Proof of Co-Ownership via Inheritance Certificate Required for Grant Eligibility

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 07.02.2018 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Administraţia Fondului pentru Mediu şi Ministerul Mediului, solicitând obligarea acestora la acordarea finanţării alocate prin programul Casa Verde - persoane fizice, respectiv despăgubiri în valoare de 6000 RON, sumă care se acordă în cazul admiterii cererilor de finanţare formulate de persoane fizice pentru fiecare imobil.

Prin încheierea de şedinţă din data de 17 mai 2018, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Mediului şi a dispus scoaterea acestuia din cauza de faţă.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 78/F-CONT din 14.06.2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis, ca întemeiată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU, în sensul că admite contestaţia înregistrată la pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu şi obligă pe aceasta din urmă să plătească reclamantului suma de 6000 RON cu titlu despăgubiri.

Deopotrivă, a obligat pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu să plătească suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reclamantului A..

Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâta ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate iar pe fond respingerea acţiunii promovate de intimatul - reclamant.

În dezvoltarea criticilor sale, a susţinut recurentul - pârât că instanţa de fond a soluţionat cauza cu aplicarea greşita a dispoziţiilor art. 13 şi art. 10 din Ordinul nr. 1817/2016.

După prezentarea unui scurt istoric, recurenta a susţinut în esenţă că instanţa de fond în mod greşit a admis acţiunea reclamantului, reţinând ca obligaţia prevăzută de art. 13 lit. i) din Ordinul 1817/2016 ar fi fost îndeplinita de către acesta, prin faptul ca reclamantul a dat declaraţia autentificata sub nr. x/13.10.2016. Din acea declaraţie ar rezulta faptul ca reclamantul şi B. ar fi singurii moştenitori, acea declaraţie bucurandu-se de toate efectele legii până la proba contrară.

Declaraţia autentificata sub nr. x de C., este dată de A. si B., persoane ce nu fac dovada de moştenitori ai defunctei D. si de coproprietari ai imobilului, nefiind îndeplinita condiţia impusa de art. 13 lit. i) din Ordinul 1817/2016.

Susţine recurenta că dovada proprietăţii trebuia făcuta atât cu extrasul de carte funciara a imobilului, cat si cu certificatul de moştenitor întocmit pentru succesiunea rămasa de pe urma defunctei D., ori, reclamantul nu a făcut dovada proprietăţii, în condiţiile prevăzute în mod expres de lege, fapt ignorat de către instanţa de fond.

În cadrul celei de-a doua critici, recurenta susţine că instanţa de fond în mod nelegal s-a subrogat în drepturile autorităţii, procedând la soluţionarea cererii de finanţare si pe cale de consecinţa obligând instituţia la plata sumei de 6000 RON cu titlu de despăgubiri.

Invocând Decizia nr. 1260/2017 a ICCJ, arată recurenta că legiuitorul a instituit o procedură firească administrativă de analiză a cererilor atât din punct de vedere al conţinutului lor obligatoriu., cât şi a cererii pe fond.

Consideră că, în speţă, în situaţia in care instanţa de fond ar fi constatat că decizia atacata ar fi fost nelegală, putea cel mult să anuleze decizia de respingere a dosarului de finanţare al reclamantului, nefiind însă posibilă admiterea în mod direct si a capătului de cerere privind obligarea la acordarea finanţării

Într-o altă critică, recurenta arată că instanţa de fond in mod nelegal a obligat instituţia să plătească reclamantului suma de 6000 RON cu titlu de despagubiri, în condiţiile în care cererea de despăgubiri pentru vătămarea produsă prin emiterea unui act administrativ nelegal, poate fi formulată doar în temeiul art. 19 din Legea 554/2004, şi este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenta unui act administrativ nelegal anulat de instanţa, producerea unui prejudiciu si dovedirea legăturii de cauzalitate între actul administrativ nelegat si prejudiciul suferit de reclamant.

Reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului suferit prin respingerea cererii de finanţare, nefiind întrunite condiţiile art. 1357 C. civ.

În consecinţă, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei civile atacate, iar pe fond respingerea acţiunii reclamantului.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat şi nefondat, iar pe cale de consecinţă, menţinerea sentinţei nr. 78/F-CONT/14.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, ca legală şi temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Susţine intimatul că principala critică a recurentei vizează interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 10 si art. 13 din Ordinul 1817/2016 de către instanţa de fond a Curţii de Apel Piteşti. Solicită a se observa că această critică este nesustenabilă în raport de inscrisurile depuse la dosarul cauzei si de textele de lege vizate. Astfel, dispoziţiile art. 13 lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016 pentru aprobarea Ghidului de finanţare a programului privind instalarea sistemelor de incalzire care utilizează energie regenerabila, inclusiv inlocuirea sau completarea sistemelor clasice de incalzire, beneficiari persoane fizice, menţionează că "pentru imobilele deţinute in coproprietate se va depune o declaraţie notariala, semnată de toţi coproprietarii, din care sa reiasă ca pentru imobilul respectiv se va depune o singura cerere de finanţare, precum si persoana solicitanta, în original"

Aceasta obligaţie a fost indeplinita de către reclamant, conform inscrisurilor de la dosar, coroborate de instanţă, din conţinutul declaraţiei date la C., autentificată sub nr. x/13.10.2016, rezultând că cei doi, A. si B., sunt singurii moştenitori ai defunctei D., primul in calitate de sot, cealaltă în calitate de fiică.

Susţine intimatul că, în mod corect Curtea reaminteşte că orice declaraţie autentificata în fata unui notar public este prezumată a fi legală şi se bucură de toate efectele legii pana la proba contrară, adică constatarea infracţiunii de fals in declaraţii prevăzuta de art. 326 C. pen., printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva.

In concluzie, din înscrisurile de la dosar rezulta ca reclamantul a făcut dovada tuturor cerinţelor legale prevăzute de art. 13 alin. i din ordinul nr. 1817/2016, cerinţa impusa si de angajaţii recurentei si fara de care nu i-ar fi fost întocmit dosarul inregistrat sub nr.x (aflat in integralitate la dosarul cauzei). In nici un alineat al articolului 13 din Ordinul 1817/2016 nu se face vorbire despre necesitatea depunerii unui certificat de moştenitor, ca atare nici persoanele care primeau si verificau dosarele cu inscrisuri nu puteau de ceara. Deşi in pagina a 3-a a motivelor de recurs, recurenta recunoaşte vocaţia succesorala a celor doi (A. si E.), ulterior (doua alineate mai jos) aceasta isi contrazice propriile susţineri si isi arata vădita indoiala cu privire la vocaţia succesorala a celor doi.

Ulterior recurenta recunoaşte faptul că Ordinul 1817/2016 nu prevede nicăieri în mod expres obligaţia de a depune inscrisuri care sa facă dovada calităţii de moştenitori, aspect reţinut corect si de către instanţa de fond, încercând sa isi suplinească si sa isi justifice modalitatea abuziva de a respinge dosarul reclamantului A. apelând la dispoziţiile generale prevăzute in C. civ., or acest motiv nu poate fi primit sub nici o forma, întrucât Ordinul 1817/2016 prevede în mod expres si limitativ care sunt înscrisurile necesare finanţării şi îndeplinirii criteriilor de eligibilitate . Si sub acest aspect instanţa de fond a remarcat extrem de corect faptul ca textul de lege nu prevede necesitatea depunerii unor înscrisuri suplimentare şi consideră că, cerându-le ulterior echivalează cu un comportament necorespunzător al recurentei.

In ceea ce priveşte ultima critica, bazata pe faptul că instanţa de fond s-a subrogat în drepturile recurentei, in susţinere făcându-se vorbire despre Decizia nr. 1260/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, intimatul - reclamant arată că în acea speţă era vorba întocmai de neîdeplinirea obligaţiilor impuse de textul de Lege, astfel ca acel justiţiabil nu depusese aceasta declaraţie pe proprie răspundere şi nici extrasul de carte funciara cu adresa corespunzătoare a imobilului, aspecte ce nu pot fi primite în prezenta cauza, întrucât insasi recurenta recunoaşte faptul ca intimatul şi-a indeplinit aceste obligaţii cu rigurozitate.

În concluzie, solicită astfel menţinerea sentinţei de fond, ca legală şi temeinică şi respingerea recursului, ca neîntemeiat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Răspunsul la întâmpinare

Deşi i-a fost comunicată întâmpinarea formulată de intimatul - reclamant A. în termenul legal, recurenta - pârâtă Administraţia Fondului Pentru Mediu nu a combătut apărările acestuia în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispoziţiile art. 4711 alin. (4) din C. proc. civ., incidente şi în cazul recursului, conform art. 490 C. proc. civ.

Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 07.01.2019 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 09 februarie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi, la acel moment procesual, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise şi a reţinut cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecăţii.

Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din cadrul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Administraţia Fondului Pentru Mediu este fondat, pentru următoarele considerente:

Înainte de a trece la analizarea criticilor formulate de recurenta - pârâtă, instanţa de control judiciar reţine următoarea situaţie de fapt, respectiv că,

Prin dosarul de finanţare înregistrat sub nr. x reclamantul a solicitat o finanţare nerambursabilă în cuantum de 6.000 RON pentru realizarea proiectului,InstaIare de panouri solare presurizate", implementarea proiectului urmând a fi efectuată la adresa imobilului situat în localitatea Schiau, str. x, Comuna Bascov, jud. Argeş.

Cererea de finanţare a fost respinsă pentru, neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate, constând în faptul că:

"din documentele despuse la dosarul de finanţare (certificat deces, extras CF, care menţionează coproprietar pe defuncta, declaraţie notariala, sesizare deschiderea procedurii succesorale), nu rezulta că singurii moştenitori legali si deci, coproprietari ai imobilelor, sunt personale care semnează declaraţia notariala ",solicitantul nu a făcut dovada proprietăţii asupra imobilului pentru cares-a solicitat implementarea proiectului".

Împotriva soluţiei de respingere, reclamantul a parcurs procedura plângerii prealabile, formulând contestaţia înregistrată la A.F.M. sub nr. x/20.10.2017, arătând faptul că "nu este specificat nici un moment în art. 13 din Ordinul nr. 1817/2016, . . . . . . . . . .faptul că la dosar trebuie ataşata copie de pe certificatul de moştenitor, acesta fiind singurul document care atesta care sunt coproprietarii imobilelor...".

Comisia de soluţionare a contestaţiilor a respins plângerea prealabilă cu motivarea, în esenţă, că nu se cunosc proprietarii imobilului pentru care s-a solicitat finanţarea implementării proiectului, iar declaraţia autentificată sub nr. x/13.10.2016 de C., precizează că aceasta este dată de A. şi B., persoane ce nu fac dovada de moştenitori ai defunctei D. şi de coproprietari ai imobilului, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 13 lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016.

Prin cererea de chemare in judecată, reclamantul a solicitat obligarea Administraţiei Fondului pentru Mediu la acordarea finanţării alocate prin programul Casa Verde - persoane fizice, respectiv despăgubiri în valoare de 6000 RON, sumă care se acordă în cazul admiterii cererilor de finanţare formulate de persoane fizice pentru fiecare imobil, urmare a respingerii cererii de finanţare.

Instanţa de fond a admis cererea formulată de reclamantul A. reţinând că acesta şi-a îndeplinit obligaţia dispusă prin art. 13 lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016, reţinând că, din declaraţia notarială dată la C. rezultă că cei doi, A. şi B., sunt singurii moştenitori ai defunctei D., primul în calitate de soţ, cealaltă în calitate de fiică.

Soluţia primei instanţe nu este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, care apreciază că judecătorul fondului a interpretat greşit dispoziţiile art. 13 lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs prin care se invocă incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv este incident, reţinând că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor art. 13 lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016 este greşită.

Constată astfel că dispoziţiile art. 13 din Ordinul nr. 1817/2017, prevăd următoarele:

"ART. 13

Dosarul de finanţare

(1) Dosarul de finanţare va cuprinde:

f) extras de carte funciară pentru informare nu mai vechi de 30 de zile, valabil la data depunerii cererii de finanţare, care să ateste dreptul de proprietate/coproprietate al solicitantului asupra imobilului-teren şi imobilului-construcţie pe care se implementează sistemul de încălzire, în original, pentru solicitanţii care deţin individual un imobil;

i) pentru imobilele deţinute în coproprietate se va depune o declaraţie notarială, semnată de toţi coproprietarii, din care să reiasă că pentru imobilul respectiv se va depune o singură cerere de finanţare, precum şi persoana solicitantă, în original;"

În dovedirea îndeplinirii condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 13 din Ordinul nr. 1817/2016 reclamantul a depus extrasul de carte funciara nr. x/22.08.2016 (dosar de fond) din care rezultă că proprietari ai imobilului situat în localitatea Schiau, judeţ Argeş, pentru care s-a solicitat finanţarea implementării proiectului sunt: D. si A..

Potrivit Certificatului de deces nr. x/18.05.2013, unul din cei doi proprietari ai imobilului, respectiv D., a decedat la data de 8.05.2013.

La dosarul de finanţare intimatul - reclamant a mai depus în dovedirea cererii sale, printre altele, Declaraţie pe propria răspundere autentificată la C. sub nr. x din 13.10.2016, dată de recurentul - reclamant A., în calitate de proprietar al imobilului pentru care s-a solicitat finanţarea, împreună cu doamna B., în calitate de fiică a defunctei, în sensul că vor depune o singură cerere de finanţare nerambursabilă formulată în temeiul dispoziţiilor art. 13 alin. (1) litera 1 din Ghidul de finanţare... "iar cererea de finanţare se va depune de către coproprietarul A.".

Deopotrivă s-a mai depus de către recurentul - reclamant Anexa nr. 24 - Sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale eliberată de Consiliul Local al Municipiului Piteşti şi legalizată la F. sub nr. x din 23.09.2016, din conţinutul căruia rezultă că intimatul - reclamant A., în calitate de soţ şi doamna B., în calitate de fiică a defunctei D. sunt prezumptivi moştenitori ai defunctei, fără a se ataşa şi un certificat de moştenitor.

Ori, raportat la conţinutul acestor înscrisuri, constată Înalta Curte că, în mod greşit instanţa de primă jurisdicţie a reţinut ca fiind îndeplinită de către reclamant obligaţia prevăzută de dispoziţiile art. 13 lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016, acestea nefăcând dovada că reclamantul împreună cu fiica sa, doamna B. sunt coproprietarii imobilului.

Fără a fi negată calitatea reclamantului de proprietar al imobilului, instanţa de control judiciar nu poate atribui aceeaşi calitate şi doamnei B., în lipsa unui certificat de moştenitor de pe urma defunctei D., raportat la dispoziţiile art. 1133 din Noul C. civ., conform cărora " certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptaţi asupra bunurilor din masa succesorală în cota care se cuvine fiecăruia".

Deşi reclamantul este proprietar asupra bunului imobil, conform extrasului de carte funciară nr. x/22.08.2016, instanţa de control judiciar nu poate aprecia ca fiind îndeplinită condiţia impusă de art. 13 lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016, nici Anexa nr. 24 - Sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale eliberată de Consiliul Local al Municipiului Piteşti şi legalizată la F. sub nr. x din 23.09.2016 şi nici Declaraţie pe propria răspundere autentificată la C. sub nr. x din 13.10.2016, nefăcând dovada că şi doamna B. este proprietară a respectivului imobil.

De altfel, această situaţie juridică este recunoscută implicit de recurentul - reclamant şi de doamna B., prin Declaraţia pe proprie răspundere autentificată la C. sub nr. x din 13.10.2016, recurentul reclamant formulând respectiva declaraţie "în calitate de proprietar al imobilului", iar doamna B., "în calitate de fiică a defunctei".

Aşadar, câtă vreme reclamanul nu a depus la dosarul de finanţare certificatul de moştenitor de pe urma defunctei D., care să ateste că recurentul - reclamant şi fiica sa, doamna B. sunt moştenitorii acesteia, prin acceptarea succesiunii, devenind astfel şi coproprietarii imobilului pentru care s-a solicitat implementarea proiectului, în mod corect recurenta - pârâtă a respins cererea de finanţare pentru neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate, în lipsa acestuia neputându-se aprecia că doamna B. este proprietara/coproprietara asupra imobilului pentru care s-a solicitat implementarea proiectului.

În condiţiile în care, în conformitate cu dispoziţiile art. 1133 din Noul C. civ., " certificatul de moştenitor face dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală..", iar recurentul - reclamant a depus la dosar doar Anexa 24 - Sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale, în cuprisul căreia recurentul - reclamant, în calitate de soţ şi doamna B., în calitate de fiică, figurează doar ca " moştenitori (succesibili) prezumtivi al defunctei D.", în mod greşit judecătorul de primă jurisdicţie a constatat că reclamantul a făcut dovada tuturor cerinţelor legale prevăzute de art. 13 alin. (1) din Ordinul nr. 1817/2016 şi astfel este îndreptăţit să primească suma de 6000 RON cu titlu de despăgubiri, reprezentând finanţare nerambursabilă pentru proiectul depus.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că soluţia de respingere a cererii de finanţare de către recurenta - pârâtă este legală, astfel încât sentinţa instanţei de fond, prin care s-a admis, ca întemeiată, cererea reclamantului G., a fost pronunţată cu greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016, fiind necesară reformarea acesteia de către instanţa de control judiciar.

Pe cale de consecinţă, urmează a se admite recursul, a se casa hotărârea recurată şi, rejudecând cauza, se va respinge acţiunea reclamantului A., ca nefondată.

Apreciind, aşadar, ca fiind întemeiată prima critică a recurentei, Înalta Curte, raportat la soluţia ce se preconizează, constată că nu se mai impune a se analiza şi celelalte critici din cadrul recursului, din moment ce acţiunea reclamantului va fi oricum respinsă.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul promovat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, va casa sentinţa civilă recurată şi rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei nr. 78/F-CONT din 14 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă recurată şi rejudecând:

Respinge acţiunea, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 februarie 2021.