Survival of minority shareholders' withdrawal rights despite nullity of General Shareholders' Meeting under Law No. 151/2014

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ anularea Deciziei nr. 348/09.03.2017 şi a Deciziei nr. 2221/08.12.2016, prin care a fost sancţionat cu amenda de 6.000 RON.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1537 pronunţată în data de 30.03.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ, anulând Decizia nr. 348/09.03.2017 şi Decizia nr. 2221/08.12.2016.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a exercitat calea de atac a recursului, în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., invocând în drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A solicitat astfel admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea litigiului în fond.

A susţinut, în esenţă, recurenta - pârâtă că, raportat la data pronunţării deciziei civile definitive nr. 228/01.02.2018 de către Curtea de Avei Bucureşti în dosarul nr. x/2016 este evident că la data emiterii Deciziei A.S.F. nr. 2221/08.12.2016 nu exista o hotărâre judecătorească definitivă de constatare a nulităţii AGEA din data de 22.01.2015.

Astfel, consideră că aprecierile instanţei de fond, raportat la situaţia actuală a societăţii, ca urmare a constatării nulităţii hotărârii AGEA din data de 22.01.2015, nu pot fi reţinute ca motive temeinice de admitere a acţiunii, întrucât nu tin cont de drepturile acţionarilor izvorâte din dispoziţiile imperative ale Legii nr. 151/2014 privind acordarea dreptului de retragere din societate acţionarilor care şi-au manifestat neechivoc opţiunea în acest sens în termenul legal.

De altfel, în ceea ce priveşte răspunderea civilă a societăţii fată de acţionarii care au formulat cereri de răscumpărare, susţine recurenta că obligaţia de plată a contravalorii acţiunilor deţinute de aceştia a fost dispusă în sarcina societăţii B. S.A. si prin Hotărârea (definitivă) nr. 1885/17.11.2016 pronunţată în Dosarul pr. x/2016 de către Tribunalul Ialomiţa. 5

Prin urmare, apreciază ca fiind vădit eronată dispoziţia instanţei de fond potrivit căreia prin constatarea nulităţii absolute a hotărârii AGEA a B. S.A nr. 23. din 22.01.2015, a dispărut actul care a generat aplicarea procedurii de evaluarea a acţiunilor societăţii şi care a dat naştere drepturilor acţionarilor de a se retrage din societate şi în mod corelativ obligaţiei societăţii, respectiv a reclamantului A., de a efectua demersuri pentru numirea unui expert autorizat independent în vederea întocmirii unui raport de evaluare.

În mod eronat instanţa de fond a statuat că " obligaţia reclamatului a rămas fără temei," deoarece umare a constatării nulităţii hotărârii A.G.E.A. din data de 22.01.2015 este "că nu mai există elementul material al faptei pentru care acesta a fost sancţionat, apărând ca nefeşală la acest moment menţinerea unei sancţiuni în sarcina sa. ", în condiţiile în care A.S.F. are competenţa de a dispune măsurile necesare astfel încât entităţile ce desfăşoară activităţi sau care efectuează operaţiuni în legătură cu piaţa de capital şi cu instrumentele financiare să se încadreze în prevederile reglementărilor A.S.F şi ale celorlalte acte normative privind piaţa de capital, în speţă ale prevederilor art. 3 alin, fi) din Legea nr. 151/2014 si implicit ale art. 6 alin. (1) din Regulamentul nr. 17/2014.

A.S.F. a constatat faptul că finalitatea textelor normative respective nu a fost atinsă, cunoscând faptul că obligaţia intimatului - reclamant, în calitate de membru CA, de a solicita oficiului registrului comerţului numirea unui expert autorizat independent în vederea întocmirii unui nou Raport de evaluare privind preţul ce urmează a fi plătit acţionarilor care şi-aa exercitat dreptul de retragere din societate este impusă tocmai în vederea stabilirii preţului ce urmează a fi plătit acestora.

Aşadar, necesitatea existenţei unui raport de evaluare întocmit de către un expert autorizat independent şi în fapt a contractării de către societate a unor astfel de servicii, reprezintă în fapt o condiţie sine qua non a îndeplinirii obligaţiei de plată a contravalorii acţiunilor deţinute de acţionarii care îşi exercită în virtutea legii, dreptul de retragere.

Susţine, astfel că acest fapt este demonstrat şi prin Hotărârea nr. 745/07.02.2016 pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşti, a respins solicitarea dlui C., în calitate de Preşedinte al Consiliului de Administraţie al S.C B. S.A., de anulare a Deciziei A.S.F. nr. 3098/26.10.2015 (de soluţionare a plângerii prealabile) si a Deciziei A.S.F. nr. 1526/07.07.2015, ca neîntemeiată, evidenţiind faptul ca sancţiunea dispusă (amenda în cuantum de 10.000 RON) a avut în vedere calitatea reclamantului în cadrul societăţii, în care avea anumite obligaţii imperative instituite atât de Legea 151/2014, cât şi de Regulamentul A.S.F. nr. 17/2014. ("chiar daca remedierea raportului de evaluare trebuie realizată de o terţă persoană, respectiv de un expert autorizat independent, obligaţia de a solicita oficiului registrului comerţului numirea acestei persoane în vederea stabilirii preţului ce urmează a fi plătit de căire societate... pentru acţiunile deţinute de acţionarii care şi-au exercitat dreptul de retragere din societate în situaţiile prevăzute de Legea 151/2014, îi revine de drept consiliului de administraţie/directoratului acesteia, motiv pentru care, în mod temeinic şi legal s-a dispus de către A.S.F., în sarcina reclamantului, în calitate de Preşedinte al Consiliului de Administraţie al societăţii, măsurile stabilite în Decizia nr. 1526/07.07.2015.").

Ca urmare, obligaţia de a solicita oficiului registrului comerţului numirea unui expert autorizat independent în vederea stabilirii preţului ce urmează a fi plătit de către societate . . . . . . . . . .pentru acţiunile deţinute de acţionarii care şi-au exercitat dreptul de retragere din societate, reţinută de Curte în dosarul menţionat anterior, ca temeinică si legală, subzistă în sarcina consiliului de administraţie/directoratului societăţii, implicit şi a intimatului-reclamant din prezenta cauză, A., în calitate de membru al acestuia.

Raportat la temeiul legal al sancţionării dispuse prin decizia contestată, rezultă aşadar că argumentele prezentate nu sunt de natură a exonera intimatul - reclamant de răspundere contravenţională, ci evidenţiază o lipsă de diligentă în îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în mod expres în legislaţia pieţei de capital şt de hotărârile instanţei de judecată

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 151/2014, contravenţiile care se circumscriu art. 2 alin. (1), se pedepsesc cu amendă de la 5000 RON la 100.000 RON. Aplicarea sancţiunii trebuie să respecte circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei şi ale conduitei făptuitorului, astfel cum dispune art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.

Solicită astfel a se avea în vedere faptul că i s-a aplicat reclamantului sancţiunea în cuantumul minim prevăzut de lege, cu luarea în considerare a circumstanţelor personale şi reale ale săvârşirii faptei şi ale conduitei făptuitorului.

Măsura adoptată de ASF prin Decizia nr. 2221/08.12.2016 a avut în vedere faptul că intimatul-reclamant, în calitatea sa de membru al Consiliului de administraţie al societăţii B. S.A, nu a respectat dispoziţiile prevăzute de Legea nr. 151/2014 şi de Regulamentul ASF nr. 17/2014, emis în aplicarea acesteia, această conduită fiind de natură a prejudicia drepturile acţionarilor societăţii.

Faţă de aceste considerente solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea atacate şi rejudecarea litigiului în fond.

Apărările formulate în cauză

Intimatul -reclamant A. a formulat în termenul legal întâmpinare împotriva recursului promovat de autoritatea pârâtă, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat.

Consideră că raţionamentul instanţei de fond a fost unul corect, în condiţiile în care hotărârea AGEA nr. 23/22.01.2015 a fost anulată, întreaga procedură prevăzută de Legea nr. 151/2014 nu mai putea fi urmată, impunându-se ca societatea să reia demersurile.

Consecinţa nulităţii unui act este repunerea părţilor în situaţia anterioară, toate actele subsecvente actului anulat fiind lovite şi ele de nulitate.

Cum deciziile luate de ASF privind sancţionarea membrilor Consiliului de administraţie au avut la bază această hotărâre AGEA nr. 23/22.01.2015, este evident că sancţiunile aplicate nu mai au fundament, cel puţin din punct de vedere al răspunderii civile delictuale, cu referire concretă la culpă.

Acţionarii au depus cereri de retragere din societate şi de răscumpărare a acţiunilor deţinute de ei după luarea hotărârii AGEA nr. 23/22.01.2015. În condiţiile în care hotărârea a fost anulată, este evident că toată procedura reglementată de Legea nr. 151/2014 şi de Regulamentul ASF nr. 17/2014 trebuia reanalizată.

Apreciază astfel că, în contextul în care ambele hotărâri ale AGEA au fost anulate si anume, cea din 22.01.2015 şi cea din 13.07.2015, societatea a reluat procedura si a stabilit tot prin hotărâre AGA listarea acţiunilor pe un sistem alternativ de tranzacţionare, drepturile acţionarilor minoritari nu mai pot fi valorificate potrivit procedurii avute în vedere de ASF.

Este evident că în condiţiile arătate, nu se mai punea problema evaluării acţiunilor, Adunarea Generala stabilind listarea pe un sistem alternativ de tranzacţionare.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 151/2014, consiliile de administraţie ale societăţilor ale căror acţiuni sunt tranzactionate pe piaţa RASDAQ, piaţa ce se va desfiinţa, aveau obligaţia sa convoace adunările generale si sa aleagă intre (l)admiterea la tranzacţionare a acţiunilor emise de societate pe o piaţa reglementata sau in cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare ori (2)delistarea de pe piaţa RASDAQ, imprejurare fata de care trebuia parcursa procedura prevăzuta de art. 134 din Legea nr. 31/1990. Cum insa organul deliberativ al societăţii a hotărât tranzacţionarea acţiunilor in cadrul unui sistem alternativ, este evident ca procedura prevăzuta de art. 3 din Legea nr. 151/2014 raportat la disp.art. 134 din Legea nr. 31/1990 nu se mai impunea. Din aceasta perspectiva, in sarcina mea nu poate fi reţinută vreo faptă de natură contravenţionala, în condiţiile în care organul deliberativ, care este Adunarea Generala, a hotărât procedura de urmat cu privire la problema in cauza.

Consideră că organul constatator trebuia să stabilească şi culpa sa în raport cu fapta imputată. Nu există nici o dovadă din care să rezulte culpa sa pentru nedesemnarea unui evaluator după emiterea Deciziei nr. 1133/25.05.2015.

Mai susţine deopotrivă că pentru aceeaşi faptă i s-a mai aplicat o sancţiune şi consideră că nu mai poate fi din nou sancţionat.

În concluzie, apreciază că recursul ASF este nefondat, motiv pentru care solicită a fi respins.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenta - pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a combătut apărările intimatului - reclamant din cuprinsul întâmpinării în cadrul Răspunsului la întâmpinare, solicitând respingerea acestora şi admiterea cererii de recurs, astfel cum a fost formulată.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

A fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 09 februarie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, de apărările intimatului - reclamant şi de normele legale incidente în litigiul dedus prezentei judecăţi, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară este fondat, urmând a fi admis, având în vedere considerentele expuse în continuare:

Înainte de a trece la analizarea criticilor formulate de recurenta - pârâtă, instanţa de control judiciar reţine următoarea situaţie de fapt, respectiv că,

Prin Decizia 2221/08.12.2016 emisă de către pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a fost sancţionat reclamantul A., în calitate de membru al Consiliului de Administraţie al B. S.A. Slobozia, cu amendă în cuantum de 6000 RON.

S-a reţinut în sarcina acestuia săvârşirea contravenţiei prev. de art. 2 alin. (5) lit. h), art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 7 şi art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i) din Legea nr. 297/2004 privind Piaţa de capital, avându-se în vedere următoarele:

- acţiunile emise de societatea B. S.A. sunt tranzacţionate pe sistemul alternativ de tranzacţionare administrat de BVB,

- hotărârea AGEA nr. 23, adoptată de acţionarii societăţii B. S.A. din data de 22.01.2015, pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor Legii 151/2014,

- prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 şl raportul curent publicat de emitent referitor la depunerea primei cereri de retragere,

- raportul curent din data de 29.05.2015 prin care societatea anunţă rezilierea contractului cu expertul, motivând nerespectarea clauzelor contractuale, prin decalarea de către expert a termenului de predare a raportului de evaluare de la 23.05.2015 la 8.06.2015, fără a fi urmată de demersuri la ORC pentru numirea unui alt expert autorizat,

- obligaţia Consiliului de Administraţie instituită prin Decizia nr. 1133/25.05.2016, de a se adresa ORC în vederea numirii unui expert autorizat independent în vederea întocmirii unui Raport de evaluare, în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la desemnare", neîndeplinita până în prezent.

- Decizia ASF nr. 1838/20.09.2016 prin care s-a respins ca nefondată plângerea prealabilă formulată de domnul A. împotriva Deciziei nr. 1133/25.05.2016;

S-a reţinut în esenţă, că reclamantul nu a dispus măsurile necesare în vederea numirii unui alt evaluator pentru determinarea preţului pe acţiune pentru acţionarii care se retrag din societate, conform prevederilor Legii nr. 151/2014, fiind invocate totodată dispoziţiile deciziei ASF nr. 1133/25.05.2016.

Prin plângerea prealabila adresata aceleiasi pârâte, a solicitat anularea deciziei de sancţionare, pe care a considerat-o nelegala si netemeinica.

Prin Decizia nr. 348/09.03.2017 a pârâtei ASF a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de reclamant împotriva Deciziei ASF nr. 2221/08.12.2016.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub număr de dosar x/2017, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARA, anularea Deciziei nr. 348/09.03.2017 şi a Deciziei nr. 2221/08.12.2016, prin care s-a dispus sancţionarea sa cu amenda de 6.000 RON, considerându-le ca nelegale şi netemeinice.

Instanţa de fond a admis cererea formulată de reclamantul A., anulând cele două acte administrative contestate.

În esenţă, a reţinut judecătorul de primă jurisdicţie că, urmare a constatării nulităţii absolute a Hotărârii AGEA nr. 23 din 22.01.2015, prin Decizia nr. 228 pronunţată la data de 01.02.2018 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2016, ce are caracter definitiv, a dispărut actul ce a generat aplicarea procedurii de evaluare a acţiunilor societăţii si care a dat naştere drepturilor acţionarilor de a se retrage din societate şi în mod corelativ obligaţiei societăţii, respectiv a reclamantului, de a efectua demersuri pentru numirea unui expert autorizat în vederea întocmirii unui raport de evaluare.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că obligaţia reclamantului a rămas fără temei, instanţa de fond, reţinând că nu mai există elementul material al faptei pentru care acesta a fost sancţionat, apărând ca nelegală la acest moment menţinerea unei sancţiuni în sarcina sa, a dispus anularea celor două acte administrative contestate.

Soluţia primei instanţe nu este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, care apreciază că judecătorul fondului a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 151/2014.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs prin care se invocă incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv este incident, Înalta Curte reţinând că, dând eficienţă Deciziei nr. 228/01.02.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2016, ce a constatat nulitatea absolută a Hotărârii AGEA nr. 23 din 22.01.2015, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 privind clarificarea statutului juridic al acţiunilor care se tranzacţionează pe Piaţa RASDAQ sau pe piaţa valorilor mobiliare necotate, ce prevăd următoarele:

"Art. 4

(1) Acţionarii au dreptul de a se retrage din societate şi în cazurile în care adunarea generală convocată potrivit prevederilor art. 2:

a) nu se desfăşoară din cauza neîndeplinirii condiţiilor legale de cvorum;

b) nu adoptă nicio hotărâre prin neîndeplinirea condiţiilor legale de majoritate;

c) nu se desfăşoară în termenul de 120 de zile stabilit la art. 2 alin. (1)."

Astfel, analizând actele şi lucrările dosarului, constată instanţa de control judiciar că, la data de 22.01.2015 a avut loc Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor societăţii B. S.A. Slobozia în cadrul căreia a fost adoptată Hotărârea nr. 23 prin care s-au stabilit următoarele măsuri:

Art. 1 Se respinge efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de societatea B. S.A., pe o piaţă reglementată, ca urmare a prezentării raportului Consiliului de administraţie cu privire la cadrul juridic aplicabil tranzacţionării acţiunilor pe o piaţă reglementată, respectiv a tranzacţionării în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare, precum şi cu privire la pieţele reglementate şi sistemele alternative de tranzacţionare pe care pot fi tranzacţionate acţiunile societăţii.

Se respinge efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de societatea B. S.A., în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare. Astfel, în cadrul şedinţei AGEA din data de 22.01.2015 acţionarii au adoptat la punctul 1 de pe ordinea de zi hotărârea ca societatea să nu efectueze demersurile legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de B. S.A., pe o piaţă reglementată sau a tranzacţionării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare.

Art. 2 Se aprobă procedura de retragere din societate a acţionarilor conform procedurilor Legii nr. 151/2014 a Regulamentului ASF nr. 17/28.11.2014, având în vedere faptul că la punctul 1 de pe ordinea de zi s-a adoptat hotărârea ca societatea să nu efectueze demersurile legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de B. S.A., pe o piaţă reglementată sau a tranzacţionării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare. Se aprobă ca, după ce societatea va derula procedura de retragere a acţionarilor din societate, în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 151/2014 şi cu respectarea prevederilor Regulamentului ASF nr. 17/28.11.2014, acţiunile acesteia să fie retrase de la tranzacţionare şi radiate din evidenţa ASF, iar societatea B. S.A., îşi pierde statutul de societate tranzacţionată şi dobândeşte caracterul de societate de tip închis, prevăzut de Legea nr. 31/1990R cu modificările la zi.

Hotărârea AGEA nr. 23 din 22.01.2015 a fost publicată în data de 12.02.2015 în Monitorul Oficial Partea a IV-a, nr. 798.

Această hotărâre AGEA nr. 23 din 22.01.2015 a fost atacată în instanţă făcând obiectul dosarului nr. x/2016 înregistrat în fond pe rolul Tribunalului Ialomiţa, secţia Civilă şi, la data de 01.02.2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Decizia nr. 228/2018, ce are caracter definitiv, admiţând apelul formulat de apelanţii reclamanţi D. şi E., în contradictoriu cu intimata B. S.A. şi cu intimatul intervenient F., a anulat în parte hotărârea pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă, a respins excepţia lipsei de interes, ca neîntemeiată şi, evocând fondul, a admis acţiunea şi a constatat nulitatea absolută a Hotărârii AGEA a B. nr. 23 din 22.01.2015.

Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut în esenţă că, raportat la dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 31/1990 şi art. 123 din legea societăţilor, pentru şedinţa AGEA din data de 22.01.2015, aveau dreptul de a vota acţionarii înscrişi în registrul acţionarilor, ţinut de Depozitarul Central S.A., la data de referinţă, respectiv la data de 12.01.2015. Or, deşi d-nul C. deţinea, potrivit situaţiei comunicate de Depozitarul Central S.A., doar 11,8906 % din capitalul social, acesta a participat la adunare şi a fost luat în considerare ca deţinând 79,38 %, situaţie care încalcă dispoziţiile legale mai sus enunţate, conducând la lipsa cvorumului necesar pentru desfăşurarea legală a adunării generale, nefiind întrunită majoritatea prevăzută de art. 115 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 rep. pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare.

Atât timp cât în adunarea generală nu au votat acţionarii înscrişi în registrul acţionarilor, în conformitate cu numărul de acţiuni deţinute, hotărârea adoptată este nulă.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că nulitatea Hotărârii AGEA nr. 23 din 22.01.2015 s-a reţinut exclusiv din perspectiva neîndeplinirii condiţiilor legale de cvorum.

Ori, pentru această ipoteză, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 prevede că acţionarii au dreptul de a se retrage din societate şi în cazurile în care adunarea generală convocată potrivit prevederilor art. 2 nu se desfăşoară din cauza neîndeplinirii condiţiilor legale de cvorum, nu adoptă nicio hotărâre prin neîndeplinirea condiţiilor legale de majoritate ori nu se desfăşoară în termenul de 120 de zile stabilit la art. 2 alin. (1), termenul în care se putea desfăşura adunarea generală avută în vedere de Legea nr. 151/2014 fiind în mod evident depăşit în cauză.

Astfel, contrar celor reţinute de judecătorul de primă jurisdicţie, Înalta Curte constată că, deşi hotărârea AGEA nr. 23/22.01.2015 a fost anulată, date fiind efectele nulităţii şi caracterul retroactiv al acesteia, acţionarii au dreptul de a se retrage din societate în condiţiile reglementate de art. 4 din Legea nr. 151/2014, considerându-se că hotărârea nulă nu a fost adoptată niciodată şi având în vedere că o altă adunare generală nu s-a desfăşurat în intervalul de timp impus de legea specială.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, anterior redate, astfel cum în mod corect şi recurenta - pârâtă a susţinut, constatarea nulităţii Hotărârii A.G.E.A. din data de 23.01.2015 nu poate aduce atingere dreptului de retragere al acţionarilor care au depus deja cereri în acest sens, în termenul prevăzut de lege, sau obligaţiei corelative a societăţii de a plăti contravaloarea acţiunilor deţinute de aceştia, obligaţie ce derivă din Legea nr. 151/2014 si Regulamentul A.S.F. nr. 17/2014 emis în aplicarea acesteia.

Societatea S.C B. S.A. era obligată prin organele sale de decizie, respectiv prin intermediul Consiliului de administraţie, deci si a intimatului-reclamant A., în calitate de membru al acestuia, să dea eficienţă dispoziţiilor Legii nr. 151/2014, în scopul determinării preţului pe acţiune şi a efectuării plăţilor concrete către acţionarii care au solicitat retragerea din societate.

Potrivit art. 6 alin. (1) din Regulamentul A.S.F. nr. 17/2014, "în vederea stabilirii preţului ce urmează a fi plătit de către societatea ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate pe Piaţa RASDAQ pentru acţiunile deţinute de acţionarii care şi-au exercitat dreptul de retragere din societate în situaţiile prevăzute de Legea nr. 151/2014, consiliul de administraţie/directoratul acesteia are obligaţia să solicite oficiului registrului comerţului numirea unui expert autorizat independent în termen de cel mult 5 zile lucrătoare ulterioare primirii de către societate a primei cereri de retragere din societate".

Constată, aşadar, instanţa de control judiciar că finalitatea textului normativ prevăzut la art. 6 din Regulamentul 17/2014 nu a fost atinsă, având în vedere că obligaţia Consiliului de Administraţie al S.C. B. S.A. şi implicit a intimatului - reclamant, de a solicita Oficiului registrului comerţului numirea unui expert autorizat independent în vederea întocmirii unui Raport de evaluare este impusă tocmai în vederea stabilirii preţului ce urmează a fi plătit acestora.

Având în vedere că în cazul societăţii B. S.A. au fost depuse cereri de retragere din societate de către acţionarii îndreptăţiţi potrivit Legii nr. 151/2014, societatea are în continuare obligaţia respectării prevederilor Legii nr. 151/2014 şi Regulamentului nr. 17/2014 în ceea ce priveşte modalitatea de determinare a preţului şi de realizare a plăţii acţiunilor către cei îndreptăţiţi.

Rezilierea de către S.C. B. S.A. a contractului de prestări servicii încheiat cu expertul autorizat independent, G., având în vedere că acesta a depăşit termenii de depunere a raportului de evaluare care ar fi trebuit să stabilească preţul pe acţiune ce trebuie să fie plătit către acţionarii care doresc să se retragă din societate, nu reprezintă un motiv pertinent în ceea ce priveşte exonerarea societăţii de obligaţia stabilită prin art. 6 al Regulamentului ASF nr. 17/2014, obligaţie ce se circumscrie demersurilor impuse societăţilor obiect al adoptării Legii nr. 151/2014.

Prin atitudinea sa, intimatul - reclamant a ignorat Hotărârea AGEA din data de 22.01.2015, convocată în temeiul Legii nr. 151/2014, prin care s-a hotărât neefectuarea demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor societăţii, precum şi efectele produse de această hotărâre faţă de acţionarii societăţii.

În aceste condiţii Înalta Curte reţine că acesta nu a ţinut seama că dreptul acţionarilor de a se retrage din Societatea B. S.A. s-a născut în favoarea acestora în urma adoptării Hotărârii AGEA din data de 22.01.2015, iar acest drept nu poate fi afectat nici chiar prin constatarea nulităţii respectivei hotărâri, fiind un drept recunoscut de Legea 151/2014.

Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 în situaţia în care adunarea generală a acţionarilor hotărăşte ca societatea să nu facă demersurile legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de societate pe o piaţă reglementată sau a tranzacţionării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare, acţionarii au dreptul de a se retrage din societate în condiţiile art. 134 din Legea nr. 31/1990.

De asemenea, reclamantul a ignorat că în data de 06.02.2015 au fost depuse primele cereri de retragere din societate şi că în total au solicitat retragerea 23 acţionari.

Aşadar, necesitatea existenţei unui raport de evaluare întocmit de către un expert autorizat independent şi în fapt a contractării de către societate a unor astfel de servicii, reprezintă în fapt o condiţie sine qua non a îndeplinirii obligaţiei de plată a contravalorii acţiunilor deţinute de acţionarii care îşi exercită în virtutea legii, dreptul de retragere, societatea şi implicit intimatul - reclamant nefiind absolviţi de obligaţia de a da curs cererilor de retragere din societate.

Prin urmare, în condiţiile în care intimatul - reclamant A. nu a efectuat demersurile necesare încadrării în prevederile legale, această atitudine manifestându-se pe un interval îndelungat de timp (2015-2017), în mod corect s-a apreciat de către recurenta - pârâtă că aceasta reprezintă o contravenţie cu caracter de continuitate, fiind vorba de un refuz implicit de a executa obligaţia legală de a solicita oficiului registrului comerţului, numirea unui expert autorizat independent în vederea întocmirii unui raport de evaluare, în termen de maxim 30 de zile lucrătoare de la desemnare, încălcarea acestei obligaţii persistând în timp, momentul încetării fiind marcat de data la care titularul obligaţiei prevăzută la art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 151/2014 se conformează prevederilor legale.

A.S.F. are competenţa de a dispune măsurile necesare astfel încât entităţile ce desfăşoară activităţi sau care efectuează operaţiuni în legătură cu piaţa de capital şi cu instrumentele financiare să se încadreze în prevederile reglementărilor A.S.F şi ale celorlalte acte normative privind piaţa de capital.

Conform art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i) din Legea 297/2004, sancţiunea dispusă pentru încălcarea prevederilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 7 (nerespectarea reglementărilor şi măsurilor emise de A.S.F. cu privire la emitenţi şi operaţiuni de piaţă) poate fi avertisment sau amendă de la 1.000 RON la 50.000 RON, pentru persoanele fizice.

Raportat la dispoziţiile art. 275 alin. (1), privind individualizarea sancţiunii, apreciază instanţa de control judiciar că, suma de 6.000 RON, dispusă în sarcina intimatului - reclamant a fost corect stabilită în funcţie de circumstanţele personale ale acestuia, respectiv, avându-se în vedere faptul că acesta a persistat în conduita sa culpabilă, obligaţia dispusă prin Decizia A.S.F. nr. 1526/07.07.2015 şi sancţionarea anterioară a petentului prin Decizia A.S.F. nr. 1133/25.05.2016, dar şi calitatea acestuia de membru al Consiliului de Administraţie, care instituie obligaţii de bază, precum pregătirea raportului anual, organizarea adunării generale a acţionarilor şi implementarea hotărârilor acesteia, (art. 142 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 31/1990).

Sancţiunea aplicată de A.S.F. prin Decizia nr. 2221/08.12.2016 a avut în vedere faptul că intimatul-reclamant, d-nul A., în calitatea sa de membru al Consiliului de administraţie al societăţii B. S.A, nu a respectat dispoziţiile prevăzute de Legea nr. 151/2014 privind clarificarea statutului juridic al punilor care se tranzacţionează pe Piaţa RASDAQ sau pe piaţa valorilor mobiliare necotate şi de Regulamentul ASF nr. 17/2014, emis în aplicarea acesteia, această conduită fiind de natură a prejudicia drepturile acţionarilor societăţii.

Prin urmare, contrar celor greşit reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte conchide că, constatarea nulităţii hotărârii A.G.E.A. din data de 23.01.2015, prin Decizia nr. 228/01.02.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, nu poate aduce atingere dreptului de retragere al acţionarilor care au depus deja cereri în acest sens, în termenul prevăzut de lege, sau obligaţiei corelative a societăţii de a plăti contravaloarea acţiunilor deţinute de aceştia, obligaţia derivând din dispoziţiile art. 4 lit. c) ale Legii nr. 151/2014 şi ale Regulamentului A.S.F. nr. 17/2014 emis în aplicarea acesteia,

Potrivit prevederilor art. 4 lit. c) din Legea nr. 151/2014, acest drept de retragere al acţionarilor societăţii B. S.A. nu poate fi afectat nici chiar de constatarea nulităţii hotărârii AGEA din data de 22.01.2015 prin Decizia nr. 228/01.02.2018 pronunţata de către Curtea de Apel Bucureşti, situaţie în care dreptul de retragere al acţionarilor care şi-au manifestat intenţia de retragere există chiar şi în cazurile în care adunarea generală convocată potrivit prevederilor art. 2 nu se desfăşoară din cauza neîndeplinirii condiţiilor legale de cvorum, nu adoptă nici o hotărâre prin neîndeplinirea condiţiilor legale de majoritate, ori nu se desfăşoară în termenul de 120 de zile stabilit la art. 2 alin. (1).

În concluzie, Înalta Curte constată, contrar celor reţinute de instanţa de fond, că, la momentul adoptării Hotărârii AGEA nr. 23 din 22.01.2015 s-a născut deja, ex lege, dreptul la retragere al acţionarilor, astfel că obligaţia impusă de ASF societăţii, prin Consiliul de administraţie al cărui membru este şi intimatul - reclamant, iniţial prin Decizia nr. 1526/2015, apoi prin Decizia nr. 1133/25.05.2016 trebuia pusă în aplicare benevol de către Consiliul de Administraţie al B., iar constatarea nulităţii Hotărârii AGEA nr. 23/22.01.2015, prin Decizia nr. 228 pronunţată în data de 01.02.2018 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, nu invalidează dreptul născut deja al acţionarilor de a se retrage din societate în temeiul Legii nr. 151/2014.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că sancţionarea reclamantului dispusă prin Decizia nr. 2221/08.12.2016 este temeinică şi legală, astfel încât sentinţa instanţei de fond, prin care s-a admis cererea de chemare în judecată a acestuia şi s-au anulat cele două acte administrative contestate, a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, fiind necesară reformarea acesteia de către instanţa de control judiciar.

Pe cale de consecinţă, urmează a se admite recursul, a se casa sentinţa recurată şi, rejudecând cauza în fond, se va respinge acţiunea promovată de reclamantul A., ca nefondată.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul promovat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, va casa sentinţa recurată şi rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinţei civile nr. 1537 din 30.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând

Respinge acţiunea, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 februarie 2021.