Revision of environmental tax assessment for internal-use wooden pallets: primacy of EU packaging definition over national law and scope of minus petita.

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2021

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Obiectul acţiunii.

Cererea de chemare in judecată.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 09.02.2017, reclamanta A. S.R.L., a chemat în judecata pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să desfiinţeze în tot Decizia nr. 135/2016 şi pe cale de consecinţa să desfiinţeze în parte Decizia de impunere nr. x/13.06.2016 şi Raportul de inspecţie fiscala nr. x/13.06.2016.

Prin sentinţa nr. 78 din 14 iunie 2017, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea, a anulat în parte Raportul de inspecţie fiscala nr. x/13.06.2016, Decizia de impunere nr. x/13.06.2016 şi Decizia privind soluţionarea contestaţiei nr. 135/09.09.2016 emise de către pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, în ceea ce priveşte penalităţile de întârziere calculate pentru perioada 01.01.2016 - 16.05.2016 şi a respins ca nefondate restul pretenţiilor.

Reclamanta a formulat recurs împotriva soluţiei instanţei de fond, criticând-o pentru motive de nelegalitate.

Prin Decizia nr. 6468 din 12 decembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017 s-a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata - pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu; s-a respins recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 78/CA/2017- PI din 14 iunie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

II. Cererea de revizuire

II.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 27.02.2020, revizuenta A. S.R.L. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 6468 din 12 decembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017.

In motivare, revizuenta a invocat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. şi ale art. 21 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004, solicitând desfiinţarea in parte a deciziei şi admiterea in rejudecare a cererii de chemare in judecată, in sensul anulării actelor emise de Administraţia Fondului pentru Mediu şi restituirea sumelor solicitate, cu menţinerea dispoziţiilor deciziei privitoare la respingerea ca nefondata a excepţiei privind nulitatea recursului pentru lipsa motivării.

În susţinerea motivului de revizuire întemeiat pe prevederile art. 509 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ., revizuenta a arătat că, deşi a invocat faptul ca a fost încălcat principiului prevalentei dreptului european in fata dreptului naţional, instanţa nu s-a pronunţat asupra acestei critici, fiind evidenta "minus petita" referitoare la acest capăt de cerere.

Deşi a investit instanţa de judecata cu cererea pentru paletii de lemn consideraţi ambalaje de către inspectorii de mediu, paleti care nu au fost introduşi pe piaţa naţionala niciodată, ci au fost utilizaţi strict pentru a susţine materii prime in interiorul punctelor de lucru, instanţa de recurs, fara a răspunde criticilor raportat la acest aspect, in motivarea recursului, face referire la alte aspecte care nu au fost solicitate prin cererile adresate instanţei, respectiv recurenta nu a investit instanţa cu o cerere privind critici referitoare la introducerea sau nu pe piaţa naţionala a produselor realizate.

Pe de altă parte, revizuenta a susţinut că nu a învestit instanţa cu critici privind introducerea sau nu pe piaţa naţională a produselor realizate de ea. Instanţa de recurs se referă la introducerea pe piaţa naţională a unui produs, nu a unui ambalaj, care ar genera plata de obligaţii la Fondul de Mediu.

Revizuenta a arătat că instanţa de recurs a făcut referire la prevederile art. 11 din Ordinul 578/2006 forma valabila intre 22 martie 2011 şi 20 februarie 2014 şi art. 9 indice 1 din Ordinul 578/2006 forma valabila intre 07 decembrie 2009 şi 21 martie 2011 si pe care le-a preluat in cuprinsul deciziei a cărei revizuire se solicita prin prezenta cerere, facand referire la introducerea pe piaţa naţionala pentru prima data a unui produs, nu a ambalajului. Or, diferenţa intre ambalaj si produs este foarte mare. Conform legii, ambalajul este obiectul care susţine produsul. In aceasta situaţie este evidenta atât "minus petita", cat si "plus petita" deciziei a cărei revizuire se solicita a fi realizata prin prezenta cerere.

În al treilea rând, deşi revizuenta a contestat majorările ca accesorii calculate in sarcina acesteia de către inspectorii de control, instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra cererii sale privind modalitatea de calcul al acestor accesorii, asupra datei scadente a acestora, asupra cadrului legal in temeiul căruia au fost calculate, asupra cuantumului acestor accesorii.

În esenţă, revizuenta a susţinut că scadenta debitelor principale trebuia sa fie calculata începând cu data comunicării documentelor emise in anul 2016 si abia apoi sa fie calculate accesorii, daca aceste debite suplimentare stabilite nu ar fi fost achitate la scadenta indicata prin documentele emise de către inspectorii APM. Însă, in cazul de fata au fost calculate debite principale si accesorii, respectiv majorări de întârziere, desi nu trebuiau calculate decât după ce ar fi expirat termenul de plata stabilit de inspectori pentru plata debitului principal, in 2016. Revizuenta a fost de buna credinţa, a raportat la APM lunar si a achitat lunar obligaţiile care erau in sarcina sa, insa pentru sume eronat calculate nu este corect sa-i fie aplicabile si majorări de întârziere.

Apoi, chiar daca au fost contestate de revizuenta si penalităţile calculate in sarcina acesteia de către inspectorii de control, instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra acestora. La fila x din decizia a cărei revizuire se solicita, apare in alin. (3) motivul de revizuire invocat de revizuenta al nepronuntarii de către instanţa de recurs referitor la accesoriile - "penalităţi" calculate in sarcina revizuentei de către inspectorii de control.

Cu toate ca revizuenta a formulat cerere in care a invocat motivul conform căruia pentru a fi prezenta unui ambalaj trebuie sa fie realizat transferul bunurilor si ambalajului de la producător la utilizator, aspecte prevăzute in ambele definiţii ale ambalajului cuprinse atât in H.G. nr. 621/2005, cat si in Directiva 94/62/CE, acte normative care precizează ca ambalajul si produsele pe care le conţine, protejează, manevrează, furnizează si prezintă trebuie sa fie transferate de la producător la consumator, instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra acestei cereri.

Deşi revizuenta a adus critici privind încălcarea principiului proporţionalităţii consacrat în jurisprudenţa CJUE, cu referire la cauzele C-90/02, C-444/00, principiul prevalentei substanţei asupra fondului, nerespectarea Directivei nr. 94/62/CE privind ambalajele si deşeurile de ambalaje, precum si art. 28 alin. (1) şi art. 30 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra acestora.

Instanţa de recurs a omis sa se pronunţe asupra motivului de recurs privind încălcarea principiului proporţionalităţii, principiu care guvernează aplicarea dreptului unional din perspectiva aplicarii masurilor administrative coercitive si a sanctiunilor. După cum a arătat, revizuenta achiziţionează paleti de la producători romani, care sunt apoi utilizaţi fie pentru a depozita parti ale produselor finite, fie pentru a mişca materia prima sau diverse parti componente ale produselor finite intre punctele sale de lucru. Aceste bunuri, materia prima sau diversele parti componente ale produsului finit, nu sunt vreodată puse pe piaţa ca atare decât după ce sunt inglobate in produsul finit - doar acesta este pus pe piaţa externa, fiind livrat intracomunitar. Instanţa de recurs a omis sa se pronunţe asupra acestui aspect esenţial.

În susţinerea motivului de revizuire întemeiat pe prevederile art. 21 alin. (1) si alin. (2) din Legea nr. 554/2004, actualizata a contenciosului administrativ, s-a invocat încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene.

Revizuenta a făcut consideraţii largi cu privire la principiul supremaţiei dreptului UE, după care s-a arătat că judecătorii din recurs nu s-au pronunţat asupra cererii cu care au fost investiţi si nu au făcut referire la cererea revizuentei referitoare la prevalenta dreptului UE in fata dreptului naţional.

Având in vedere ca, in sarcina revizuentei au fost stabilite in mod netemeinic obligaţii suplimentare de plata la Fondul pentru Mediu, pe baza interpretării din partea inspectorilor de mediu a faptului ca paletii de lemn utilizaţi de revizuenta doar in interiorul punctelor de lucru ale acesteia, ar constitui ambalaj, conform legislaţiei române, care vine in contradicţie cu legislaţia UE, judecătorului naţional ii revine obligaţia de lasă neaplicata legea naţională contrara dreptului UE, conform aprecierii Curţii de Justiţie a UE in cauza 106/77, B..

Cat priveşte calitatea de ambalaj a paletilor achiziţionaţi de revizuenta, analiza lor, realizata de către inspectorii de control, din perspectiva H.G. nr. 621/2005, a fost făcuta incorect. Definiţia noţiunii de ambalaj, cuprinsa în Anexa nr. 1 pct. 1 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 621/2005 şi pe care s-a bazat Curtea de Apel Oradea, contravine definiţiei din textul comunitar (art. 3 pct. 1 din Directiva nr. 94/62/CE din 20 decembrie 1994 privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, anexata).

Analiza comparativă a celor două definiţii relevă faptul că definiţia naţională derogă de la cea comunitară, care este extrem de clară:

"ambalaj" este un produs realizat şi utilizat pentru a conţine bunuri prelucrate de la producător la utilizator sau consumator (Directiva nr. 94/62/CE) şi nu destinat pentru a conţine bunuri prelucrate de la producător la utilizator sau consumator (Hotărârii Guvernului nr. 621/2005), nefiind importantă intenţia de a se da materiei prime o anumită destinaţie, aşa cum greşit susţine Administraţia Fondului pentru Mediu.

De asemenea, nu pot constitui "ambalaj" decât produsele utilizate doar pentru a conţine, proteja, manevra, furniza şi prezenta bunurile de la producător la utilizator sau consumator. Conform definiţiei U.E., paletii devin ambalaj in momentul in care sunt utilizaţi pentru a conţine, proteja, prezenta bunurile de la producător la utilizator.

Or, niciodată aceşti paleti de lemn nu au făcut obiectul transferului de la producător la utilizator, împreuna cu bunurile produse de A. (canapele). Aceşti paleti de lemn sunt destinaţi a fi utilizaţi doar pentru susţinerea materiilor prime sau a subansamblelor in interiorul punctelor de lucru ale revizuentei, nu pentru a insoti marfa produsa de A., care nici aceasta nu este pusa pe piaţa naţionala, întreaga marfa produsa de A. fiind comercializata in străinătate, respectiv in Franţa si nu pe paleti, ci ambalata in folie si apoi in cutii de carton, fara paleti.

Conform acestei definiţiei UE referitoare la ambalaj, pentru ca aceşti paleti sa aibă calitatea de ambalaj este necesar sa existe o trecere a posesiei de la o persoana la o alta impreuna cu marfa sau produsele pe care le susţine, respectiv de la producător la utilizator, ori aceasta operaţiune nu s-a realizat niciodată. referitor la paletii deţinuţi de revizuenta.

In temeiul prevalentei dreptului european in fata dreptului romanesc, trebuia ca judecătorul sa lase neaplicata legea romana in fata dreptului UE. Având in vedere aspectele anterior precizate, se impune admiterea cererii de revizuire din perspectiva faptului ca a fost eludata de către instanţa de recurs, cercetarea cererii revizuentei referitoare la principiul prevalentei dreptului european in fata dreptului naţional.

In drept, au fost invocate prevederile art. 509 alin. (1) punctul 1 C. proc. civ. - Legea 134/2010 şi ale art. 21 alin. (1) si alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

II.2. Apărările intimatei

Intimata Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Totodată, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale fiind de strictă interpretare, nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor fapte şi împrejurări care au fost supuse dezbaterii de către instanţă.

Astfel, motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut şi reprezintă o consecinţă a nesocotirii principiului disponibilităţii, în virtutea căruia reclamantul este acela care stabileşte limitele judecăţii, prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenţia concret formulată.

Revizuentul reclamant a arătat prin cererea de revizuire formulată că instanţa de apel "nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut", adică nu s-a pronunţat în legătură cu drepturile stabilite în art. 8 din Legea nr. 554/2004; prin sintagma "lucru cerut" trebuie să se înţeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi/sau au stabilit obiectul dedus judecăţii. Ceea ce caracterizează aceste cereri şi le delimitează de alte cereri pe care le pot formula părţile în cadrul litigiului este faptul că, prin pronunţarea asupra lor, instanţa pune capăt litigiului, ceea ce nu este cazul în speţă.

Astfel, obiectul cererii de revizuire este reprezentat de decizia civilă nr. 6468/12.12.2019 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Prin aceasta decizie, instanţa a respins ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 78 din 14 iunie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a menţinut-o în întregime. Astfel, instanţa de recurs nu a schimbat, integral sau în parte, hotărârea instanţei de fond, ci a procedat doar la respingerea recursului reclamantului.

Or, în acest condiţii, pentru a fi aplicabil motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în sensul de minus petita, ar fi trebuit ca instanţa de recurs, în urma admiterii recursului, să procedeze la o rejudecare a fondului cauzei, cu principalul efect, acela de schimbare a modului de soluţionare a cererii formulate de reclamant, însă o astfel de rejudecare nu a avut loc în instanţa de recurs şi prin urmare, aceasta nu putea pronunţa un minus petita, câtă vreme s-a păstrat intactă sentinţa instanţei de fond.

Nemulţumirea revizuentului nu poate face obiect de analiză în cadrul acestei căi extraordinare de atac prin prisma motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care are în vedere pronunţarea ultra, extra sau minus petita în raport de pretenţiile deduse judecăţii şi nu în raport de maniera de reţinere şi interpretare a probatoriului în cauză.

Cererea de revizuire vizează aspecte de fond ale pricinii, ce nu pot fi examinate în această cale extraordinară de atac, revizuentul exprimându-şi nemulţumirea cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de recurs pe fond, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cerute de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.., la analizarea cererii de revizuire se are în vedere doar dacă instanţa s-a pronunţat sau nu pe un capăt de cerere, iar nu va proceda Ia cenzurarea modului în care instanţa de recurs s-a pronunţat pe respectivul capăt de cerere.

Cererea de revizuire este o cale extraordinară de atac si poate fi formulată doar pentru motivele expres si limitativ prevăzute de lege. Or, în speţă, prin cererea de revizuire formulată, petentul solicită de fapt rejudecarea cauzei exercitând în fapt un recurs la recurs. în plus, trebuie remarcat că recurentul nici nu critică printr-o argumentare suficient de pertinentă si concludentă considerentele instanţei de recurs privind lipsa de incidenţă a motivelor de revizuire reglementate de lege, reiterând o serie de motive ce privesc fondul cauzei.

Având in vedere considerentele mai sus arătate, a solicitat instanţei respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 513 alin. (2) C. proc. civ.

III. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal cu privire la cererea de revizuire

III.1. Cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Revizuenta a invocat atât aspecte legate de omisiunea instanţei de a analiza anumite critici ("minus petita"), cât şi aspecte legate de pronunţarea instanţei cu privire la aspecte neinvocate de către părţi ("plus petita").

În ceea ce priveşte minus petita, s-au invocat sintetic următoarele omisiuni de pronunţare ale instanţei:

- omisiunea de a se pronunţa cu privire la argumentul prevalentei dreptului european in fata dreptului naţional, în privinţa calificării paleţilor din lemn ca ambalaj;

- omisiunea instanţei de recurs de a se pronunţa asupra cererii sale privind modalitatea de calcul a accesoriilor, asupra datei scadente a acestora, asupra cadrului legal in temeiul cărui au fost calculate, asupra cuantumului acestor accesorii;

- omisiunea de a se pronunţa asupra motivului de recurs privind penalităţile;

- omisiunea de a analiza motivul de recurs conform căruia, pentru a fi în prezenta unui ambalaj, trebuie sa fie realizat transferul bunurilor si ambalajului de la producător la utilizator;

- omisiunea de a se pronunţa cu privire la încălcarea principiului proporţionalităţii consacrat în jurisprudenţa CJUE, cu referire la cauzele C-90/02, C-444/00, principiul prevalentei substanţei asupra fondului, nerespectarea Directivei nr. 94/62/CE privind ambalajele si deşeurile de ambalaje, precum si art. 28 alin. (1) şi art. 30 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene.

În ceea ce priveşte plus petita, s-a invocat faptul că revizuenta nu a investit instanţa cu o cerere privind critici referitoare la introducerea sau nu pe piaţa naţionala a produselor realizate de ea, dar instanţa de recurs se referă la introducerea pe piaţa naţională a unui produs, nu a unui ambalaj, care ar genera plata de obligaţii la Fondul de Mediu.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. are în vedere obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanţa, deci pretenţiile concrete formulate de părţi prin cereri având natura juridică a cererilor de chemare în judecată. Este vorba, aşadar, de pretenţiile formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată. Prin "lucru cerut" trebuie înţelese acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit obiectul pricinii deduse judecăţii.

Textul de lege are în vedere nepronunţarea sau pronunţarea în plus sau în minus asupra obiectului acţiunii, iar nu asupra motivelor de recurs sau asupra unor probe solicitate de către părţi.

Dacă în ceea ce priveşte invocarea omisiunilor de a se pronunţa cu privire la accesorii şi penalităţi, ar putea fi considerat că se referă la omisiunea de a se pronunţa asupra unui "lucru cerut", în ceea ce priveşte invocarea celorlalte aspecte ca fiind omise de la soluţionare sau soluţionate în plus faţă de învestirea instanţei, nu se poate reţine că reprezintă o parte a petitului acţiunii. Aspectele invocate reprezintă veritabile argumente de drept, critici ale raţionamentului instanţei de recurs, care nu pot face obiectul revizuirii din această perspectivă.

În plus, decizia a cărei revizuire se solicită pe acest motiv este una de respingere a recursului ca nefondat, deci care nu evocă fondul în sensul art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.

Cu privire la accesorii şi penalităţi, se constată că nu există o omisiune de soluţionare, prin decizia a cărei revizuire se cere fiind analizate criticile legate de accesorii (ultimele 3 paragrafe din motivarea deciziei atacate).

III.2. Cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 21 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ

Înalta Curte are în vedere, pentru a cerceta acest aspect, criteriile esentiale trasate prin considerentele Deciziei nr. 45/2016 din 12 decembrie 2016 pronunţate de ICCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi publicată în M.Of. nr. 386 din 23 mai 2017.

Astfel, s-a statuat în decizia de unificare amintită că este inadmisibilă cererea de revizuire prin care, în lipsa oricărui element de noutate (care ar putea fi hotărâri pronunţate de CJUE sau dispoziţii de drept unional neinvocate în cauză sau, deşi invocate, netratate de instanţă), se urmăreşte revizuirea unei hotărâri definitive prin care a fost deja dezlegată problematica legată de aplicarea principiului priorităţii dreptului unional, deoarece se opune caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac de retractare (iar nu de reformare), corelat cu principiul autorităţii de lucru judecat.

Revizuenta a invocat faptul că judecătorii din recurs nu s-au pronunţat asupra cererii cu care au fost investiţi si nu au făcut referire la cererea revizuentei referitoare la prevalenta dreptului UE in fata dreptului naţional în ceea ce priveşte interpretarea noţiunii de ambalaj raportat la paleţii de lemn utilizaţi în activitatea sa.

În esenţă, revizuenta a invocat faptul că definiţia noţiunii de ambalaj, cuprinsa în Anexa nr. 1 pct. 1 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 621/2005 şi pe care s-a bazat Curtea de Apel Oradea, contravine definiţiei din textul comunitar (art. 3 pct. 1 din Directiva nr. 94/62/CE din 20 decembrie 1994 privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, anexata) şi că, în temeiul prevalentei dreptului european in fata dreptului romanesc, trebuia ca judecătorul sa lase neaplicata legea romana in fata dreptului UE.

Cercetând considerentele deciziei atacate cu cererea de revizuire, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte critica legată de contradicţia dintre norma naţională şi cea comunitară, prima instanţă a analizat în concret acest argument:

"Nici susţinerea potrivit căreia definiţia noţiunii de ambalaj cuprinsă în anexa nr. 1 pct. 1 lit. b) din H.G. nr. 349/2002 contravine definiţiei din dreptul comunitar, nu este întemeiată de vreme ce potrivit art. 3 pct. 1 din Directiva nr. 94/62/CE:

"ambalaje" înseamnă toate produsele realizate din orice materiale, de orice natură, utilizate pentru a conţine, proteja, manevra, furniza şi prezenta bunurile, de la materii prime la bunuri prelucrate, de la producător la utilizator sau consumator. Articolele "nereturnabile" utilizate în aceleaşi scopuri trebuie, de asemenea, considerate ambalaje."

Aşadar, definiţia din dreptul comunitar nu contrazice cele statuate de legiuitorul român şi nici concluziile inspecţiei din prezenta cauză, nefiind sustenabile argumentele recurentei reclamante, care apreciază doar trunchiat asupra opţiunilor legislative citate."

Prin urmare, dacă dreptul Uniunii sau hotărârea interpretativă a CJUE au fost invocate în faţa instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere şi această instanţă le-a analizat, partea nu poate critica soluţia pe calea revizuirii deoarece se opune autoritatea de lucru judecat asupra rezolvării date de instanţa de fond sau de recurs. Se impune respingerea cererii de revizuire în această ipoteză, întrucât în situaţia inversă, ar însemna ca instanţa sesizată cu cererea de revizuire să examineze soluţia instanţei care a pronunţat hotărârea supusă revizuirii, adică să exercite un control judiciar, care nu se poate realiza pe calea revizuirii. Un astfel de control judiciar se poate realiza numai pe calea de atac de reformare, dată în competenţa instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea.

Această soluţie, care rezultă din principiile care guvernează calea extraordinară de atac de retractare a revizuirii, conform legii naţionale, respectă principiul echivalenţei din dreptul european şi principiul securităţii juridice.

III.3. Temeiul procesual al soluţiei date cererii de revizuire

Faţă de toate aceste aspecte, în temeiul art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, sub ambele temeiuri (art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. şi art. 21 din Legea nr. 554/2004, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire declarată de revizuenta A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 6468 din 12 decembrie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 raportat la art. 396 alin. (2) din C. proc. civ., astăzi, 6 decembrie 2021.