Inadmissibility of revision petition where lower court already analyzed the positive effect of res judicata of a prior definitive judgment

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 09.01.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta UAT Comuna Jibert, prin Primar, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 8.164 euro, în echivalent în RON la data plăţii, sumă reprezentând contravaloarea subvenţiilor de care nu a putut beneficia, aferente campaniilor APIA 2018 (4.068 Euro) şi 2019 (4.096 Euro) şi a cheltuielilor de judecată ocazionate de cauza dedusă judecăţii.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 1026 din data de 10.12.2020, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta UAT Comuna Jibert, prin Primar şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 8.164 euro, cu titlu de despăgubiri şi suma de 2.300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta UAT Comuna Jibert, prin Primar, solicitând admiterea recursului, cu consecinţa casării hotărâri şi, în rejudecare, a respingerii acţiunii.

2. Hotărârea suspusă revizuirii

Prin decizia civilă nr. 361 din 26.05.2021, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, a admis recursul declarat de recurenta Comuna Jibert, prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 1026 din data de 10.12.2020, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a casat-o, iar în rejudecare a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta UAT Comuna Jibert, prin Primar.

3. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii

3.1. Împotriva deciziei civile nr. 361 din 26.05.2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, a formulat cerere de revizuire A. S.R.L., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat anularea deciziei supuse revizuirii şi trimiterea cauzei spre rejudecarea recursului, având în vedere că, în opinia revizuentei, a fost încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei nr. 936/06.11.2019 a Curţii de Apel Braşov pronunţate în dosarul nr. x/2018, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea căii extraordinare de atac, revizuenta a susţinut, în esenţă, că întreg raţionamentul instanţei de recurs se bazează pe o gravă eroare materială, care s-a transformat, prin intermediul soluţiei abordate, într-o eroare judiciară, instanţa de recurs raportându-se la o campanie viitoare în care s-ar putea pune problema supra-declarării, deşi în ceea ce priveşte o astfel de procedură (privind campaniile 2018 şi 2019) ar fi inadmisibilă, în condiţiile în care societatea nu a fost în măsură să depună cerere care să includă şi suprafaţă de teren ce a făcut obiectul contractului de arendare încheiat de revizuentă cu arendatorul B. la data de 04.12.2017, neavând astfel calitatea de solicitant.

A susţinut revizuenta că, în maniera în care a ales să soluţioneze recursul, Curtea de Apel Braşov a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat generat de decizia pronunţată, de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. x/2018. Astfel, în mod greşit şi cu desconsiderarea efectelor puterii de lucru judecat de care se bucură decizia nr. 936/06.11.2019 a Curţii de Apel Braşov, instanţa a procedat, în cauza ce a făcut obiectul celei de-a doua judecăţi (în dosarul nr. x/2020), la o reanalizare a motivelor care au determinat refuzul înregistrării contractului şi eliberării adeverinţei, deşi refuzul nejustificat a fost constatat şi cenzurat, ca atare, de către aceeaşi instanţă, în dosarul nr. x/2018. Or, decizia nr. 936/06.11.2019 este una definitivă şi a stat la baza promovării acţiunii din dosarul nr. x/2020, situaţia litigioasă a înregistrării contractului de arendă şi a eliberării adeverinţei fiind, astfel, tranşată în mod definitiv şi cu autoritate de lucru judecat. De asemenea, a reţinut instanţa, la acel moment, cu putere de lucru judecat, că suprafaţa menţionată în contractul de arendă, a cărui înregistrare a solicitat-o revizuenta, rezultă din titlul de proprietate şi adeverinţele de reconstituire a dreptului de proprietate, ultimele purtând menţiunea că reprezintă dovada dreptului de proprietate până la eliberarea titlului.

Or, în dosarul nr. x/2020, prin decizia civilă nr. 361 din 26 mai 2021, instanţa a procedat la o reanalizare şi a acestei situaţii de fapt şi de drept, ceea ce este inadmisibil, încălcând dispoziţiile art. 430 şi art. 433 C. proc. civ.. Totodată, instanţa a interpretat, din nou, dispoziţiile art. 8 din O.U.G. nr. 3/2015, însă abordarea este una greşită, întrucât situaţia supra-declarării vizează doar pe cei care au dobândit anterior calitatea de "solicitanţi", cu alte cuvinte au depus cererea de plată în termen, iar revizuenta nu este în această situaţie.

În ceea ce priveşte fondul recursului, revizuenta a arătat că recurenta şi-a axat întreaga motivare pe greşita evaluare de către instanţa de fond a probatoriului administrat în cauză, referindu-se la înscrisurile depuse, motivare care s-ar fi putut eventual circumscrie unor motive de netemeinicie a hotărârii atacate şi nu vizează nicidecum nelegalitatea acesteia. Concret, recurenta nu a indicat niciun motiv de nelegalitate, limitându-se la a aduce spre analiză instanţei aceleaşi chestiuni care se refereau la situaţia neînregistrării contractului de arendă şi refuzul eliberării adeverinţei, care nu mai pot face obiectul verificării instanţei, în cauza dedusă judecăţii. A mai susţinut revizuenta, că este deosebit de important şi faptul că din adresele răspuns primite de la APIA rezultă că există o legătură de cauzalitate între refuzul recurentei de a elibera societăţii revizuente adeverinţa şi imposibilitatea depunerii şi solicitării cererii de sprijin pe suprafaţa aferentă contractului de arendare încheiat de revizuentă cu arendatorul B. la data de 04.12.2017 şi implicit neacordarea subvenţiei pentru terenul în cauză.

3.2. Cererea de revizuire a înregistrată, iniţial, sub numărul unic de dosar x/2021 pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care, prin decizia nr. 522/R din 9 septembrie 2021 a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Jibert, prin Primar a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, întrucât nu se circumscrie niciunuia dintre motivele prevăzute expres şi limitativ art. 509 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., nefiind îndeplinită condiţia de admisibilitate reglementată de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce priveşte identitatea de obiect, hotărârea invocată de revizuentă, ca având autoritate de lucru judecat, nefiind pronunţată într-un litigiu având acelaşi obiect.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire în raport de temeiul de drept indicat, precum şi de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reţine caracterul inadmisibil al căii de atac extraordinare declarate în cauză de revizuenta A. S.R.L., pentru considerentele arătate în continuare.

Din circumstanţele cauzei, Înalta Curte constată că revizuenta A. S.R.L. s-a prevalat, prin calea de atac extraordinară exercitată, de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Demersul judiciar în discuţie a fost formulat împotriva deciziei civile nr. 361 din 26 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, în raport de aspectele dezlegate cu efect pozitiv de lucru judecat prin decizia civilă nr. 936 din 6 noiembrie 2019, dată de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. x/2018.

Condiţiile de admisibilitate prevăzute pentru acest caz de revizuire, ce trebuie îndeplinite cumulativ, sunt următoarele:

a) existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, indiferent dacă prin ele s-a soluţionat sau nu fondul cauzei;

b) hotărârile să fie pronunţate fie în aceeaşi pricină, deci să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză (pentru ipoteza efectului negativ al lucrului judecat), fie, conform modificării aduse art. 513 alin. (4) prin Legea nr. 310/2018, coroborate cu art. 431 alin. (2) şi art. 430 alin. (2) C. proc. civ., să vizeze chestiuni litigioase deja tranşate jurisdicţional, care au legătură cu un proces ulterior (impunându-se, astfel, o legătură obiectivă sau subiectivă între cele două litigii);

c) hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite;

d) în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat ori efectul pozitiv al lucrului judecat, sau, dacă au fost ridicate, să nu se fi discutat excepţia sau să nu fi fost analizat efectul pozitiv;

e) să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Verificând aceste condiţii, Înalta Curte reţine că, în cadrul dosarului nr. x/2020, în care s-a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză, a fost invocat efectul pozitiv al lucrului judecat de care se bucură decizia 936/R/2019 a Curţii de Apel Braşov, iar incidenţa acestuia în cauza dedusă judecăţii, a fost analizată de instanţa de recurs.

Astfel, în cuprinsul considerentelor deciziei nr. 361/26.05.2021, Curtea de Apel Braşov a arătat expres că:

"În speţă, fapta ilicită pe care o reclamă intimata este refuzul recurentei pârâte de a înregistra în registrul agricol contractul de arendă al cărei beneficiar era societatea reclamantă, iar sub acest aspect Curtea reţine că într-adevăr, prin decizia civilă nr. 936/R/2019 a Curţii de Apel Braşov a fost obligată recurenta pârâtă să înregistreze în registrul agricol contractul de arendă încheiat cu B. la data de 04.12.2017 şi să elibereze reclamantei o adeverinţă care să ateste dreptul de folosinţă asupra suprafeţei de teren rezultată din contractul de arendare.

Aşadar, efectul deciziei civile nr. 936/R/2019 a Curţii de Apel Braşov este acela că a recunoscut în favoarea fermierului faptul că se afla în posesia unui contract de arendare care se impunea a fi înregistrat în registrul agricol, dar această calitate, prin ea însăşi nu era suficientă pentru obţinerea subvenţiei, în condiţiile în care erau mai mulţi solicitanţi care declaraseră suprafaţa de teren în vederea obţinerii plăţilor directe."

Odată invocat efectul pozitiv al lucrului judecat, calea revizuirii întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ar fi deschisă doar în ipoteza în care instanţa în faţa căreia a fost invocată autoritatea de lucru judecat a omis a se pronunţa asupra efectelor acesteia.

Or, după cum reiese din examinarea deciziei nr. 361/26.05.2021, ce formează obiectul revizuirii de faţă, instanţa de recurs a examinat efectele deciziei nr. 936/R/2019 a Curţii de Apel Braşov asupra obiectului cauzei deduse judecăţii în dosarul nr. x/2020, stabilind că aspectele dezlegate cu putere de lucru judecat nu sunt suficiente, prin ele însele, pentru obţinerea subvenţiei.

Aceste statuări cuprinse în decizia nr. 361/26.05.2021 sunt valabile indiferent de trimiterile punctuale ale revizuentei la diversele paragrafe ale deciziei nr. 936/R/2019, astfel încât instanţa de recurs, procedând la verificarea efectului pozitiv, a avut în vedere, fără îndoială, întregul cadru procesual al cererii în raport de care s-a invocat un astfel de efect.

În atare condiţii, este inadmisibilă revizuirea în care se invocă o pretinsă contrarietate de hotărâri, în condiţiile în care s-a examinat autoritatea de lucru judecat în cel de-al doilea dosar, pentru că, odată verificată această chestiune, calea revizuirii urmăreşte, în realitate, să supună unei alte instanţe discutarea aceloraşi aspecte pe care o instanţă anterioară s-a pronunţat deja, ceea ce ar conduce chiar la o încălcare a autorităţii de lucru judecat a considerentelor decizorii ce au fost reţinute prin hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat. Este, de asemenea, inadmisibilă exercitarea mascată a unui recurs la recurs, prin care partea nemulţumită de o hotărâre judecătorească încearcă să obţină retractarea acelei hotărâri, uzitând de mecanismul invocării unui motiv de revizuire pentru care nu sunt îndeplinite condiţiile de exercitare a acestei căi extraordinare de atac.

Textul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu dă posibilitatea ca în cadrul cererii de revizuire să se poată analiza dacă soluţionarea autorităţii de lucru judecat a fost corectă, întrucât condiţia impusă de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are în vedere tocmai caracterul forţei obligatorii a unei hotărâri judecătoreşti, iar pe calea extraordinară a revizuirii poate fi schimbată o hotărâre judecătorească irevocabilă numai în condiţiile şi cazurile expres prevăzute de lege, pentru că altfel s-ar aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Din această perspectivă, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, se reţine că securitatea juridică presupune că nicio parte în proces nu este îndreptăţită să solicite revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive doar în scopul de a obţine o reexaminare a cauzei. Competenţa instanţelor sesizate cu o cerere de revizuire trebuie exercitată doar pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, nu pentru a efectua o nouă examinare a cauzei, revizuirea neputând fi tratată ca un recurs deghizat.

Astfel, revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are ca scop înlăturarea din ordinea juridică a unei hotărâri pronunţate cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, atunci când cele două sunt potrivnice, dar admisibilitatea unei asemenea cereri este condiţionată de împrejurarea ca judecătorul cauzei ce a pronunţat cea de-a doua hotărâre să nu fi cunoscut existenţa primei hotărâri ori să fi omis a se pronunţa asupra autorităţii de lucru judecat ce a fost invocată în cel de-al doilea dosar, condiţie care nu este îndeplinită în cauză.

Cum toate cerinţele de admisibilitate a căii extraordinare de atac trebuie îndeplinite cumulativ, absenţa uneia conduce la soluţia de respingere a cererii de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L., ca inadmisibilă.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 513 raportat la art. 509 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 361 din 26 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 361 din 26 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2022.