingerii.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Ministerul Culturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând în esenţă ca instanţa de fond a făcut o interpretare şi aplicare corectă a normelor de drept incidente cauzei.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cererea de recurs este întemeiată în drept pe motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Controlul judiciar declanşat de recurenta-reclamantă a avut ca obiect respingerea de către intimat a proiectului său reprezentat de edificarea monumentului dedicat B. şi manifestării culturale conexe constând în expoziţii muzeale.

Din cuprinsul procesului-verbal al comisiei de selecţie a propunerilor privind manifestările acţiunile şi proiectele de aniversare a Centenarului României şi a primului război mondial, formulate şi asumate de entităţi persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, reiese că pentru un număr de 7 proiecte Comisia a constatat că nu este competentă să evalueze propunerile întrucât acestea priveau ridicarea de monumente de for public, proiecte care au un regim special, reglementat de acte normative specifice, recomandând o evaluare separată a acestor dosare.

Înalta Curte reţine că şi Comisia de soluţionare a contestaţiilor nr. 2711/20.08.2018 a reţinut nerespectarea legislaţiei specifice făcându-se referire la faptul că proiectul propus intră în sfera de aplicare a dispoziţiilor Ordinului Ministerului Culturii nr. 2200/26.03.2015 astfel că s-a arătat că atribuţia evaluării proiectului revine Comisie Naţionale a Monumentelor de For Public.

Observând proiectul propus de către recurenta-reclamantă, se constată că acesta a avut ca temă un monument istoric care se înscrie în categoria monumentelor de for public, respectiv Legea nr. 120/2006. Amplasarea monumentelor de for public se realizează cu respectarea tuturor prevederilor în vigoare privind urbanismul şi autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum şi cu avizul privind concepţia artistică a monumentului de for public emis de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale în baza analizei realizate de Comisia Naţională pentru Monumentele de For Public.

Este necontestat faptul că proiectul propus de către recurenta-reclamantă intră în categoria monumentelor de for public.

În raport de aceste aspect, reiese cu puterea evidenţei că recurenta avea obligaţia de a respecta, în vederea realizării acestui proiect, şi normele speciale prevăzute de Legea nr. 120/2006 şi Ordinul Ministerului Culturii nr. 2200/2015.

Dreptul civil român porneşte de la două principii fundamentale în interpretarea şi delimitarea domeniului de aplicare a legii generale şi, respectiv, a legii speciale: specialia generalibus derogant şi generalia specialibus non derogant.

Consecinţa acestor principii de interpretare este aceea că ori de câte ori există dispoziţii legale speciale ce reglementează o materie dată este înlăturată de la aplicare legea generală care reglementează aceeaşi materie, legea generală putând fi aplicată doar în completare, pentru acele aspecte ce au scăpat reglementării speciale.

Neaplicarea legii generale pentru ipoteze legale cuprinse în dispoziţii speciale este o regulă de drept ce rezultă din aplicarea în practică a celor două principii enunţate anterior. Ca atare, nu este necesară înlăturarea expresă de la aplicare a legii generale, prin dispoziţii incluse în legea specială, după cum nu este necesară nici pronunţarea unor decizii în interesul legii care să lămurească expres problema raportului dintre legea generală şi legea specială, întrucât principiile de drept - fie că sunt incluse sau nu sunt incluse într-o reglementare expresă - se impun părţilor şi interpretului întocmai ca legea, dată fiind natura lor juridică de reguli fundamentale ale unui sistem de drept.

Pornind de la aceste consideraţii, Înalta Curte reţine că problema de drept supusă atenţiei judecătorului de la fond a vizat împrejurarea dacă proiectul propus de către recurentă trebuia să respecte şi normele speciale prevăzute de Legea nr. 120/2006 şi Ordinul nr. 2200/2015, problemă de drept analizată în mod corect de judecătorul fondului care a stabilit, in baza principiului de drept enunţat mai sus, că acest proiect trebuie să respecte şi normele speciale prevăzute de Legea nr. 120/2006 şi Ordinul 2200/2015.

Observând domeniul de aplicare al Legii nr. 120/2006:

"Art. 1

Prezenta lege reglementează cadrul juridic general al realizării, amplasării şi administrării monumentelor de for public.

Art. 2

(1) În sensul prezentei legi, monumentele de for public sunt bunuri imobile, lucrări de artă plastică, artă monumentală, construcţii sau amenajări neutilitare, având caracter decorativ, comemorativ şi de semnal, amplasate în spaţii publice, într-o zonă de protecţie, pe terenuri aflate în domeniul public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale.

(2) Monumentele de for public pot fi clasate ca monumente istorice, urmând regimul juridic general stabilit pentru acestea.

Art. 4

Monumentele de for public se pot realiza după cum urmează:

a) ca obiectiv de investiţie prevăzut în bugetele autorităţilor, instituţiilor şi serviciilor publice;

b) în cadrul unor programe şi proiecte culturale finanţate din fonduri alocate de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale, potrivit prevederilor legale în vigoare;

c) în cadrul unor parteneriate constituite între autorităţi şi/sau instituţii publice subordonate acestora şi persoane fizice sau juridice de drept privat, având drept scop susţinerea unor programe sau proiecte de artă plastică ori artă monumentală;

d) în cadrul unor programe sau proiecte culturale promovate şi susţinute exclusiv din fonduri private, de persoane fizice sau juridice de drept privat, cu acordul autorităţilor administraţiei publice locale competente teritorial.

Art. 5

Amplasarea monumentelor de for public se va realiza cu respectarea tuturor prevederilor legale în vigoare privind urbanismul şi autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum şi cu avizul privind concepţia artistică a monumentului de for public, emis de Ministerul Culturii şi Cultelor sau, după caz, de serviciile deconcentrate ale acestuia, în baza analizei realizate de Comisia Naţională pentru Monumentele de For Public, respectiv de comisiile zonale pentru monumentele de for public".

Rezultă, fără putinţă de tăgadă, că proiectul propus de către recurentă trebuia să respecte şi cerinţele prevăzute de normele Legii nr. 120/2006 şi Ordinul nr. 2200/2015.

Prin recurs s-a susţinut de către recurentă împrejurarea că cererea de obţinere a finanţării nerambursabile a îndeplinit condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 7 şi 8 din Ordinul nr. 2319/2018.

Observă Înalta Curte că acest aspect este necontestat de către niciuna din părţi. Este adevărat că aceste dispoziţii legale au fost respectate de către recurentă, însă în raport de natura proiectului propus - monument de for public - recurenta avea obligaţia de a respecta şi legile speciale anterior enunţate, a căror respectare nu a fost dovedită în prezenta cauză.

Proiectul propus de către recurenta-reclamantă a atras incidenţa în cauză şi a normelor speciale prevăzute de Legea nr. 120/2006 şi a Ordinului nr. 2200/2015, care la Anexa 3 cuprinde şi documentaţia necesară în vederea analizării proiectelor de către Comisia Naţională pentru Monumente de For Public, rspectiv:

- Adresă de înaintare a documentaţiei însoţită de un referat de oportunitate din partea Direcţiei Municipiului Bucureşti/Judeţene pentru Cultură, adresată Ministerului Culturii - Compartimentul Monumente de For Public.

- Susţinere teoretică/motivaţie, maxim 1000 cuvinte, care să includă detaliile tehnice ale lucrării (dimensiuni, materiale).

- Curriculum Vitae al autorului/autorilor lucrării.

- Certificat de Urbanism eliberat de autorităţile locale pe raza cărora se propune amplasarea lucrării.

- Plan de încadrare în sit pe suport topo-cadastral/ortofotoplan (scara 1:5000/1:2000).

- Extras din PUG, PUZ sau PUD elaborat şi aprobat la nivel local, care să cuprindă referiri la zona de amplasare a lucrării.

- Studiu de amplasament din care să rezulte relaţia cu vecinătăţile, vizibilitatea, modul de percepţie, configurarea siluetei etc. Studiul de amplasament va fi elaborat: pentru mediul urban, de către un arhitect sau urbanist cu drept de semnătură; pentru mediul rural, de către un arhitect, urbanist sau de un conducător-arhitect cu drept de semnătură. Studiul va cuprinde:

- plan de situaţie la scara 1:500 sau 1:1000, care va cuprinde, după caz şi amenajări ale spaţiului limitrof (Alei de acces, elemente vegetale, mobilier urban, sistem de iluminat).

- desfăşurări de fronturi (minim 2 direcţii).

- perspective la nivelul ochiului, perspective axonometrice.

- fotomontaje ale lucrării pe amplasament (colaj fotocopiat sau prelucrare computerizată, care să includă imaginea machetei lucrării propuse pe amplasament), care vor indica şi modul de iluminare a lucrării pe timpul nopţii.

- delimitarea zonei de protecţie a lucrării de artă vizuală de for public, în vederea conservării integrate şi a punerii în valoare a acesteia.

- Fotografii ale machetei lucrării propuse, format A4, din cel puţin trei unghiuri (faţă, profil, spate). Fotografiile trebuie să fie clare şi să permită observarea detaliilor.

- Macheta propriu-zisă (se prezintă doar la solicitarea Comisiei).

Reţine Înalta Curte că această documentaţie nu a fost întocmită de către recurentă astfel că în mod corect şi legal proiectul sau a fost respins de la finanţare.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că toate criticile formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 79 din 31 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2022.