Judicial salary claims: loss of procedural interest after ministerial compliance and rejection of prescription and standing defenses

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 02.05.2019, reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Dolj au solicitat:

- anularea răspunsului nr. x/2019 cu consecinţa admiterii contestaţiei şi implicit anularea în parte a Ordinului nr. 85/C/04.01.2019 emis de Ministrul Justiţiei şi obligarea Ministrului Justiţiei la emiterea unui nou ordin de salarizare, în care să fie acordate sporurile potrivit noii legi de salarizare, după cum urmează:

- sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 25%;

- sporul pentru păstrarea confidenţialităţii, în cuantum de 5%; respectiv, reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu 09.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 1.12.2015 şi obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective;

- obligarea pârâţilor la plata diferenţei, între remuneraţia care include VRS de 440,16 RON începând cu 9.04.2015, respectiv de 484,18 RON începând cu 1.12.2015, precum şi sporurile, aşa cum s-au solicitat şi remuneraţia efectiv plătită, începând cu 01.01.2019, actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar, până la data plăţii efective.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 782 pronunţată la data de 13 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucuireşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Craiova şi a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei în privinţa capătului de cerere având ca obiect plata diferenţelor salariale solicitate şi a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acest pârât, în privinţa acestui capăt de cerere, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Tribunalul Dolj, ca neîntemeiată.

A respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtul Tribunalul Dolj.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată, a anulat parţial Ordinul nr. 85/C/04.01.2019, emis de pârâtul Ministerul Justiţiei şi a obligat acest pârât să emită pentru reclamanţi ordinul de încadrare salarială în vederea recalculării indemnizaţiei cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, începând cu data de 09.04.2015 la zi, în raport de valoarea de referinţă sectorială de 440,16 RON, ulterior majorată cu 10%, conform Legii nr. 293/2015.

Totodată, a obligat pârâtul Tribunalul Dolj la plata către reclamanţi a diferenţelor salariale rezultate din emiterea de către pârâtul Ministerul Justiţiei a ordinului de încadrare salarială conform prezentei hotărâri şi venitul efectiv plătit, începând cu data de 09.04.2015 la zi, actualizate cu rata inflaţiei şi cu dobânda legală.

A respins în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Dolj.

Prin recursul său, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii ca rămasă fără obiect.

În motivarea recursului, în esenţă arată că Ministerul Justiţiei a emis Ordinul nr. 4988/C/2019 în raport de faptul că, în sistemul justiţiei, prin hotărâri judecătoreşti definitive a fost acordată valoarea de referinţă sectorială de 484,18 RON. Aşadar, ţinând cont de împrejurarea că a fost emis acest ordin, precum şi de faptul că prevederile acestuia se vor aduce la îndeplinire de către curţile de apel şi tribunale, solicită instanţei de judecată să constate că pretenţiile intimaţilor-reclamanţi au fost satisfăcute, ceea ce impune respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.

Prin recursul său, urmare recalificării de către instanţa de judecată a căii de atac a apelului, în recurs, în raport de dispoziţiile art. 152 C. proc. civ., recurentul-pârât Tribunalul Dolj critică hotărârea atacată, sub un prim aspect, pe considerentul că în mod eronat a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Tribunalului Dolj, susţinând că nu are culpă cu privire la solicitările reclamanţilor, întrucât conform organizării sistemului judiciar Tribunalul Dolj are atribuţii legale numai cu în privinţa achitării drepturilor salariale cuvenite judecătorilor, drepturi care sunt stabilite prin acte administrative, în mod exclusiv de către Ministerul Justiţiei.

Prin urmare, obligaţia Tribunalului Dolj este una subsidiară şi nu poate fi executată în lipsa emiterii ordinului de salarizare de către Ministerul Justiţiei.

A doua critică formulată vizează faptul că, în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile constând în plata diferenţelor salariale corespunzătoare perioadei anterioarei datei de 02.05.2016, sens în care arată că, în raport de dispoziţiile art. 2500 coroborat cu art. 2517 C. civ., şi art. 171 alin. (1) din Codul muncii, precum şi de data formulării acţiuni - 02.06.2016, pentru perioada anterioară acestei date a intervenit prescripţia dreptului material la acţiune.

În ce priveşte fondul cererii de chemare în judecată susţine recurentul că pentru drepturile stabilite începând cu 01.12.2016 acţiunea a rămas fără obiect întrucât la data de 29.11.2019 Ministerul Justiţiei a emis Ordinul 4988/C/2019 care stabileşte că în perioada 01.12.2016-31.12.2017 judecătorii şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON, drepturile salariale fiind recalculate în mod corespunzător.

Pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2016 solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea Tribunalului Dolj la plata diferenţelor de drepturi salariale rezultate din emiterea de către Ministerul Justiţiei a ordinului de încadrare salarială conform sentinţei pronunţate în prezenta cauză şi venitul efectiv plătit ca fiind neîntemeiat, întrucât păstrarea bugetului instanţelor este sub autoritatea financiară a Ministerului Justiţiei.

Ministerul Justiţiei, în raport de prevederile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 repartizează creditele bugetare ordonatorilor secundari de credite şi urmăreşte modul de utilizare a acestora.

Susţine recurentul că Tribunalul Dolj nu are posibilitatea legală şi nici temeiul legal de a achita drepturile solicitate întrucât nefiind emis actul administrativ de stabilire a drepturilor salariale nu sunt alocate nici sumele cu această destinaţie de către ordonatorul principal de credite.

În acelaşi timp, obligaţia de plată a sumelor instituită prin dispozitivul sentinţei civile poate fi îndeplinită numai în ipoteza emiterii ordinelor de salarizare de către Ministerul Justiţiei şi cu alocarea, de către Ministerul Justiţiei, a fondurilor necesare pentru punerea în executare a acestor acte administrative. Prin urmare, în lipsa alocării fondurilor necesare efectuării plăţilor, Tribunalul Dolj nu poate proceda la achitarea acestora către intimaţii-reclamanţi.

4. Apărările intimaţilor-reclamanţi

Nu a fost formulată întâmpinare de către intimaţii-reclamanţi.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

1.1. Recursul formulat de Ministerul Justiţiei este lipsit de interes.

Examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilo/r art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentului-pârât Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de salarizare în care să fie acordate sporurile potrivit noii legi de salarizare, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanţi, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului trebuie avute în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise de recurentul Ministerul Justiţiei.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisului anexat cererii de recurs, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a emis Ordinul nr. 4988/C/2019 în temeiul dispoziţiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prevederilor art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin care a fost acordată valoarea de referinţă sectorială de 484,18 RON în perioada 01.12.2016 - 31.12.20217.

Totodată, reţine Înalta Curte că prevederile acestui ordin se vor aduce la îndeplinire de către tribunale şi curţile de apel, aşa cum dispune art. 5 din Ordinul nr. 4988/C/2019.

În raport de această împrejurare, se constată că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere faptul că, ulterior pronunţării sentinţei atacate, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa instanţei de fond, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamanţilor.

Cum interesul de a acţiona al pârâtei nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul promovat de Ministerul Justiţiei ca fiind lipsit de interes.

1.2. Recursul promovat de recurentul-pârât Tribunalul Dolj este nefondat.

Intimaţii-reclamanţi, judecători în cadrul Judecătoriei Băileşti, judeţul Dolj, au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect, în esenţă, obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unor ordine de încadrare salarială, cu stabilirea unui cuantum al salariului de bază şi al sporurilor la nivelul maxim acordat personalului cu funcţii similare, conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015 care a intrat în vigoare la data de 09.04. 2015.

În ce priveşte critica referitoare la greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii propcesuale pasive a Tribunalului Dolj, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

În mod corect a reţinut judecătorul fondului împrejurarea că acest pârât Tribunalul Dolj are legitimitate procesuală pasivă având în vedere împrejurarea că intimaţii-reclamanţi au calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Băileşti, arondată Tribunalului Dolj astfel că în ce priveşte plata drepturilor salariale aceasta aparţine Tribunalului Dolj.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere şi Ordinul nr. 4988/C/2019 emis de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei, ordin din cuprinsul căruia rezultă că prevederile acestuia se vor aduce la îndeplinire de către tribunale şi curţile de apel, aşa cum dispune art. 5 din Ordinul nr. 4988/C/2019, astfel că recurentul-pârât Tribunalul Dolj are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei, invocată de recurentul-pârât Tribunalul Dolj în faţa instanţei de fond şi reiterată prin cererea de recurs, Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurentul-pârât.

În mod corect prima instanţă a reţinut că actul administrativ atacat, Ordinul nr. 85/C/04.01.2019, acoperă o perioadă mai lungă decât cea a ultimilor 3 ani anteriori datei emiterii sale, iar pârâtul a recunoscut dreptul a cărui acţiune s-ar fi prescris, astfel că, potrivit art. 2537 C. civ., prescripţia a fost întreruptă.

Referitor la lipsa de obiect a acţiunii pentru drepturile stabilite începând cu data de 01.12.20216, în raport cu emiterea Ordinului nr. 4988/C/29.11.2019, apreciază instanţa de control judiciar că, în ceea ce priveşte plata drepturilor, la art. 3 lit. b) din ordin, se menţionează faptul că aceasta se va realiza pentru intervalul 01.12.2016-30.11.2019 după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

Emiterea acestui ordin, după soluţionarea cauzei în primă instanţă, nu reprezintă o împrejurare de natură a lipsi de obiect acţiunea, ci reprezintă o punere în executare a dispoziţiilor instanţei de fond, având efectul unei achiesări la dispoziţiile din sentinţă referitoare la emiterea ordinului de salarizare.

În ceea ce priveşte criticile recurentului-pârât vizând perioada 09.04.2015-30.11.2016, acestea, în esenţă, vizează aspectul că Tribunalul Dolj nu are posibilitatea legală şi nici temeiul legal de a achita drepturile solicitate întrucât nefiind emis actul administrativ de stabilire a drepturilor salariale, nu sunt alocate nici sumele cu această destinaţie de către ordonatorul principal de credite.

Critica nu poate fi primită în raport de faptul că Ministerul Justiţiei a emis, ulterior soluţionării cauzei în primă instanţă, Ordinul nr. 4988/C/2019 aşa cum de altfel se recunoaşte chiar de către recurent prin cererea de recurs formulată.

Ordinul emis nr. 4988/C/2019 stabileşte că în perioada 01.12.2016-31.12.20217 judecătorii şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabiliră prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON, drepturile salariale recalculându-se în mod corespunzător.

Totodată, acelaşi ordin la art. 1 alin. (2) stabileşte că în perioada 01.01.2018-31.12.2018 drepturile salariale se recalculează având în vedere prevederile art. 1 alin. (1).

Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 3 din Ordinul nr. 4988/C/2019 în conformitate cu care "Plata drepturilor salariale prin raportare la valoarea de referinţă sectorială prevăzută la art. 1 se va realiza după cum urmează:

a) începând cu luna ianuarie 2020, pentru drepturile salariale aferente lunii decembrie 2019;

b) pentru perioada 01.12.2016-30.11.2019 după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei", şi de asemenea, prevederile art. 5 în conformitate cu care "Direcţia resurse umane şi Direcţia financiar-contabilă din cadrul Ministerului Justiţiei, precum şi curţile de apel şi tribunalele vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin".

Prin urmare, susţinerea recurentului-pârât Tribunalul Dolj conform căreia nu are posibilitatea legală şi nici temeiul legal de a achita drepturile solicitate nefiind emis actul administrativ de stabilire a drepturilor salariale nu poate fi primită în condiţiile în care Ministerul Justiţiei a emis actul administrativ Ordinul nr. 4988/C/2019 prin care a fost stabilită o valoare de referinţă de 484,18 RON pentru judecători şi asistenţii judiciari.

Totodată, Ordinul nr. 4988/C/2019 a stabilit şi faptul că pentru perioada 01.12.2016-30.11.2019 plata se va efectua după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul promovat de recurentul-pârât Tribunalul Dolj ca nefondat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de Tribunalul Dolj ca nefondat, iar în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul promovat de Ministerul Justiţiei ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în formularea recursului de către recurentul - pârât Ministerul Justiţiei.

Respinge ca fiind lipsit de interes recursul declarat de recurentul - pârât Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 782 din 13 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Tribunalul Dolj împotriva sentinţei civile nr. 782 din 13 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2022.