Damages claim against rural investment agency fails for lack of causal link; appeal rejected as unfounded.

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 20.11.2018 sub nr. x/2018, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii: Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale din Cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Agriculturii Şi Dezvoltării Rurale, solicitând obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 22.901 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în etapa recursului în dosarul nr. x/2017, având ca obiect anulare act administrativ; obligarea pârâţilor proporţional cu culpa fiecăreia la plata sumei de 19.200 RON, reprezentând despăgubiri aferente prejudiciului suferit de reclamantă prin plata lunară a chiriei către Comuna Măldăeni, în perioada iulie 2015 - februarie 2018, perioadă în care nu a putut desfăşura activitate în spaţiul închiriat, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data plăţii fiecărei chirii până la data reparării integrale şi efective a prejudiciului şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 6819/6.11.2018, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării capătului de cerere având ca obiect despăgubirile în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 999 din 15 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiate; a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale din Cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs împotriva sentinţei de mai sus, prin care a solicitat casarea acesteia şi, rejudecând pricina pe fond, admiterea cererii introductive.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Deşi hotărârea primei instanţe cuprinde o expunere detaliată a procesului, opinia propriu-zisă a instanţei de fond privitoare la cererea de plată a despăgubirilor aferente prejudiciului cauzat prin plata chiriei, se regăseşte pe ultimele 7 (şapte) aliniate ale hotărârii. Astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele: chiria pentru spaţiul de desfăşurare a activităţii propuse prin proiect nu constituie cheltuială eligibilă; reclamanta putea semna contractul de finanţare pentru suma aprobată şi putea desfăşura activitate pe durata soluţionării dosarului nr. x/2017; nu există legătura de cauzalitate directă între respingerea în parte a finanţării proiectului şi prejudiciul suferit prin plata chiriei.

Hotărârea primei instanţe este nelegală, fiind rezultatul încălcării prevederilor art. 1349 din C. civ., coroborate cu art. 19 din Legea nr. 554/2004, privitoare la imperativul angajării răspunderii delictuale a autorităţii publice pentru repararea prejudiciului cauzat prin actul administrativ anulat.

Primul considerent reţinut de prima instanţă referitor la neeligibilitatea cheltuielilor cu chiria este irelevant pentru soluţionarea prezentei cauze, fiind evident că instanţa de fond a analizat cauza superficial. Astfel, proiectul nu a cuprins cererea de finanţare a chiriei, iar obiectul acţiunii introductive nu a vizat chirie pe care intimaţii-pârâţi să nu o fi admis în mod nelegal la finanţare.

In expunerea situaţiei de fapt, a arătat că reclamanta a fost obligată să plătească în continuare chiria pentru spaţiul din comuna Măldaieni, jud. Teleorman, indicat în proiect, pe toată durata de soluţionare a dosarului, fără a putea desfăşura activitatea prevăzută în proiect.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, reclamanta nu a putut încheia contractul de finanţare numai pentru valoarea eligibilă de 4485013,52 RON aprobată. Potrivit Ghidului Solicitantului pentru SUB-MĂSURA 6.4, formularea unei acţiuni litigioase împotriva AFIR determină suspendarea finanţării chiar şi în parte a unui proiect. Deşi a punctat acest aspect şi prin cererea introductivă, instanţa de fond nu a observat prevederea expresă din Ghidul Solicitantului, care restricţionează finanţarea proiectelor în cazul situaţiilor litigioase cu AFIR până la pronunţarea definitivă şi irevocabilă a instanţei de judecată în litigiui dedus judecăţii.

Aşadar, la momentul emiterii notificării nr. 4.646/20.04.2016, recurenta putea fie să semneze contractul de finanţare numai pentru suma admisă la finanţare. acceptând nelegala respingere a finanţării ortopantomografului, fie să conteste actul administrativ emis de AFIR, situaţie în care semnarea contractului de finanţare se suspenda până la soluţionarea definitivă a procesului.

Mai mult, pentru a păstra viabilitatea Proiectului, era imperios necesar ca toate condiţiile avute în vedere pentru aprobarea parţială a finanţării acestuia să rămână respectate până la soluţionarea definitivă a procesului. In consecinţă, recurenta a continuat să plătească chiria pentru spaţiul din comuna Măldăieni. jud. Teleorman, unde trebuia să desfăşoare: activitate, chiar dacă nu a desfăşurat efectiv activitatea din cauza lipsei finanţării.

De altfel, prin cererea care a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 înregistrat pe rolul Judecătoriei Roşiori, de Vede, Comuna Măldăieni prin Primar a solicitat rezilierea contractului de închiriere încheiat cu reclamanta, întrucât nu a desfăşurat activitatea pentru care a fost dat în folosinţă spaţiul. Cererea a fost respinsă definitiv, instanţele reţinând că reclamanta şi-a executat obligaţia principală derivată din contractul de închiriere, de a plăti chiria, chiar dacă nu a desfăşurat efectiv activitate.

Cât priveşte considerentul lipsei legăturii de cauzalitate directă dintre respingerea în parte a finanţării şi prejudicierea sa prin plata chiriei, hotărârea instanţei de fond este din nou nelegală.

Fapta ilicită imputată pârâţilor o reprezintă emiterea actelor administrative nelegale ce susţineau eligibilitatea doar parţială a proiectului său, acte ce au fost anulate prin sentinţa nr. 649/31.03.2017 dată de Tribunalul Dâmboviţa, menţinută pe fond prin Decizia nr. 2381/01.11.2017 dată de Curtea de Apel Ploieşti. Ca urmare a actelor administrative emise de intimaţii-pârâţi, reclamanta nu a putut încheia contractul de finanţare, deoarece a contestat actele în protejarea interesului său legitim, operând clauza de restricţionare a finanţării prevăzute de Ghidul solicitantului.

Neacordându-se finanţarea, reclamanta nu a putut desfăşura activitatea din proiect, întrucât nu dispunea decât de suma de 20.000 Euro reprezentând coparticiparea sa la realizarea proiectului, iar aceasta nu era suficientă pentru achiziţionarea tuturor bunurilor necesare cabinetului stomatologic. Totuşi, pentru a asigura posibilitatea realizării proiectului după soluţionarea dosarului nr. x/2017, reclamanta a trebuit să păstreze folosinţa spaţiului din comuna Măldăieni, jud. Teleorman, nefiind admisă schimbarea locului de realizare a proiectului. Drept urmare, au fost obligaţi să continue plata chiriei către comuna Măldăieni, proprietarul imobilului, deşi nu au putut desfăşura activitate în acesta din cauza respingerii finanţării ortopantomografului. Raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu este evident, întrucât recurenta a fost obligată să achite în continuare chiria pentru spaţiul din comuna Măldăeni, de vreme ce eligibilitatea proiectului presupunea dreptul său de folosinţă asupra exact aceluiaşi spaţiu.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Întâmpinarea depusă de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale

Pârâta AGENŢIA PENTRU FINANŢAREA INVESTIŢIILOR RURALE a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Alin. (1) al art. 19 din Legea nr. 554/2004 reglementează o situaţie de excepţie de la regula instituită prin art. 8 coroborat cu art. 11, aceea a acţiunilor de plina jurisdicţie, în sensul de acţiune complexă, care să conţină si capătul de cerere referitoare la despăgubiri atât pentru daunele morale, cât şi pentru cele materiale. în mod normal, cererea de despăgubiri trebuie să reprezinte un capăt secundar de cerere în cadrul acţiunii principale, pentru a da posibilitatea instanţei, care analizează legalitatea actului sau contractului administrativ, sa decidă si asupra măsurilor de acoperire a prejudiciului. Acţiunile introduse ulterior, în baza art. 19, trebuie să fie în mod real motivate pe o situaţie obiectivă, iar reclamantul trebuie să probeze momentul la care a luat cunoştinţă de întinderea pagubei, el are posibilitatea să formuleze în mod distinct, ulterior, o acţiune separată pentru acoperirea prejudiciului, sub condiţia imperativa a respectării termenului de prescripţie de 1 an calculat în condiţiile art. 19 alin. (1) din lege.

Cererea de despăgubire pentru vătămarea produsă prin emiterea unui act administrativ nelegal, formulată în temeiul art. 19 din legea nr. 554/2004, este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenta unui act administrativ nelegal anulat de instanţă, producerea unui prejudiciu şi dovedirea legăturii de cauzalitate între actul administrativ nelegal şi prejudiciul suferit de reclamant.

De asemenea, materia despăgubirilor este însă reglementata şi completată cu prevederile art. 1349 C. civ., care dispune îndatorirea oricărei persoane de a repara integral toate prejudiciile cauzate altuia prin încălcarea obligaţiei de a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune si de a nu aduce atingere drepturilor sau intereselor legitime ale altora, iar art. 1350 impune obligaţia respectării obligaţiilor contractuale asumate.

Totodată, în ceea ce priveşte prejudiciul, în Noul C. civ. sunt instituite două principii, respectiv principiul reparării integrale a prejudiciului - art. 1531 noul C. civ. (se tine seama de pierderea efectiv suferita si de beneficiul nerealizat, iar in privinţa prejudiciului moral sunt avute in vedere criteriul gravitaţii prejudiciului si criteriul echităţii) şi principiul reparării prejudiciilor previzibile si a celor care sunt urmarea directa si necesara a neexecutării obligaţiilor contractuale - art. 1533 noul C. civ. (în materie delictuala se răspunde si pentru prejudiciile imprevizibile, in timp ce contractul este opera voinţei si previziunii părţilor).

Potrivit art. 1533 din Noul C. civ., debitorul poate fi obligat la repararea numai a prejudiciului direct aflat in legătura de cauzalitate directa (creditorul contractual este victima imediata), dar si in legătura de cauzalitate indirecta (victime indirecte sunt terţii care suferă un prejudiciu prin ricoşeu sau reflectare, efect al prejudiciului suferit de creditor). Prejudiciul indirect exista atunci când intre el si cauza nu exista o legătura necesara ca de la cauza la efect, si de aceea debitorul nu poate fi obligat să-l repare.

În ceea ce priveşte existenta unui act administrativ nelegal anulat de instanţa, raportându-se la speţa de fată, se arată că, in acţiunea dedusa judecăţii in prezentul dosar, recurenta nu indica faptul că prin actele administrative emise de AFIR, aceasta a fost prejudiciată in mod direct cu suma de 19.200 RON.

De asemenea, depunerea unei cereri de finanţare nu echivalează cu obţinerea în mod direct a finanţării nerambursabile, ci principiul de baza al finanţării nerambursabile este acela al rambursării cheltuielilor eligibile efectuate în prealabil de către beneficiar. Un proiect poate conţine cheltuieli eligibile, dar si neeligibile. Fondurile nerambursabile vor fi acordate doar pentru decontarea cheltuielilor eligibile, cheltuielile neeligibile urmând a fi suportate integral de către beneficiarul proiectului. In plus, cheltuielile eligibile sunt decontate doar in urma depunerii la termenele asumate in contract de către beneficiar a cererilor de plată în care sunt evidenţiate şi justificate documentar cheltuielile ce urmează a fi decontate.

Astfel fiind, finanţarea nerambursabilă este obţinută de beneficiar numai in urma parcurgerii de către beneficiar a unor etape in implementarea proiectului, cum ar fi desfăşurarea procedurii de achiziţii, efectuarea lucrărilor, depunerea şi verificarea cererii de plată sub aspectul eligibilităţii, autenticităţii, necesităţii cheltuielilor şi numai după parcurgerea acestor etape, finanţarea nerambursabilă este efectiv virată către beneficiar.

Ulterior, clauzele contractuale impun şi instituie mecanismul controlului ulterior, potrivit căruia se poate proceda oricând la reverificarea etapelor procedurale şi in ipoteza unei constatări diferite şi a descoperirii unor nereguli, se dispune după caz, retragerea in integralitate ori parţială a finanţării nerambursabile.

În plus, intimata a emis actele administrative care au fost ulterior anulate doar in îndeplinirea unei atribuţii legale şi cu respectarea normelor legale incidente, a Ghidului Solicitantului şi Manualului de proceduri. Faptul că experţii au apreciat şi au interpretat că echipamentele propuse in cadrul cererii de finanţare nu sunt eligibile din perspectiva Ghidului Solicitantului nu reprezintă o fapta ilicită, ci un mod de interpretare al dispoziţiilor procedurale incidente.

In acest sens, instanţa de fond nu a reţinut încălcarea dispoziţiilor legale prin emiterea actelor administrative emise de AFIR prin Centrul Regional şi Oficiul Judeţean ci faptul că Ghidul Solicitantului a exclus in mod expres dintre cheltuielile eligibile doar doua componente ale Codului CAEN 8690 referitoare la transportul cu avionul şi la laboratoarele de radiologie şi a recunoscut in mod expres eligibilitatea cheltuielilor aferente codului CAEN 3623.

Astfel, Tribunalul Dâmboviţa apreciază că in mod eronat AFIR a interpretat că "activitatea desfăşurata cu ajutorul acestor echipamente tine strict de activitatea de radiologie", atâta timp cât in Studiul de fezabilitate, reclamanta a argumentat şi demonstrat că utilizarea celor doua aparate (ortopantomograful şi roentgen (RX) dentar intraoral) este una accesorie şi subsumata codului CAEN 9623, nu una de sine stătătoare care s-ar încadra in codui CAEN 8690."

Instanţa de fond de asemenea reţine in motivarea sentinţei faptul că achiziţionarea unui singur aparat care captează imaginile cu ajutorul radiaţiilor X nu este de natură a califica activitatea desfăşurata ca fiind una de radiologie. Astfel fiind, Tribunalul Dâmbovita in dosarul nr. x/2017 nu a retinut o fapta ilicită a intimatei de natura a antrena răspunderea delictuală, ci o eroare de interpretare a experţilor care au instrumentat cererea de finanţare.

Mai mult decât atât, in ceea ce priveşte chiria pretinsă pentru spaţiul de desfăşurare a activităţii propuse prin proiert, aceasta nu reprezintă in accepţiunea Ghidului Solicitantului o cheltuială eligibilă a proiectului si pe care intimata ar fi refuzat să o acorde. Este obligaţia solicitantului de a demonstra că deţine in proprietate, comodat, chirie un spaţiu unde urmează să fie desfăşurata activitatea propusă prin proiect. In plus, potrivit reglementărilor legale specifice, solicitantul trebuie în mod expres să dovedească că "are surse financiare stabile şi suficiente pe tot parcursul implementării proiectului" şi să demonstreze capacitatea de cofinanţare şi viabilitatea economică a investiţiei.

Prin încheierea contractului de finanţare beneficiarul îşi asumă respectarea in integralitate a condiţiilor de acordare a finanţării. Astfel fiind, in calitatea de solicitant, apoi de beneficiar, reclamanta nu poate solicita intimatei plata chiriei aferentă spaţiului unde îşi desfăşoară activitatea. Solicitantul are cunoştinţă că cererea de finanţare poate fi eligibilă/neeligibilă ori poate primi un punctaj care să nu îi asigure selectarea şi finanţarea. Avansarea cheltuielilor şi demararea demersurilor in vederea îndeplinirii tuturor condiţiilor pentru depunerea cererii de finanţare nu pot fi pretinse autorităţii contractante, fiind un risc in sarcina solicitantului.

Pe de alta parte, cererea de finanţare depusă de recurenta a fost selectată in vederea finanţării, mai puţin in ceea ce priveşte echipamentul ortopantomograf; astfel fiind, reclamanta putea să îşi desfăşoare in spaţiul închiriat activitatea cabinetului stomatologic, dat fiind faptul că echipamentul apreciat iniţial ca neeligibil nu împiedica această activitate.

Proiectul depus de către reclamantă a fost considerat eligibil, emiţându-se in acest sens Notificarea beneficiarului privind selectarea cererii de finanţare şi semnarea contractului de finanţare nr. x/20.04.2016 pentru valoarea eligibilă a proiectului in cuantum de 455.013,52 RON. Echipamentul apreciat ca neeligibil avea o valoare de 88.710 euro, iar ulterior prin rămânerea definitivă a soluţiei Tribunalului Dâmboviţa, a fost modificat bugetul indicativ al proiectului in sensul introducerii şi acestei cheltuieli ca fiind una eligibilă.

In plus, recurenta in prezenta speţă a refuzat încheierea contractului de finanţare pentru valoarea şi echipamentele apreciate eligibile iniţial prin Notificarea beneficiarului privind selectarea cererii de finanţare şi semnarea contractului de finanţare nr. x/20.04.2016. Astfel fiind, aceasta avea posibilitatea încheierii contractului de finanţare, demararea implementării proiectului şi desfăşurării activităţii cabinetului stomatologic, însă acesta s-a prevalat doar de neeligibilitatea unui echipament fără de care cabinetul putea facil funcţiona.

Mai mult, interpretarea dată de recurentă dispoziţiilor din Ghidul Solicitantului referitoare la restricţionarea încheierii contractului de finanţare in cazul solicitanţilor cu care există o situaţie litigioasă, este eronată. Astfel prin adresa nr. x/30.08.2016, CRFIR 3 TÂRGOVIŞTE a invitat solicitantul in mod expres la încheierea contractului de finanţare, dat fiind faptul că la acel moment nu exista un litigiu înregistrat pe rolul instanţelor de judecată şi nicio restricţie in vigoare, însă recurenta a declinat invitaţia şi încheierea contractului de finanţare pentru valoarea eligibilă a proiectului. Astfel fiind, recurenta şi-a asumat riscul eventualelor prejudicii ce ar fi putut deriva din aceasta împrejurare.

În plus, potrivit nr. H.G. nr. 226/2015 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor programului naţional de dezvoltare rurală cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală şi de la bugetul de stat (Capitolul II - reguli de implementare; Secţiunea 2; Reguli privind masurile de investiţii din PNDR 2014-2020 si subprogramul pomicol - Art. 3), nu subzistă această restricţie. Interpretând art. 6 lit. d), acesta are în vedere beneficiarii iar nu solicitanţii, respectiv aceia care aveau deja încheiat un contract de finanţare cu AFIR (APDRP) in cadrul programelor anterioare (SAPRAD sau FEADR) si care aveau în legătura cu acel contract o situaţie litigioasă nesoluţionată definitiv.

Totodată, aceste aspecte au fost modificate legislativ in data de 22.04.2016, iar din analiza textului modificat se observă că a fost integral eliminată restricţia accesării finanţării nerambursabile pentru beneficiarii care se regăseau in situaţii litigioase cu intimata.

Aşadar, restricţia/interdicţia finanţării pentru solicitanţii care se aflau in situaţie litigioasă cu intimata nu era aplicabilă in speţa prezentă, astfel că in mod temeinic şi legal in data de 30.08.2016 AFIR prin CRFIR 3 TÂRGOVIŞTE prin adresa nr. x/30.08.2016 a invitat solicitantul A. S.R.L. să semneze contractul de finanţare pentru valoarea eligibilă a proiectului.

In plus, recurenta nu aduce nicio probă din care să reiasă ca intimata a fi refuzat încheierea contractului de finanţare motivat de restricţia existenţei unui litigiu pe rolul instanţelor de judecată. Mai mult, litigiul existent intre aceasta şi intimată a fost înregistrat pe rolul instanţelor de judecată abia in data de 05.09.2016, astfel că in niciun mod acest litigiu nu putea împiedica in august 2016 încheierea contractului de finanţare chiar dacă ar fi fost in vigoare la acea dată vreo restricţie privind existenţa vreunui litigiu intre solicitant şi autoritatea contractantă.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei prejudiciului, acesta nu este dovedit. Faptul că reclamanta a procedat la închirierea spaţiului pentru desfăşurarea activităţii cabinetului de stomatologie nu poate fi imputat intimatei. Astfel cum a învederat mai sus, după etapa verificării conformităţii, cererea de finanţare este supusă evaluării, acordării unui punctaj în funcţie de îndeplinirea criteriilor de selecţie, selectării şi abia în ultima etapă se procedează la încheierea contractului de finanţare ce are ca obiect acordarea finanţării nerambursabile.

Astfel, prejudiciul indicat de reclamantă este doar unul potenţial, acesta neavând o existenţă concretă. Nu poate fi reţinuta vreo culpa ori o faptă ilicită a AFIR în ceea ce priveşte achitarea chiriei de către reclamantă. Bugetul reclamantului nu a fost diminuat prin vreo acţiune/inacţiune a intimatei, astfel că este evident că reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu în mod concret.

Astfel, sarcina probei pentru angajarea răspunderii revine victimei prejudiciului şi incumba in acest caz reclamantei. In plus, împrejurarea că reclamanta a fost obligată şi a procedat in temeiul contractului de închiriere la plata contravalorii chiriei nu poate antrena răspunderea AFIR, intimata fiind un terţ faţă de acest contract. Urmând acelaşi raţionament, nici condiţia existenţei unei legături de cauzalitate între fapta ilicită (emiterea actelor administrative nelegale) si prejudiciu nu este îndeplinită. Astfel, pentru a fi îndeplinită această condiţie ar fi trebuit ca prin anumite fapte ale intimatei, reclamantul să fie păgubit în mod direct cu suma de 19.200 RON, situaţie care nu se regăseşte în speţă.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205-208, 490 alin. (2) din C. proc. civ.

4.2. Întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

Pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării cererii de recurs şi a solicitat anularea cererii ca netimbrată; excepţia tardivităţii recursului; excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrare în motivele de recurs; pe fond, a solicitat respignerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

În temeiul prevederilor O.U.G. nr. 80/2013, raportat la obiectul prezentei cereri de chemare în judecata, recurenta datorează taxă de timbru in raport de obiectul fiecărui capăt motiv de recurs supus analizei.

Intimatul a solicitat instanţei de control judiciar sa verifice tardivitatea depunerii prezentului recurs, deoarece recursul depus de recurenta este tardiv, motivat de faptul ca din verificările efectuate la sediul MADR comunicarea sentinţei a fost făcuta in data de 08.04.2019, iar pe portalul instanţelor de judecata acesta apare înregistrat la data de 02.04.2019.

În ceea ce priveşte nulitatea recursului, s-a arătat că recurenta a invocat formal in cuprinsul cererii de recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fara a aduce critici de nelegalitate a soluţiei pronunţate de instanţa de apel, ci doar critici de netemeinicie.

In ceea ce priveşte chiria pretinsa pentru spaţiul de desfăşurare a activităţii propuse prin proiect, aceasta nu reprezintă in accepţiunea Ghidului Solicitantului o cheltuiala eligibila a proiectului si pe care AFIR ar fi refuzat sa o acorde.

In mod corect instanţa de fond a constatat si reţinut faptul ca cererea de finanţare depusa de către recurenta a fost selectata in vederea finanţării, mai puţin in ceea ce priveşte echipamentul ortopantomograf, iar aceasta putea sa-si desfăşoare in spaţiul închiriat activitatea cabinetului stomatologic, dat fiind faptul ca echipamentul apreciat iniţial ca neeligibil nu împiedica aceasta activitate.

Proiectul depus de către recurenta a fost declarat eligibil, emitandu-se in acest sens notificarea beneficiarului privind selectarea cererii de finanţare si semnarea contractului de finanţare nr. x/20.04.2016 pentru valoarea eligibila a proiectului in cuantum de 485.013,52 RON, iar ca urmare acestui fapt, aceasta avea posibilitatea incheierii contractului de finanţare, demarării implementării proiectului si desfăşurării activităţii cabinetului.

In acest sens, se arată că nici condiţia existentei unei legături de cauzalitate intre fapta ilicita (emiterea actelor administrative nelegale) si prejudiciu nu este îndeplinita, întrucât ar fi trebuit ca prin declararea neeligibilitatii sumei reprezentând valoarea ortopantomografului, aceasta să fie păgubita în mod direct cu suma de 19.200 RON, iar in acest context nu se justifica.

Cu privire la obligarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale la plata cheltuielilor de judecata, reprezentând taxa judiciara de timbru si onorariu de avocat, se solicită aplicarea regulilor de reducere a cuantumului acestora în vederea respectării proporţionalităţii lor cu complexitatea redusă a cauzei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205-208, 451-453 din C. proc. civ.

5. Aspecte procesuale

La termenul din 2 noiembrie 2021, Înalta Curte a luat act de referatul efectuat de magistratul-asistent, în sensul că recursul a fost timbrat corespunzător şi declarat în termen, la data de 23.04.2019 faţă de data de comunicare a sentinţei (08.04.2019-dosar de fond).

La acelaşi termen, a fost respinsă ca nefondată excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât MADR, pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii de şedinţă de la acea dată.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

6.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

In sesiunea nr. 1/2015 de depunere şi evaluare a proiectelor aferente Submăsurii 6.1, reclamanta a depus cererea de finanţare pentru proiectul "Înfiinţare cabinet stomatologic in comuna Mălăieni, jud. Teleorman" înregistrată sub nr. x.

Oficiul Judeţean pentru Dezvoltare Rurala şi Pescuit Teleorman a procedat la verificarea şi analizarea îndeplinirii criteriilor de eligibilitate, iar proiectul depus de către reclamantă a fost considerat eligibil, emiţându-se in acest sens Notificarea beneficiarului privind selectarea cererii de finanţare §i semnarea contractului de finanţare nr. x/20.04.2016 pentru valoarea eligibilă a proiectului in cuantum de 435.013,52 RON.

Astfel, in urma evaluării realizate la nivelul OJFIR Teleorman şi prin raportare strictă la dispoziţiile Manualului de procedura pentru evaluarea, selectarea si contractarea cererilor de finanţare pentru proiecte de investiţii, s-a apreciat faptul că mu este eligibilă şi nu a fost propusă pentru finanţare in cadrul proiectului contravaloarea ortopantomografului - echipament medical propus spre finanţare in cadrul proiectului. Raţiunea emiterii Notificării cererii de finanţare x/20.04.2016 şi aprecierii ca fiind neeligibil a echipamentului ortopantomografului a rezidat in aceea că achiziţionarea in cadrul proiectului propus spre finanţare neraimbursabilă nu se justifica raportat la dispoziţiile Manualului de procedura după care a fost efectuată evaluarea proiectului din punct de vedere al viabilităţii economice.

Ulterior emiterii Notificării beneficiarului privind selectarea cererii de finanţare şi semnarea contractului de finanţare nr. x/20.04.2016, Reclamanta SC. A. S.R.L, a formulat adresa înregistrata la OJFIR Teleorman prin care solicita lămuriri in ceea ce priveşte motivul acceptarii la finanţare doar parţială a proiectului propus.

Împotriva Notificării beneficiarului privind selectarea cererii de finanţare si semnarea contractului de finanţare nr. x/20.04.2016, solicitantul SC. A. S.R.L a formulat contestaţie care a fost soluţionată in sensul respingerii, fiind emisă in acest sens Notificarea solicitantului privind contestaţia depusă nr. 7979/10.08.2016.

Ulterior, A. S.R.L a solicitat prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţelor de judecata cu nr. x/2017 anularea actelor administrative emise de AFIR in evaluarea cererii de finanţare. Prin sentinţa nr. 649/31.03.2017 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. x/2017, este admisă cererea de chemare in judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. sj este anulata notificarea nr. x/20.06.2016 şi Raportul de selecţie din 15.04.2016, constatându-se că proiectul este eligibil integral. Totodată, prin acelaşi dispozitiv, intimata-pârâtă AFIR a fost obligată la plata a 22.613,5 Iei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, intimata-pârâtă AFIR a formulat recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti cu nr. x/2017, iar prin Decizia nr. 2381/01.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti in dosarul nr. x/2017, este respins recursul formulat de AFIR ca nefondat. Ulterior pronunţării Deciziei nr. 2381/01.11.2017 de Curtea de Apel Ploieşti, AFIR a demarat de îndată procedurile privind punerea in executare a celor dispuse prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti rămase definitive.

Departamentul de specialitate din cadrul AFIR - CRFIR 3 SUD TARGOVIŞTE - Serviciul Leader şi Investiţii Nonagricole a procedat la refacerea fişei de verificare El. 2, la modificarea bugetului indicativ şi planului financiar, in sensul că au fost încadrate în categoria cheltuielilor eligibile vabarea de 88,710 euro aferenta echipamentului oftopantomograf precum si valoarea aferentă serviciilor de consultanţi şi TVA.

În plus, a fost emisă Notificarea beneficiarului privind selectarea cererii de finanţare şi semnarea contractului de finanţare nr. x/31.01.2018 şi a fost invitat solicitantul să depună documentele necesare in vederea semnării contractului de finanţare pentru Întreg proiectul propus spre finanţare prin cererea de finanţare depusa iniţial de A. S.R.L.

În data de 14.06.2018, a fost încheiat contractul de finanţare nr. x având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru implementarea proiectului "înfiinţare cabinet stomatologic in comuna Măldăieni, jud. Teleorman".

Prin acţiunea de faţă astfel cum a fost disjunsă, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale din Cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Agriculturii Şi Dezvoltării Rurale, solicitând obligarea pârâţilor proporţional cu culpa fiecăreia la plata sumei de 19.200 RON, reprezentând despăgubiri aferente prejudiciului suferit de reclamantă prin plata lunară a chiriei către Comuna Măldăeni, în perioada iulie 2015 - februarie 2018, perioadă în care nu a putut desfăşura activitate în spaţiul închiriat, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data plăţii fiecărei chirii până la data reparării integrale şi efective a prejudiciului şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

6.2. Analiza motivelor de recurs invocate de recurenta-reclamantă şi a apărărilor intimaţilor-pârâţi

Înalta Curte constată că, deşi recurenta-reclamantă nu a invocat ca atare motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., aceasta a criticat întinderea redusă a considerentelor propriu-zise ale hotărârii, raportat la ansamblul motivării. Cu toate acestea, instanţa de recurs statuează faptul că instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea, volumul ca atare sau întinderea motivării nereprezentând un standard de calitate sau de legalitate a acesteia.

Pe fondul argumentelor invocate de recurentă, se constată că se invocă greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte reţinerea neîndeplinirii condiţiilor privind răspunderea civilă delictuală a pârâţilor. Ca urmare a anulării actului administrativ atacat, respectiv notificarea care reţinuse eligibilitatea parţială a proiectului.

Cu titlu generic, Înalta Curte constată că, deşi prevederile art. 19 din Legea contenciosului administrativ permit angajarea răspunderii delictuale a autorităţii publice pentru repararea prejudiciului cauzat prin actul administrativ anulat, pentru stabilirea acestei răpsunderi este necesară coroborarea acestui text special cu textele generale din material răspunderii delictuale din C. civ., care impun necesitatea întrunirii celor 4 condiţii: existenţa faptei ilicite; existenţa unui prejudiciu; legătura de cauzalitate între săvârşirea faptei ilicite şi producerea prejudiciului; vinovăţia pârâtului.

În esenţă, sentinţa a reţinut ca nu este îndeplinită nici condiţia existenţei unei fapte ilicite, nici condiţia lipsei legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte condiţia existenţei unui prejudiciu, aceasta nu a fost analizată în mod explicit în sentinţă, putându-se deduce că s-a avut în vedere neîndeplinirea acesteia raportat la raţionamentul că valoarea chiriei nu reprezenta o cheltuiala eligibilă a proiectului.

Reevaluând aplicarea disp. art. 1349 din C. civ. prin prisma criticilor invocate de către recurentă, Înalta Curte constată că se impune a se reţine că primele două condiţii erau îndeplinite (existenţa unei fapte ilicite; existenţa unui prejudiciu pretins), dar nu este în mod cert îndeplinită condiţia referitoare la existenţa legăturii de cauzalitate între ele două, ceea ce face inutilă cercetarea condiţiei referitoare la vinovătia pârâtului.

Astfel, cât timp notificarea nr. x/20.06.2016 şi Raportul de selecţie din 15.04.2016, au fost anulate prin hotărâre judecătorească definitivă, constatându-se că proiectul este eligibil integral, nu se poate decât constata existenţa unei fapte ilicite constând în emiterea acestor acte administrative anulate.

În cadrul Deciziei nr. 2381/01.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-au reţinut următoarele:

"Ortopantomograful solicitat a fi finanţat nu are drept unică utilitate satisfacerea exigenţelor laboratoarelor de radiologie, ci acesta poate fi utilizat în activitatea de a diagnosticare şi consultare prealabilă intervenţiei stomatologice. Activitatea economică specifică a laboratoarelor de radiologie presupune captarea imaginilor cu ajutorul instalaţiilor radiologice şi punerea la dispoziţia clientului a suportului de stocare a imaginilor respective. În schimbul acestei activităţi, laboratorul de radiologie încasează preţul aferent serviciului efectuat, în scopul realizării finalităţii oricărei activităţi economice, respectiv a profitului.

Activitatea economică a cabinetului reclamantei presupune consultarea, diagnosticarea şi tratarea pacientului. În executarea activităţii de consultare şi diagnosticare a pacientului, societatea poate utiliza simţurile şi buna-pregătire a medicului stomatolog şi/sau dispozitive medicale specifice. Între dispozitivele medicale specifice necesare desfăşurării activităţii de consultare şi diagnosticare a pacientului se numără aparatul roentgen (RX) dentar intra-oral (pentru fixarea pe suport magnetic a imaginii cuprinzând 1-2 dinţi) şi Ortopantomograful (pentru obţinerea imaginii de ansamblu a întregii cavităţi).

De altfel, recurenţii nu s-au opus finanţării aparatului roentgen (RX) dentar intra-oral, deşi şi acest dispozitiv funcţionează după acelaşi principiu precum Ortopantomograful, respectiv prin captarea imaginilor cu ajutorul razelor X. În pofida faptului că Ortopantomograful este o instalaţie radiologică, acesta urmează a fi folosit în alt scop decât pentru desfăşurarea activităţii de laborator de radiologie.

Pe de altă parte, activitatea de radiologie dentară se regăseşte la Codul CAEN 8690, denumit "Alte activităţi referitoare la sănătatea umană", iar clasa respectivă include următoarele activităţi: activităţi referitoare la sănătatea umană, ce nu sunt efectuate în spitale sau de către medici sau dentişti (activităţi ale infirmierelor, moaşelor, fizioterapeuţilor sau a altor paramedici în domeniul optometriei, hidroterapiei, masajului medical, ergoterapiei, logopedici, homeopatici, chiropracticii, acupuncturii etc.); activităţi ale personalului paramedical stomatologic cum sunt specialiştii în terapie dentară, infirmiere dentare din şcoli şi personalul paramedical de igienă dentară, care pot activa independent de medicul stomatolog, dar sunt periodic supravegheaţi de către acesta; activităţi ale laboratoarelor medicale (laboratoare de radiologie şi alte centre de diagnostic similare, laboratoare de analiza sângelui); activităţi ale băncilor de sânge, băncilor de spermă, băncilor de organe pentru transplant etc.; transportul pacienţilor, cu ambulanţa, inclusiv avioane.

Reclamanta nu este laborator de radiologie, ci desfăşoară activităţile specifice prevăzute de Codul CAEN 8623, activităţi care presupun, pentru diagnosticare, utilizarea unor dispozitive ce emit radiaţii X şi implică riscul expunerii la radiaţii ionizante.

În contextul expus, judecătorul fondului a apreciat în mod corect asupra faptului că reclamanta a îndeplinit toate condiţiile legale şi a fundamentat temeinic orice cheltuială propusă prin proiect, prin prisma viabilităţii reale a proiectului, raportat la tipul activităţii şi locul de implementare, ceea ce face ca în cauză să nu se identifice vreo situaţie de încălcare şi aplicare greşită de către instanţa de fond a vreunei dispoziţii legale, în sensul art. 488 pct. 8 C. proc. civ.."

Reiese, din considerentele mai sus expuse, că pârâţii au realizat o greşită interpretare şi aplicare a legii, ceea ce a dus la excluderea parţială a finanţării, în mod nelegal. Astfel, anularea notificării nu s-a datorat intervenirii unor evenimente imprevizibile care să ducă la răsturnarea caracterului temeinic al notei, ci s-a datorat greşitei aplicări a legii de către emitentul acestei note, astfel că este întrunită premisa existenţei unei fapte ilicite.

De asemenea, în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului, reclamanta a pretins şi dovedit suportarea costului în cuantum de 19.200 RON, reprezentând despăgubiri aferente prejudiciului suferit de reclamantă prin plata lunară a chiriei către Comuna Măldăeni, în perioada iulie 2015 - februarie 2018, perioadă în care nu a putut desfăşura activitate în spaţiul închiriat, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data plăţii fiecărei chirii până la data reparării integrale şi efective a prejudiciului şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată. Considerarea ca fiind îndeplinită a acestei condiţii se face exclusiv prin raportare la dovezile privind existenţa pagubei, dovezi existente la dosarul cauzei.

Cât priveşte condiţia legăturii de cauzalitate, Înalta Curte susţine considerentele sentinţei pe acest aspect.

Deşi argumentul legat de neeligibilitatea cheltuielilor cu chiria nu este unul esenţial, acesta nu este reţinut în mod greşit de prima instanţă, care prin această argumentaţie a dorit sa sublinieze un palier al lipsei de legătură între plata chiriei şi fapta pârâţilor de respingere în mod greşit a proiectului. Cu alte cuvinte, dacă aceste cheltuieli cu chiria ar fi reprezentat cheltuieli eligibile în cadrul proiectului, ar fi fost în mod automat îndeplinită condiţia legăturii de cauzalitate; pe de altă parte, caracterul neeligibil nu conduce în mod automat la concluzia lipsei legăturii de cauzalitate, fiind necesar şi restul argumentaţiei avute în vedere de către prima instanţă.

Înalta Curte reţine cu prioritate împrejurarea că necesitatea menţinerii posesiei spaţiului închiriat prin plata chiriei pe durata soluţionării procesului şi suportarea de către reclamantă a costului acestei chirii pe durata acestui proces nu se află în strânsă legătură de cauzalitate cu emiterea notei anulate definitiv de către instanţă. Astfel, costul de menţinere a spaţiului la dispoziţia reclamantei este cheltuiala proprie a acesteia, neobligatorie din punct de vedere al proiectului finanţat, fiind la latitudinea titularului de proiect alegerea spaţiului şi a modalităţii de asigurare a folosinţei acestuia.

Reclamanta a mai invocat imposibilitatea încheierii contractului de finanţare pentru partea admisă, cât timp potrivit Ghidului Solicitantului pentru SUB-MĂSURA 6.4, formularea unei acţiuni litigioase împotriva AFIR determină suspendarea finanţării chiar şi în parte a unui proiect.

Cu privire la acest argument, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 6 lit. d) din H.G. nr. 225/2015 în forma în vigoare la data publicării:

"Categoriile de solicitanţi/beneficiari ai măsurilor/submăsurilor de investiţii derulate prin PNDR 2014 - 2020, restricţionate de la finanţare, sunt, după caz:

d) beneficiarii Programului SAPARD sau ai cofinanţării FEADR, care se află în situaţii litigioase cu AFIR, până la pronunţarea definitivă a instanţei de judecată în litigiul dedus judecăţii."

Astfel, pe de o parte se verifică informaţia referitoare la interpretarea eronată a acestei dispoziţii legale de către recurentă; interpretând art. 6 lit. d), acesta are în vedere beneficiarii iar nu solicitanţii, respectiv aceia care aveau deja încheiat un contract de finanţare cu AFIR (APDRP) in cadrul programelor anterioare (SAPARAD sau FEADR) si care aveau în legătura cu acel contract o situaţie litigioasă nesoluţionată definitiv.

Totodată, acest text nici nu era incident ipotezei recurentei, faţă de regulile aplicării legii civiel în timp, câtă vreme acest act normativ a fost modificat la data de 22.04.2016 prin H.G. nr. 292/2016, iar din analiza textului modificat se observă că a fost integral eliminată restricţia accesării finanţării nerambursabile pentru beneficiarii care se regăseau in situaţii litigioase cu intimata.

Ca urmare, refuzul de încheiere a contractului de finanţare pentru suma considerată ca fiind eligibila iniţial de către autorităţile pârâte nu poate fi întemeiat pe o imposibilitate legală de perfectare a acestui acord.

Pe de altă parte, recurenta nu aduce nicio probă din care să reiasă ca intimata a fi refuzat încheierea contractului de finanţare motivat de restricţia existenţei unui litigiu pe rolul instanţelor de judecată.

Dimpotrivă, prin adresa nr. x/30.08.2016, intimata a invitat recurenta să semneze contractul de finanţare pentru valoarea eligibilă a proiectului. Mai mult decât atât, litigiul existent intre aceasta şi intimată a fost înregistrat pe rolul instanţelor de judecată abia in data de 05.09.2016, ulterior emiterii adresei de invitare la semnare contractului de finanţare.

În ceea ce priveşte impedimentul legat de împrejurarea că recurenta nu a putut desfăşura activitatea din proiect, întrucât nu dispunea decât de suma de 20.000 Euro reprezentând coparticiparea sa la realizarea proiectului, iar aceasta nu era suficientă pentru achiziţionarea tuturor bunurilor necesare cabinetului stomatologic, Înalta Curte constată că, potrivit reglementărilor legale specifice, solicitantul trebuie în mod expres să dovedească că "are surse financiare stabile şi suficiente pe tot parcursul implementării proiectului" şi să demonstreze capacitatea de cofinanţare şi viabilitatea economică a investiţiei.

De asemenea, depunerea unei cereri de finanţare nu echivalează cu obţinerea în mod direct a finanţării nerambursabile, principiul de bază al finanţării nerambursabile fiind acela al rambursării cheltuielilor eligibile efectuate în prealabil de către beneficiar. În plus, cheltuielile eligibile sunt decontate dooar în urma depunerii la termenele asumate în contract de către beneficiar a cererilor de plată în care sunt evidenţiate şi justificate documentar cheltuielile ce urmează a fi decontate.

Astfel, în mod corect a constatat prima instanţă neîndeplinirea condiţiei legăturii de cauzalitate între prejudiciul pretins şi fata ilicită a pârâţilor, ceea ce a condus la respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

6.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 999 din 15 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 raportat la art. 396 alin. (2) din C. proc. civ., astăzi, 6 decembrie 2021.