Refusal to renew security license based on administrator's preventive arrest: appeal partially allowed, moot renewal claim struck off and refusal annulled.

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică, în principal, anularea adresei nr. x.Ad/15.05.2015, iar, în subsidiar, constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a reînnoi/emite licenţa de funcţionare pentru perioada 19.05.2015-19.05.2018, exprimat prin adresa nr. x.Ad/15.05.2015, obligarea pârâtului ca, în urma reanalizării dosarului administrativ, să elibereze decizia de reînnoire a licenţei de funcţionare pentru perioada 19.05.2015-19.05.2018, precum şi obligarea pârâtului la plata sumei de 12.000.000 euro, reprezentând prejudiciul cauzat prin rezilierea contractelor de pază.

Prin sentinţa nr. 211 din 28 ianuarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamantă ca nefondată.

Prin Decizia nr. 3563 din 15 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 211 din data de 28 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că deşi prima instanţă a respins acţiunea, ca nefondată, în fapt aceasta nu a soluţionat fondul cauzei, întrucât nu a răspuns argumentelor esenţiale ale reclamantei referitoare la nelegalitatea retragerii avizului administratorului acesteia, în condiţiile îndeplinirii condiţiei bunei conduite cetăţeneşti.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015*

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1160 din 26 martie 2019, în fond după casare, a respins ca neîntemeiată excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii.

Totodată, a admis cererea formulată de reclamantă, a anulat Adresa x/C.Ad. din 15.05.2015 emisă de pârât, obligându-l pe acesta să emită o decizie prin care să reînnoiască licenţa de funcţionare nr. 1390/P/2009 pentru perioada 19.05.2015-19.05.2018.

De asemenea, a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru în cuantum de 50 RON, către reclamantă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs arată că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, invocată în cadrul şedinţei publice din data de 12.03.2019, apreciind în mod eronat că obiectul prezentului dosar constă în examinarea legalităţii adresei nr. x.Ad/15.05.2015, act ce nu a fost revocat sau anulat.

Deşi obiectul principal al prezentului dosar îl constituie anularea adresei nr. x.Ad/15.05.2015, prin această anulare a actului contestat s-a urmărit obligarea I.G.P.R.-D.O.P. ca, în urma reanalizării dosarului administrativ, să elibereze decizia de reînnoire a licenţei de funcţionare pentru perioada 19.05.2015- 19.05.2018.

Având în vedere că licenţa de funcţionare ar fi expirat la data de 19.05.2018, apreciază că s-ar afla în imposibilitatea întreprinderii unor astfel de demersuri, întrucât acestea ar fi realizate cu caracter retroactiv şi fără efecte pentru viitor.

Cu privire la legalitatea retragerii avizului administratorului reclamantei, apreciază că instanţa de fond în mod eronat a reţinut că organele competente nu puteau analiza condiţia bunei conduite cetăţeneşti exclusiv prin raportare la împrejurarea că faţă de administratorul reclamantei B. s-a dispus măsura arestării preventive într-o cauză penală, chiar şi pentru o prezumtivă infracţiunea de evaziune fiscală.

Raportat la aceste împrejurări, a precizat că buna conduită cetăţenească este definită de art. 26 alin. (3) teza a II-a din H.G. nr. 301/2012, respectiv:

"Prin buna conduită cetăţenească se înţelege comportamentul conform normelor de convieţuire socială, care nu aduce atingere valorilor sociale ocrotite de lege şi care nu lezează drepturile şi interesele celorlalţi membri ai comunităţii cu care un anumit individ interacţionează la un moment dat".

Întrucât administratorul societăţii B. a fost arestat preventiv în dosarul penal nr. x/2015, acesta nu mai îndeplinea condiţiile prevăzute de lege, respectiv art. 19 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 333/2003, coroborat cu art. 26, 27 alin. (1) şi 29 lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 301/2012, motiv pentru care nu s-a mai reînnoit licenţa de funcţionare pentru societatea A. S.R.L.

Potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, modificată şi completată:

"Societăţile specializate de pază şi protecţie sunt societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care se constituie şi funcţionează potrivit legislaţiei comerciale şi prevederilor prezentei legi, având ca obiect de activitate paza obiectivelor, bunurilor sau valorilor, paza transporturilor de bunuri şi valori, în condiţii de maximă siguranţă a acestora, precum şi protecţia persoanelor".

Având în vedere natura activităţii desfăşurată de aceste societăţi comerciale, legiuitorul a impus respectarea şi îndeplinirea strictă a unor condiţii cumulative pentru obţinerea licenţei de funcţionare.

Astfel, spre deosebire de alte situaţii, în cazul constituirii firmelor de pază şi protecţie, legiuitorul nu s-a referit la antecedentele penale ale solicitantului ci s-a referit la buna conduită cetăţenească a acestuia, condiţie distinctă ce nu este îndeplinită având în vedere înscrisurile depuse la dosar.

Infracţiunile pentru care a fost urmărit penal domnul B., respectiv evaziune fiscală şi complicitate la spălare de bani au fost de natură să îndreptăţească organul de poliţie să considere ca acesta nu a avut o conduită ireproşabilă pentru a putea lucra într-un asemenea domeniu de activitate.

În atare condiţii acordarea acestei autorizări este rezultatul unei aprecieri care, desigur, nu a fost exercitată cu exces de putere, ci potrivit dispoziţiilor legale.

Art. 2 lit. n) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ defineşte noţiunea de exces de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor si libertăţilor cetăţenilor.

Aprecierea în concret a faptelor săvârşite de administratorul societăţii şi dacă acestea prezintă sau nu pericol social ridicat este un aspect ce excede competenţei unei instanţe de contencios administrativ, care este obligată de dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 să-şi limiteze controlul la legalitatea actului administrativ, cu excluderea oricăror analize, constatări şi judecăţi referitoare la oportunitatea, eficacitatea si eficienţa activităţii structurilor puterii executiv-administrative.

Prin urmare, solicită să se constate faptul că administratorul societăţii nu îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la art. 19 alin. (10) din Legea nr. 333/2003, astfel încât reînnoirea licenţei de funcţionare pentru societatea reclamantă nu a putut fi acordată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata reclamanta S.C. A. S.R.L. nu a depus întâmpinare, însă la data de 27.09.2021 a depus la dosar adresa din 26.11.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, prin care administratorul societăţii, domnul B., a fost informat că faţă de el s-a dispus clasarea cauzei pentru comiterea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile invocate de recurent, circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed.

Sintetizând circumstanţele cauzei, Înalta Curte reţine că societatea reclamantă a depus cerere de reînnoire a licenţei de funcţionare, înregistrată sub nr. x/09.02.2015, iar prin adresa nr. x/15.05.2015, Direcţia de Ordine Publică i-a comunicat că cererea sa nu a putut fi soluţionată favorabil, întrucât administratorul societăţii, domnul B., nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 19 alin. (10) din Legea nr. 333/2003, motivat de faptul că din verificările efectuate s-a constatat că acesta figurează încarcerat din data de 29.04.2015, în baza mandatului de arestare preventivă nr. x/29.04.2015 emis de Tribunalul Bucureşti pentru evaziune fiscală.

Prin cererea adresată instanţei intimata reclamantă a solicitat în principal, anularea adresei nr. x.Ad/15.05.2015, iar în subsidiar, constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a reînnoi/emite licenţa de funcţionare pentru perioada 19.05.2015-19.05.2018 şi obligarea pârâtului ca, în urma reanalizării dosarului administrativ, să elibereze decizia de reînnoire a licenţei de funcţionare pentru perioada19.05.2015-19.05.2018.

În condiţiile în care la data pronunţării hotărârii era împlinită deja perioada pentru care ar fi operat licenţa de funcţionare, în sensul că aceasta ar fi expirat la data de 19.05.2018, Înalta Curte reţine că criticile recurentului-pârât în ceea ce priveşte lipsa de obiect al capătului de cerere privind obligarea pârâtului elibereze decizia de reînnoire a licenţei de funcţionare pentru perioada19.05.2015-19.05.2018, sunt fondate.

Astfel, obiectul unei cereri reprezintă pretenţia concretă dedusă judecăţii. Sub aspectul condiţiilor de validitate, obiectul trebuie să fie licit, posibil şi determinat sau determinabil.

În cauză, perioada pentru care ar fi produs efecte licenţa de funcţionare a expirat pe parcursul procesului, aşa încât demersul procesual, iniţial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluţia ce se impunea era aceea a respingerii acestui capăt de cerere ca lipsit de obiect, constatându-se că acest demers nu mai era posibil, nemaiputând produce efectele urmărire la momentul iniţierii acestuia.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la legalitatea retragerii avizului administratorului reclamantei, Înalta Curte constată că prima instanţă, admiţând acţiunea reclamantei, a realizat o corectă interpretare a prevederilor art. 19 alin. (10) din Legea nr. 333/2003, concluzionând că, raportat la enumerarea distinctă a condiţiei privind buna conduită cetăţenească faţă de cerinţa inexistenţei unei condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, precum şi la necesitatea respectării principiului prezumţiei de nevinovăţie, organele competente din cadrul pârâtului nu puteau analiza condiţia bunei conduite cetăţeneşti exclusiv prin raportare la împrejurarea că faţă de administratorul reclamantei B. s-a dispus măsura arestării preventive într-o cauză penală, chiar şi pentru o prezumtivă infracţiune de evaziune fiscală.

Înalta Curte reţine şi că prin Raportul din 12.05.2015 D.G.P.M.B. propusese acordarea reînnoirii Licenţei de funcţionare nr-1390/P/18.05.2009 menţionându-se inclusiv că "prin faptul că administratorul societăţii este arestat preventiv, această situaţie nu încalcă condiţia de "bună conduită cetăţenească" prevăzută de art. 19 alin. (10) din Legea nr. 333/2003, întrucât primează prezumţia de nevinovăţie până la condamnarea definitivă printr-o hotărâre judecătorească" pârâta a ales să nu ţină cont de opinia juridică exprimată şi a restituit documentaţia cu menţiunea de a fi reanalizată situaţia, impunând astfel prezentarea unui punct de vedere diferit.

Susţinerile recurentului-pârât referitoare la faptul că aprecierea în concret a faptelor săvârşite de administratorul societăţii şi dacă acestea prezintă sau nu pericol social ridicat este un aspect ce excede competenţei unei instanţe de contencios administrativ, care este obligată de dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 să-şi limiteze controlul la legalitatea actului administrativ, cu excluderea oricăror analize, constatări şi judecăţi referitoare la oportunitatea, eficacitatea şi eficienţa activităţii structurilor puterii executiv-administrative nu pot fi primite, întrucât puterea discreţionară acordată organelor statului, anume acea marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi astfel ca, în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor, să poată recurge la orice mijloc de acţiune în limitele competenţei sale, nu este nelimitată, "cenzurarea" acesteia putând interveni atunci când este afectată chiar legalitatea şi când, practic, se acţionează cu exces de putere, nemaiputându-se vorbi despre o bună administrare.

Or, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că prin analiza condiţiei bunei conduite cetăţeneşti exclusiv prin raportare la împrejurarea că faţă de administratorul reclamantei, B., s-a dispus măsura arestării preventive într-o cauză penală s-a încălcat un principiu constituţional, garantat şi de Convenţia europeană a drepturilor omului, respectiv prezumţia de nevinovăţie, refuzul exprimat fiind astfel nejustificat.

Mai mult decât atât, din înscrisurile depuse la dosar de către intimata-reclamantă rezultă că organele de urmărire penanlă au dispus clasarea faţă de administratorul reclamantei, B., pentru comiterea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală, în legătură cu care se dispusese arestarea preventivă.

Caracterul nejustificat al refuzului de proceda la reînnoirea/emiterea licenţei de funcţionare apare ca fiind evident şi din perspectiva faptului că la soluţionarea cererii recurentul pârât nu a avut în vedere faptul că societatea reclamantă depusese, la data de 07.05.2015, documentaţia domnului C. pentru a fi avizat în funcţia de administrator în cadrul societăţii de pază, iar prin Hotărârea AGA a societăţii A. S.R.L. nr. 1 din 05.05.2015 a fost împuternicit în funcţia de administrator cu puteri depline domnul C., aşa cum s-a menţionat în "Raportul cu propunerea de acordare a reînnoirii Licenţei de funcţionare nr. x/18.05.2009 atribuită societăţii A. SRL" nr. x/B.N.A. din 12.05.2015 .

Deşi prima instanţă a analizat refuzul nejustificat şi din perspectiva faptului că pârâtul nu a analizat cererea de reînnoire a licenţei de funcţionare prin raportare la aceste cereri ale reclamantei, ce vizau situaţia actuală a societăţii, în recurs nu s-au formulat niciun fel de critici cu privire la acest aspect, aşa încât aceste aspecte au intrat în autoritatea de lucru judecat, criticile referitoare la îndeplinirea condiţiei de bună reputaţie nefiind apte de a conduce la reformarea soluţiei nici din această perspectivă.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs

Pentru argumentele expuse anterior, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul şi, în baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ. va obliga intimata-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică împotriva sentinţei nr. 1160 din 26 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare:

Admite excepţia rămânerii fără obiect a capătului de cerere privind obligarea pârâtului la reînnoirea licenţei de funcţionare nr. 1390/P/18.05.2009 pentru perioada 19.05.2015 - 19.05.2018 şi respinge această cerere ca rămasă fără obiect.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 100 RON către recurentul-pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 decembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.