Hospital manager incompatibility: interim status does not exempt from statutory prohibition on concurrent local council office
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, thereby upholding the lower court's decision and allowing the National Integrity Agency to prevail in its challenge against an evaluation report. The case involved a dispute where a local council member and interim hospital manager sought to annul an integrity assessment that found a violation of incompatibility regulations for holding both positions simultaneously between August 2016 and April 2018, along with a claim for moral damages. The decisive legal basis was Article 178(1)(a) of Law No. 95/2006, which the court interpreted to mean that the function of a hospital manager is incompatible with any other salaried, unsalaried, or remunerated position, irrespective of whether the role was held as an interim or via competitive selection, rejecting the argument that interim status or the absence of a specific management contract exempted the individual from these restrictions.
Legislator headnote
AI generatedart. 178 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006, art. 177 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, art. 201 C. proc. civ, art. 178 din Legea nr. 95/2006, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010; Hospital manager incompatibility: interim status does not exempt from statutory prohibition on concurrent local council office: În susţinerea căii de atac, a învederat recurentul că este nelegală concluzia primei instanţe potrivit căreia dispoziţiile art. 178 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 nu disting, cu privire la perioada pentru care se exercita funcţia de manager în cadrul unui spital, între calitatea de manager interimar şi cea de manager ce a ocupat postul prin concurs, câtă vreme prin intermediul art. 176 alin. (4) ultima teza şi art. 177 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, este realizată exact o astfel de diferenţiere a ipostazelor.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x/25.10.2018 întocmit la data de 25.10.2018 de inspectorul de integritate B. din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate, solicitând:
- anularea în tot a Raportului de evaluare nr. x/25.10.2018 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate la data de 25.10.2018, conform căruia au fost identificate elemente de încălcare a regimului juridic al incompatibilităţilor reglementate de art. 178 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, faţă de deţinerea simultană, în perioada 01.08.2016-03.04.2018, a funcţiilor de consilier local în cadrul Consiliului Local al oraşului Hîrlău şi manager - persoană fizică al Spitalului Hîrlău;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 25.000 RON cu titlu de daune morale şi la cea a cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 11 din 7 februarie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile menţionate la punctul I.2 anterior, a declarat recurs reclamantul A., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea, în tot, a sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată, cu consecinţă anulării, în tot, a Raportului de evaluare nr. x/25.10.2018 şi a obligării pârâtei la plata sumei de 25.000 RON cu titlu de daune morale şi a cheltuielilor de judecată.
În susţinerea căii de atac, a învederat recurentul că este nelegală concluzia primei instanţe potrivit căreia dispoziţiile art. 178 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 nu disting, cu privire la perioada pentru care se exercita funcţia de manager în cadrul unui spital, între calitatea de manager interimar şi cea de manager ce a ocupat postul prin concurs, câtă vreme prin intermediul art. 176 alin. (4) ultima teza şi art. 177 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, este realizată exact o astfel de diferenţiere a ipostazelor.
Totodată, a apreciat recurentul că dispoziţiile art. 178 alin. (4) din Legea 95/2006 instituie, în mod clar, o excepţie de natura celor arătate mai sus, condiţionând continuitatea contractului de management, în sensul că în cazul în care la numirea în funcţie managerul se află în stare de incompatibilitate sau de conflict de interese, acesta este obligat să înlăture motivele de incompatibilitate ori de conflict de interese în termen de 30 de zile de la numirea în funcţie. În caz contrar, contractul de management este reziliat de plin drept. Astfel, în opinia recurentului, întrucât, în perioada evaluată nu avea încheiat un contract de management, fiind numit doar prin dispoziţia primarului pentru o perioadă de 3 luni, nu poate fi reţinută starea de incompatibilitate.
4. Apărările formulate în cauză
Deşi legal citată, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate nu a formulat întâmpinare, însă, prin notele de şedinţă depuse la data de 12.01.2022 a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîndeplinirea obligaţiei de motivare ce incumba recurentului, iar pe fondul cauzei a solicitat, prin invocarea unor considerente similare celor evocate în fond, respingerea recursului ca nefondat.
5. Răspuns la întâmpinare
Prin răspunsul la întâmpinare depus în dosarul cauzei, recurentul-reclamant A. a solicitat, prin invocarea unor aspecte similare celor din memoriul de recurs, respingerea apărărilor formulate de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, apreciind susţinerile intimatei ca fiind neîntemeiate.
6. Procedura în faţa instanţei de recurs
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486, coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 21 noiembrie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 2 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, de obiectul şi normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, constatând că, deşi recurentul-reclamant A. nu a încadrat în drept criticile aduse hotărârii atacate, argumentele de ordin critic formulate în memoriul de recurs, privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 178 din Legea nr. 95/2006, se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
2. Cât priveşte, însă, astfel de critici formulate de recurent, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţa reflectând o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 178 din Legea nr. 95/2006, coroborate cu art. 25 şi 32 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice.
Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/25.10.2018, prin care intimata a concluzionat că, în perioada 01.08.2016 - 03.04.2018, recurentul - reclamant a deţinut concomitent atât funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local al oraşului Hîrlău, cât şi pe cea de manager interimar al Spitalului Hîrlău, aspecte de natură a genera încălcarea regimului juridic al incompatibilităţii reglementate de art. 178 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătăţii, ce dispune astfel:
"Funcţia de manager persoană fizică este incompatibilă cu: exercitarea oricăror altor funcţii salarizate, nesalarizate sau/şi indemnizate (...)".
Prima instanţa a confirmat, însă, legalitatea actului administrativ atacat de reclamant, respingând acţiunea acestuia, apreciind, pe baza probatoriului administrat şi a propriei analize a circumstanţelor cauzei, ca fiind corectă reţinerea stării de incompatibilitate a recurentului, pentru perioada supusă evaluării, soluţie pe care Înalta Curte o împărtăşeşte.
Instanţa de control judiciar reţine că o demnitate, o funcţie publică sau privată nu sunt caracterizate numai de actul alegerii, numirii, desemnării sau învestirii, ci şi de ansamblul atribuţiilor, prerogativelor, drepturilor şi competenţelor prevăzute de lege care intră în conţinutul lor şi prin a căror exercitare concomitentă şi concurentă în viaţa socială, de către acelaşi subiect, se potenţează situaţiile de conflict pe care legiuitorul tinde a le evita prin instituirea incompatibilităţilor.
Asigurarea integrităţii în exercitarea funcţiei publice şi prevenirea faptelor de corupţie se realizează în situaţia în care există premise de natură a ameninţa în mod efectiv valorile sociale apărate, respectiv, atunci când există o suprapunere a exercitării efective a două funcţii vizate de legiuitor, situaţie în care există posibilitatea generării unor interese personale conflictuale cu exercitarea unei funcţii sau demnităţi publice. Doar o atare interpretare dă sens reglementărilor legale privind regimul incompatibilităţilor şi este de natură a justifica limitarea exercitării unor drepturi.
Or, în cauza de faţă, interpretarea dată de prima instanţă prevederilor art. 178 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 este conformă reperelor teoretice evocate anterior, fiind irelevant dacă funcţia de manager al Spitalului Hîrlău a fost exercitată de recurent, în perioada supusă evaluării, în regim de interimat. Se reţine faptul că funcţia de manager al unui spital public este una singură, regimul interimar de ocupare a funcţiei de către o persoană fizică sau cel în calitate de titular al postului, urmare a ocupării, prin concurs, fiind doar modalităţi de exercitare a acesteia, din punct de vedere al stabilităţii în funcţie. Esenţial, din perspectiva chestiunii supuse analizei, este, după cum s-a reţinut şi în jurisprudenţa prezentei curţi, faptul că atât managerul interimar cât şi cel selectat prin concurs, îndeplinesc aceleaşi atribuţii şi prin urmare este firesc să se supună aceloraşi interdicţii, recurentul necontestând, de altfel, faptul că a îndeplinit aceleaşi atribuţii precum cele ce ar fi incumbat unui manager titular al postului.
Dincolo de faptul că prevederile art. 176 alin. (4) ultima teza şi art. 177 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 reglementează alte ipoteze decât cea ce face obiectul alin. (1) al art. 178 din Legea nr. 95/2006 (doar acest din urmă text normativ fiind cel ce stipulează un regim al incompatibilităţilor specific materiei conducerii spitalelor), conţinutul normativ al articolelor din Legea nr. 95/2006 invocate de recurent reprezintă, în fapt, un argument în favoarea concluziei primei instanţe. Astfel, ori de câte ori legiuitorul a dorit, în cuprinsul Legii nr. 95/2006, să opereze cu noţiuni specifice, precum cea de "manager interimar", a realizat o menţiune expresă în acest sens (ca în cazul art. 176 alin. (4) ultima teza sau a art. 177 alin. (6) din Legea nr. 95/2006). Or, în cuprinsul alin. (1) al art. 178 din Legea nr. 95/2006, legiuitorul a utilizat termeni generici, aspect de natură a indica voinţa sa de a stabili că deţinerea funcţiei de manager, indiferent de forma de exercitare a acesteia (din punct de vedere al stabilităţii în funcţie), simultan cu orice alte funcţii salarizate, nesalarizate sau/şi indemnizate, conduce la starea de incompatibilitate.
Pe cale de consecinţă, în mod legal instanţa de fond a reţinut că, în materia incompatibilităţilor ce vizează funcţia de manager al unui spital, situaţiile de incompatibilitate prevăzute de alin. (1) al art. 178 din Legea nr. 95/2006 se referă atât la managerul interimar cât şi la cel selectat prin concurs, întrucât textul legal nu face distincţie în această privinţă.
De asemenea, Înalta Curte reţine că prevederile art. 178 alin. (4) teză finală din Legea 95/2006, la care face, în fapt, trimitere recurentul, reglementează un efect al incidenţei incompatibilităţii (rezilierea, de plin drept, a unui contractul de management încheiat), iar nu o condiţie pentru însăşi reţinerea stării de incompatibilitate. Pe cale de consecinţă, nu prezintă relevanţă dacă recurentul avea sau nu încheiat un contract de management, ori era numit doar prin dispoziţia primarului pentru o perioadă de 3 luni.
Atâta vreme cât, în perioada supusă evaluării, recurentul a deţinut simultan funcţiile de consilier local în cadrul Consiliului Local al oraşului Hîrlău şi manager interimar - persoană fizică al Spitalului Hîrlău (aspect, de altfel, necontestat de recurent), în mod corect instanţa de fond a menţinut actul administrativ atacat, prin care s-a constatat existenţa unei stări de incompatibilitate întemeiată pe dispoziţiile art. 178 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006.
Concluzionând, Înalta Curte apreciază că nu poate fi reţinută incidenţa cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură, motiv pentru care, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata Agenţia Naţională de Integritate.
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 11 din 7 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2022.