Judicial promotion exam fraud: Thickening a previously marked bubble does not constitute formulating new answers under the competition regulation

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 14 decembrie 2020, precizată ulterior, contestatoarea Oprea B., judecător în cadrul Tribunalului Dolj, a contestat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Hotărârea nr. 1405 din 26 noiembrie 2020 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători.

Prin decizia nr. 1092 din data de 24 februarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatoarea B. împotriva Hotărârii nr. 1405 din 26 noiembrie 2020 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 31.03.2021.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 244 din 28 aprilie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de contestatoarea B., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, şi a anulat Hotărârea nr. 1405/26.11.2020 şi procesul-verbal de fraudă întocmit în data de 25.10.2020, cu consecinţa revenirii asupra măsurii de anulare a lucrării de concurs şi a revenirii asupra măsurii eliminării din concurs.

3. Cererile de recurs

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 244 din 28 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, iar în rejudecare, respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului arată că, din eroare, în partea introductivă a sentinţei recurate apare ca fiind pronunţată la data de 21.04.2021, deşi aceasta a fost pronunţată la data de 28.04.2021, astfel cum reiese din dispozitivul hotărârii.

Invocă dispoziţiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, art. 19, art. 17 alin. (2) şi art. 22 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 1348/17.09.2019 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, susţinând că în speţă este incidentă situaţia reglementată de prevederile regulamentare anterior menţionate, întrucât contestatoarea a continuat să completeze, prin îngroşarea unei buline, teza de concurs după expirarea timpului, aspect recunoscut de aceasta, ceea ce a atras sancţiunile eliminării din concurs şi anulării lucrării.

Consideră că Hotărârea nr. 1405 din 26.11.2020 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a fost emisă cu respectarea prevederilor legale, fiind legală şi temeinică, nefiind incident niciun motiv de nulitate a procesului-verbal de fraudă încheiat la data de 25.10.2020.

Susţine că pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, la data publicării anunţului privind declanşarea concursului de promovare pe loc, respectiv 21.08.2020, a fost publicat şi Regulamentul de concurs actualizat, cuprinzând şi dispoziţiile art. 19 alin. (6), astfel încât candidaţii au cunoscut prevederile referitoare la modul de desfăşurare a concursului. Precizează că pe pagina verso a tezei de concurs se prevede timpul de lucru şi faptul că timpul corespunzător operaţiei de marcare este inclus în timpul de lucru.

Mai arată că procesul-verbal de fraudă întruneşte toate condiţiile de formă şi de fond, fiind însuşit prin semnătură de persoana care l-a întocmit, şi anume responsabilul de sală. De asemenea, acesta cuprinde faptele constatate, dispoziţiile legale incidente şi măsurile luate, iar descrierea faptelor se circumscrie prevederilor art. 19 alin. (6) din Regulament, ce fac trimitere la alin. (5) al art. 19, având în vedere că acesta este temeiul aplicării sancţiunii de eliminare din concurs a unui candidat.

Recurentul susţine, contrar celor reţinute de către instanţa de fond, că fapta săvârşită de contestatoare, şi anume completarea grilei după expirarea timpului de concurs, cade sub incidenţa acestor dispoziţii şi atrage sancţiunea instituită de art. 19 alin. (5) din Regulament, instanţa de fond reţinând în mod greşit că îngroşarea unei buline nu se asimilează colorării acesteia şi nu poate fi considerată o completare a foii de concurs. Un argument în sensul că îngroşarea unei buline reprezintă completarea foii de concurs îl constituie şi faptul că potrivit art. 17 alin. (5) din Regulament, evaluarea răspunsurilor la întrebările testului-grilă se realizează prin procesare electronică, astfel încât o bulină îngroşată necorespunzător nu este citită de programul electronic, răspunsul respectiv nefiind punctat.

Consideră că sancţiunea eliminării din concurs a candidatului, prevăzută de art. 19 alin. (5) coroborat cu art. 19 alin. (6) din Regulament, este adecvată şi proporţională cu fapta săvârşită.

În ceea ce priveşte solicitarea contestatoarei de reevaluare a sancţiunii aplicate prin prisma principiului egalităţii în drepturi şi al nediscriminării, precizează că aceasta este neîntemeiată, în condiţiile în care dispoziţiile art. 19 alin. (5) coroborat cu art. 19 alin. (6) din Regulament au o reglementare unitară şi o aplicabilitate uniformă pentru cazul pe care îl reglementează, iar pe de altă parte, consideră că nu îi poate fi aplicată o altă sancţiune, întrucât legea nu prevede altă sancţiune.

Referitor la afirmaţiile contestatoarei privind presupusele situaţii în care candidaţii din alte săli de concurs ar fi beneficiat de minute în plus după expirarea timpului de concurs, arată că aceste situaţii nu au fost dovedite şi ele reprezintă fapte exterioare actului a cărui revocare o solicită, astfel că nu poate fi reţinută o nesocotire a principiilor egalităţii în drepturi şi nediscriminării din perspectiva susţinută de contestatoare. Din contră, consideră că prin exonerarea contestatoarei de sancţiunea aplicată se produce o discriminare faţă de candidaţii care s-au conformat duratei de desfăşurare a concursului.

3.2. Împotriva aceleiaşi sentinţe a formulat recurs incident contestatoarea B., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că, în mod greşit prima instanţă şi-a întemeiat raţionamentul juridic pe ipoteza recunoaşterii de către aceasta a depăşirii timpului de concurs; că instanţa nu a răspuns argumentelor aduse în combaterea susţinerilor pârâtului; că reţinerea în procesul-verbal a depăşirii timpului de concurs cu 2 secunde reprezintă o constatare nereală; că a contestat pe loc procesul-verbal şi a solicitat prezenţa la faţa locului a comisiei de organizare a concursului, aspecte ce nu au fost consemnate în procesul-verbal; că semnarea procesului-verbal nu poate avea semnificaţia unei recunoaşteri.

Invocă încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din CEDO şi arată că prima instanţă nu a răspuns motivului referitor la lipsa unui element obiectiv pentru cronometrarea şi evidenţierea timpului de concurs.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arată că instanţa nu s-a pronunţat pe probele solicitate de contestatoare, inclusiv asupra probei testimoniale, considerând, în mod neîntemeiat şi neargumentat, că nu se impune administrarea acestora.

4. Apărările formulate

4.1. Recurenta - contestatoare B. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului formulat de Consiliul Superior al Magistraturii, ca nefondat, apreciind că instanţa de fond a reţinut în mod corect că starea de fapt expusă în procesul-verbal nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 19 din Regulament.

4.2. Recurentul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare la recursul incident, prin care solicită respingerea acestui recurs, ca lipsit de interes, pe de o parte, din perspectiva faptului că s-a admis în totalitate acţiunea contestatoarei, astfel că aceasta nu poate obţine niciun folos practic prin admiterea recursului, iar pe de altă parte, consideră că recurenta-contestatoare nu a demonstrat în ce măsură considerentele hotărârii îi sunt vătămătoare.

În subsidiar, solicită respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul principal declarat de Consiliul Superior al Magistraturii este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte cererea formulată de către reprezentanta recurentului în şedinţa publică, la acordarea cuvântului pe fond, prin care s-a solicitat anularea recursului incident, având în vedere că argumentele invocate nu se încadrează în motivele de casare expres prevăzute de C. proc. civ., instanţa de recurs reţine că aceasta nu a fost invocată prin întâmpinarea la recursul incident, astfel că nu poate proceda la analizarea acesteia.

2.1. În ceea ce priveşte recursul principal, formulat de Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că reclamanta B. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 1405/26.11.2020, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, prin care s-a respins contestaţia îndreptată împotriva procesului-verbal de fraudă, din data de 25.10.2020, şi revenirea asupra măsurilor de anulare a lucrării de concurs şi de eliminare din concurs.

În speţă, reclamanta a participat la concursul de promovare pe loc a judecătorilor din data de 25.10.2020, procesul-verbal fiind întocmit ca urmare a faptului că a continuat să completeze teza de concurs prin îngroşarea unei buline ulterior expirării timpului de concurs.

Potrivit art. 19 alin. (5) şi (6) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor din 17.09.2019, aprobat prin Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 1348/2019:

"(5) Frauda dovedită atrage eliminarea candidatului din concurs. Se consideră fraudă şi încălcarea dispoziţiilor alin. (1) şi (4). În aceste cazuri responsabilul de sală consemnează într-un proces-verbal faptele constatate şi măsurile luate, iar lucrarea scrisă se anulează cu menţiunea "fraudă". Procesul-verbal se comunică comisiei de organizare a concursului şi candidatului respectiv.

(6) Sancţiunea prevăzută la alin. (5) se aplică şi pentru depăşirea timpului pentru formularea răspunsurilor la proba scrisă tip grilă, stabilit potrivit art. 17 alin. (2)".

Înalta Curte constată legalitatea sentinţei recurate, întrucât din perspectiva faptei reţinute prin procesul-verbal din data de 25.10.2020, întocmit de recurentul Consiliul Superior al Magistraturii, aceasta nu este de natură să conducă la aplicarea sancţiunilor din actul atacat, în condiţiile în care, astfel cum reiese din procesul verval în discuţie, "după expirarea timpului de concurs candidata B., reclamanta, a continuat să îngroaşe o bulină de răspuns de pe foaia cu răspunsuri timp de 2-3 secunde".

Analizând textul de lege incident, se constată că ceea ce se sancţionează este depăşirea timpului pentru formularea răspunsurilor şi nu îngroşarea unei bulinei aferente unui răspuns preexistent, ipoteză ce nu este acoperită de textul art. 19 alin. (5) şi (6) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor din 17.09.2019.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect că îngroşarea, iar nu colorarea unei buline, nu poate fi considerată o acţiune prin care candidatul a completat foaia de concurs cu o notaţie nouă care să nu fi fost completată anterior şi prin care să depăşească timpul de concurs.

În ceea ce priveşte critica formulată de către recurentul Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la faptul că, din eroare, în partea introductivă a sentinţei recurate apare ca fiind pronunţată la data de 21.04.2021, iar în dispozitivul hotărârii este menţionată data de 28.04.2021, Înalta Curte că acest aspect nu reprezintă o critică de nelegalitate adusă sentinţei recurate, ci, eventual, o eroare materială, susceptibilă de îndreptare conform art. 442 C. proc. civ.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul Consiliul Superior al Magistraturii prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. În ceea ce priveşte recursul incident declarat de contestatoarea B., Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes, iar interesul de a acţiona trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

Or, din acest punct de vedere nu se poate reţine că recurenta-contestatoare justifică vreun interes, în condiţiile în care pretenţiile ce au făcut obiectul cererii de chemare în judecată au fost admise, soluţie care profită recurentei-contestatoare.

Aceasta nu a arătat în concret care este interesul, respectiv folosul practic pe care l-ar obţine prin trimiterea cauzei spre rejudecare, câtă vreme acţiunea pe fond a fost admisă.

Prin urmare, întrucât scopul urmărit prin promovarea recursului nu a fost arătat de către recurentă, se constată că, în privinţa recursului incident declarat de contestatoare B., nu este îndeplinită condiţia de exercitare a acţiunii referitoare la justificarea unui interes în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul principal declarat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei civile nr. 244 din 28 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat şi va respinge recursul incident formulat de B. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei civile nr. 244 din 28 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul incident formulat de B. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 3 februarie 2022.