Public sector salary recalculation appeal allowed; claim for new salary decision dismissed as moot while payment of wage differences maintained

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul de Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 03.05.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Braşov şi Tribunalul Braşov, a solicitat:

1. Modificarea, în parte, a deciziei preşedintelui Curţii de Apel Braşov nr. 558/DEFA/11.09.2017, cu privire la salariile de bază brute lunare ale personalului auxiliar şi conex din cadrul tuturor instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Braşov, stabilite prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, de la data de 01.10.2016, prin:

2. recalcularea şi plata diferenţelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială, respectiv VRS - 445,5 RON şi venitul efectiv plătit ce s-a raportat la un VRS - 305 RON, retroactiv începând cu data de 1 decembrie 2015, la zi şi în continuare, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaţionale "JUSTIŢIE" pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie şi specialitate, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, diferenţe ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi plata dobânzii legale penalizatoare aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective, pentru întreg personalul auxiliar şi conex al Tribunalului Braşov;

3. recalcularea şi plata diferenţelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială recomandată de către Consiliul Superior al Magistraturii în baza Legii nr. 293/2015, respectiv VRS - 445,5 RON şi venitul efectiv plătit, ce s-a raportat la un VRS - 305 RON, retroactiv, începând cu data de 1 august 2016, la zi şi în continuare, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaţionale "JUSTIŢIE" pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie şi specialitate, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, diferenţe ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi plata dobânzii legale penalizatoare aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective, pentru întreg personalul auxiliar şi conex al Tribunalului Braşov;

4. recalcularea şi plata diferenţelor dintre venitul calculat prin raportare la sporurile de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 25% şi cel de păstrare a confidenţialităţii de 5%, reglementate de ort. 5 Secţiunea 1 din Capitolul VIII al Anexei nr. VI a Legii cadru nr. 284/2010, calculate la indemnizaţia brută de încadrare şi venitul efectiv plătit, ce nu a inclus aceste sporuri, retroactiv, începând cu data de 24.11.2014 şi ulterior de la 9 aprilie 2015, la zi şi în continuare, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaţionale "JUSTIŢIE", pentru fiecare funcţie, gradaţie şi vechime în funcţie şi specialitate, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, diferenţe ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi plata dobânzii legale penalizatoare aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective, pentru personalul auxiliar şi conex al Tribunalului Braşov;

5. recalcularea şi plata diferenţelor dintre venitul calculat prin raportare la sporurile de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% şi cel de păstrarea confidenţialităţii de 15 % şi venitul efectiv plătit, ce nu a inclus aceste sporuri, retroactiv, începând cu data de 9 aprilie 2015, la zi şi în continuare, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaţionale "JUSTIŢIE", pentru fiecare funcţie, gradaţie şi vechime în funcţie şi specialitate, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, diferenţe ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi plata dobânzii legale penalizatoare aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective, pentru personalul conex al Tribunalului Braşov;

6. aplicarea sporului de instanţă pentru specialiştii IT;

7. luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, corespunzătoare fiecărei funcţii, grad, gradaţie, vechime în funcţie şi specialitate, începând cu data de 24 noiembrie 2014. potrivit sentinţei civile nr. 993 din 07 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2009.

8. emiterea unei decizii de reîncadrare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 şi repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea deciziei solicitate, conform petitelor 1-7.

1.2. La data de 25.05.2018 reclamanta A. a formulat cerere modificatoare, prin care au fost modificate petitele 2 şi 3 ale acţiunii, solicitând recalcularea şi plata diferenţelor prin adăugarea la VRS şi a majorărilor cu 8,5 %, conform O.G. nr. 13/2008. A menţionat că, prin sentinţa civilă nr. 1961/10.10.2017 a fost obligată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la recalcularea indemnizaţiei lunare o reclamanţilor şl intervenienţilor - judecători şi magistraţi asistenţi, prin includerea în cuantumul indemnizaţiei brute de încadrare stabilită prin ordinul nr. 350 din 28.11.2016 şi ordinul nr. 33 din 31.01.2017 emise de către pârâtă (prin care s-a stabilit valoarea de referinţă sectorială de 405 RON) a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum şi a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 252 din 23 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia conexităţii, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune. Totodată, prima instanţă a admis în parte acţiunea promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Braşov şi Curtea de Apel Braşov, astfel cum a fost modificată şi precizată, a obligat pârâta Curtea de Apel Braşov, prin preşedinte, să emită o nouă decizie de salarizare pentru reclamantă, prin care să recalculeze indemnizaţia/salariul de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la nivelul maxim în plată, la nivel naţional, al personalului cu funcţii similare din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 445,5 RON, începând cu data de 01.12.2015, a obligat pârâtul Tribunalul Braşov la plata către reclamantă a diferenţelor salariale rezultate în urma emiterii noii decizii de salarizare, în raport de venitul efectiv plătit, diferenţe care vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii şi pentru care se va acorda şi dobânda legală penalizatoare, calculată de la scadenţei şi până la data plăţii efective, respingând în rest acţiunea ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 252 din 23 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâta Curtea de Apel Braşov a declarat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate, iar în urma rejudecării, respingerea cererii de obligare a sa la emiterea unei noi decizii de salarizare pentru reclamantă, prin care să recalculeze indemnizaţia/salariul de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la nivelul maxim în plată, la nivel naţional, al personalului cu funcţii similare din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 445,5 RON, începând cu data de 01.12.2015.

A susţinut recurenta-pârâtă că pretenţiile intimaţilor-reclamanţi şi-au găsit răspuns în cadrul dispoziţiilor deciziei nr. 129/DEFA/21.06.2018, emise de preşedintele Curţii de Apel Braşov, prin care salariile personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Braşov au fost stabilite raportat la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, începând cu 9 aprilie 2015, majorată cu 10 procente de la 1 decembrie 2015.

Referitor la actualizarea cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii, a apreciat că nu se poate reţine vreo culpă în sarcina sa, în condiţiile în care la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a decis calcularea indemnizaţiilor judecătorilor prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, circumstanţă ce a determinat modificarea valorii de referinţă sectorială şi la personalul auxiliar de specialitate şi conex.

În consecinţă, consideră că acest fapt nu prezumă o culpă a Curţii de Apel Braşov şi nu poate angaja răspunderea acestei instanţe în ceea ce priveşte prejudiciul suferit de reclamantă.

4. Apărările formulate în cauză

Legal citaţi, intimaţii nu au formulat întâmpinări faţă de recursul promovat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 21 noiembrie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 2 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Braşov este fondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte observă că, prin sentinţa civilă nr. 252 din 23 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în sensul că a stabilit în sarcina pârâtei Curtea de Apel Braşov, prin preşedinte, obligaţia de a emite o nouă decizie de salarizare pentru reclamantă, prin care să recalculeze indemnizaţia/salariul de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la nivelul maxim în plată, la nivel naţional, al personalului cu funcţii similare din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 445,5 RON, începând cu data de 01.12.2015. Astfel, prima instanţă nu a dat curs restului solicitărilor reclamantei, formulate prin cererea de chemare în judecată şi nici celor din cererea modificatoare formulată la data de 25.05.2018, ci a admis cererea de chemare în judecată exclusiv în ceea ce priveşte petitul privind majorarea cu 10% a valorii de referinţă sectorială (la o valoare de 445,5 RON), conform Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016. O astfel de soluţie a primei instanţe nu a fost recurată de reclamanta A., context în care, în soluţionarea recursului de faţă, instanţa de control judiciar se va raporta la limitele generate de soluţia pronunţată şi de calea de atac exercitată faţă de aceasta de recurenta - pârâtă Curtea de Apel Braşov.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, la data de 21 iunie 2018, Preşedintele Curţii de Apel Braşov a emis Decizia nr. 129/DEFA/21.06.2018, a cărei existenţă şi conţinut nu rezultă să ar fi fost contestate şi prin care s-a decis că, începând cu data de 09.04.2015, categoriile de personal din care face parte şi reclamanta beneficiază de indemnizaţii de încadrare stabilite în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON. Totodată, prin aceeaşi decizie s-a stabilit că, începând cu data de 01.12.2015, a operat o majorare ce a generat, în esenţă, o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON.

Astfel, instanţa de control judiciar reţine că, prin Decizia nr. 129/DEFA/21.06.2018, emisă de Preşedintele Curţii de Apel Braşov, s-a stabilit modul de calcul al indemnizaţiilor reclamantei pentru perioada 09.04.2015 - 30.06.2018 şi în continuare, în raport cu o valoarea de referinţă sectorială superioară.

Înalta Curte aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenţii, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că deşi condiţia existenţei obiectului acţiunii a fost îndeplinită la data promovării acţiunii, ulterior, ca urmare a emiterii de către recurenta-pârâtă a Deciziei nr. 129/DEFA/21.06.2018, intimata-reclamantă beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valorile de referinţă sectorială indicate în paragrafele anterioare.

Ca atare, în contextul satisfacerii pretenţiilor privind recalcularea indemnizaţiei/salariului de încadrare, prin raportare la nivelul maxim în plată, la nivel naţional, al personalului cu funcţii similare din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, începând cu data de 01.12.2015, în sensul că, potrivit noii decizii de salarizare, la calculul drepturilor salariale raportarea se face la o valoare sectorială de referinţă solicitată de reclamantă prin acţiune, obiectul cererii, sub acest aspect, nu mai subzistă.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că prin Decizia nr. 129/DEFA/21.06.2018 au fost recunoscute, anterior pronunţării hotărârii primei instanţe, drepturile salariale pretinse de intimata-reclamantă, fiind realizată o atare pretenţie dedusă judecăţii, astfel că demersul judiciar privind emiterea unei alte decizii de salarizare este, la acest moment, lipsit de obiect, urmând să fie respins ca atare.

Totodată, constatând că, prin hotărârea recurată, s-a stabilit în sarcina pârâtului Tribunalul Braşov obligaţia subsecventă de plată către intimata-reclamantă a diferenţelor salariale dintre drepturile achitate acestuia şi cele stabilite prin hotărârea de fond, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la data scadenţei până la data plăţii efective, Înalta Curte urmează să menţină aceste dispoziţii, având în vedere că, prin emiterea deciziei de salarizare şi rămânerea fără obiect a acestui capăt de cerere, nu este atrasă modificarea sentinţei atacate în ceea ce priveşte recalcularea/plata diferenţelor salariale, actualizate cu indicele de inflaţie şi plata dobânzilor legale aferente, calculate până la data plăţii efective, la dosar nefiind depuse dovezi din care să rezulte şi îndeplinirea acestor obligaţii.

Potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul constatării nelegalităţii actului administrativ vătămător, persoana vătămată este îndreptăţită la recuperarea prejudiciului cauzat prin vătămarea drepturilor sale, care este compus atât din debitul principal, cât şi din beneficiul nerealizat.

Prin urmare, reclamanta are dreptul la repararea pagubei cauzate, constând în diferenţa de drepturi salariale dintre suma încasată cu titlu de indemnizaţie şi suma ce ar fi obţinut-o prin raportare la valoarea de referinţă sectorială, începând cu data de data de 01.12.2015 la zi.

În privinţa cererii de actualizare a sumei astfel stabilite, cu indicele de inflaţie, precum şi a cererii de obligare la plata dobânzilor legale penalizatoare, prin Decizia nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie - Completul competent sa judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, s-a reţinut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflaţie acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naţionale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi art. 1535 alin. (1) din C. civ. din 2009.

În consecinţă, constatând că în cauză se impune repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamantă prin emiterea unui act administrativ a cărui aplicare a fost înlăturată retroactiv de însuşi emitentul acestuia, prin emiterea unui alt act de valoare egală, Înalta Curte urmează să menţină celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarant de pârâta Curtea de Apel Braşov, va casa, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând: va respinge cererea de obligare a pârâtei Curtea de Apel Braşov, prin preşedinte, la emiterea unei noi decizii de salarizare pentru reclamantă, prin care să recalculeze indemnizaţia/salariul de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la nivelul maxim în plată, la nivel naţional, al personalului cu funcţii similare din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 445,5 RON, începând cu data de 01.12.2015, ca rămasă fără obiect şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei civile atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Braşov împotriva sentinţei civile nr. 252 din 23 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea de obligare a pârâtei Curtea de Apel Braşov, prin preşedinte, la emiterea unei noi decizii de salarizare pentru reclamantă, prin care să recalculeze indemnizaţia/salariul de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la nivelul maxim în plată, la nivel naţional, al personalului cu funcţii similare din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 445,5 RON, începând cu data de 01.12.2015, ca rămasă fără obiect.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei civile.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2022.