Suspension of sports funding for General Assembly votes by non-constitutive members: scope of constitutive act member identification vs. statutory voting rights under O.G. 26/2000

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2021

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta Federaţia Română de Tenis a chemat în judecată pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de decizia pârâtei de a suspenda finanţarea Federaţiei Române de Tenis pentru anul 2017, comunicată prin Notificarea nr. x/29.11.2017, înregistrată la FRT sub nr. x/04.12.2017, precum şi a tuturor actelor subsecvente sau conexe care se fundamentează pe aceasta; obligarea MTS la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.

2. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 5138 din 7 decembrie 2018, a respins cererea formulată de reclamanta Federaţia Română de Tenis în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că nu este întemeiat motivul de nelegalitate privind nemotivarea actului contestat, câtă vreme notificarea cuprinde suficiente temeiuri de fapt şi de drept care să permită verificarea legalităţii acesteia şi contestarea sa, conţinând şi referirea expresă la alte înscrisuri (Raportul nr. x/7.11.2017). Împrejurarea necomunicării raportului, invocată prin cererea de chemare în judecată, nu a fost de natură să-i producă reclamantei vreo vătămare.

Referitor la celelalte motive de nelegalitate, curtea de apel a reţinut că pârâtul a constatat prin actul atacat adoptarea de hotărâri în cadrul Adunării Generale a Federaţiei Române de Tenis cu votul altor persoane decât membrii cu drept de vot prevăzuţi în actul constitutiv, astfel cum aceştia sunt înregistraţi în Registrul Special al Federaţiilor ţinut de Tribunalul Bucureşti.

Astfel, hotărârile Adunării Generale ale Federaţiei Române de Tenis din data de 2.11.2017 au fost luate cu nerespectarea cvorumului statutar al membrilor cu drept de vot prevăzuţi în actul constitutiv.

A reţinut instanţa că, în conformitate cu art. 95 din Legea nr. 69/2000, dispoziţiile acestei legi se completează cu ale O.G. nr. 26/2000, care dispun la art. 6 alin. (2) lit. a) că actul constitutiv cuprinde, sub sancţiunea nulităţii absolute, "datele de identificare a membrilor asociaţi: numele sau denumirea şi, după caz, domiciliul sau sediul acestora", iar în conformitate cu art. 21 alin. (1) adunarea generală este organul de conducere alcătuit din totalitatea asociaţilor.

A apreciat judecătorul fondului că atât timp cât, potrivit legii, actul constitutiv conţine numele sau denumirea membrilor asociaţi, iar potrivit art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000, adunarea generală este alcătuită din asociaţi, o persoană care nu este asociat menţionat în actul constitutiv nu îşi poate exercita legal dreptul de vot în cadrul adunării generale.

A reţinut că, potrivit art. 35 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000, "federaţiile dobândesc personalitate juridică proprie şi funcţionează în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă pentru asociaţiile fără scop patrimonial, condiţii care li se aplică în mod corespunzător, (…)", iar conform art. 33 alin. (1) din ordonanţă, "modificarea actului constitutiv sau a statutului asociaţiei se face prin înscrierea modificării în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are sediul asociaţia (…)."

Or, reclamanta nu a susţinut şi dovedit că, la data emiterii actului contestat, persoanele la care se face referire în cuprinsul acestuia ar fi fost menţionate în actul constitutiv înscris în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

Reclamanta a susţinut că statutul unei federaţii sportive are natura unei convenţii multipartite şi că decizia de a afilia/dezafilia un membru în cadrul structurii asociative este rezultatul exprimării consimţământului părţilor contractului.

În speţă, prin convenţia de finanţare, reclamanta şi-a asumat îndeplinirea mai multor obligaţii, printre care respectarea actelor normative cu incidenţă în domeniul său de activitate, conform art. 3.22 din contract.

Prin aceeaşi convenţie, reclamanta şi-a asumat obligaţia respectării statutului său şi a actului constitutiv, fiind necesar a se corobora această clauză contractuală cu obligaţia respectării actelor normative cu incidenţă în domeniul de activitate al beneficiarului finanţării, reclamanta din prezenta cauză.

După cum s-a menţionat anterior, astfel de acte normative sunt O.G. nr. 26/2000 şi Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, la care se face referire în cuprinsul Statutului Federaţiei Române de Tenis şi în baza cărora acesta a fost aprobat.

Pentru neîndeplinirea obligaţiei menţionate la art. 3.22, părţile au prevăzut, prin contractul de finanţare, sancţiunea sistării virării sumelor aprobate, definitiv sau temporar, conform art. 9 alin. (2) lit. c).

Sancţiunea a fost aplicată pentru neîndeplinirea obligaţiei sus-menţionate, ca urmare a adoptării de hotărâri în cadrul adunării generale cu votul unor persoane care nu au calitatea de asociaţi menţionaţi în actul constitutiv al Federaţiei, cu încălcarea art. 6 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 26/2000 raportat la art. 21 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Suspendarea temporară a finanţării, în temeiul art. 9 alin. (2) lit. c) coroborat cu art. 3.22 din contract nu s-a dispus pentru nesolicitarea avizului Ministerului Tineretului şi Sportului, astfel că susţinerile reclamantei sub acest aspect sunt irelevante din perspectiva legalităţii actului contestat.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamanta Federaţia Română de Tenis, în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Invocând ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., prin argumentele prezentate în susţinerea motivelor de nelegalitate, recurenta a făcut trimitere la prevederile art. 6 alin. (2) lit g) din O.G. nr. 26/2000.

a. incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - hotărârea este dată în baza unor motive străine de învestirea instanţei

Prin cererea de chemare în judecată, federaţia a invocat împrejurarea nemotivarii actului administrativ atacat

Unicul motiv care a stat la baza măsurii de suspendare a finanţării, l-a reprezentat aşa-zisa încălcare a Actului Constitutiv al Federaţiei de Tenis, fără a se detalia (i) în ce a constat această încălcare, (îi) care este articolul din actul constitutiv ce ar fi fost încălcat, respectiv (iii) ce acţiune a federaţiei a nesocotit respectivul articol.

Or, prima instanţă a suplinit în mod nelegal lipsa de motivare a actului administrativ, raportându-se la temeiurile invocate într-un act distinct şi necunoscut federaţiei la data introducerii acţiunii • un anume Raportul al MTS purtând nr. x/7.11.2017: "în cauză, este îndeplinită cerinţa motivării actului administrativ atacat şi prin referirea expresă ta alte înscrisuri, şi anume raportul nr. x/7.11.2017. [...] Astfel, se menţionează în cuprinsul raportului că hotărârile Adunării Generale ale Federaţiei Române de Tenis din data de 2.11.2017 au fost luate cu nerespectarea cvorumului statutar al membrilor cu drept de vot prevăzuţi în actul constitutiv".

Prin urmare, învestită cu verificarea legalităţii unui act administrativ nemotivat, instanţa de contencios administrativ a suplimentat motivarea acestuia cu cea a unui act distinct, pe care apoi a analizat-o pe fond.

Procedând în acest sens, prima instanţă a respins un motiv de nelegalitate a actului administrativ în baza unor temeiuri străine acelui act, aspect ce atrage incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

b. incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - hotărârea este dată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii

Raportându-se la acte terţe faţă de actul administrativ contestat, prima instanţă a justificat legalitatea măsuri de suspendare a finanţării printr-o pretinsă încălcare a actului constitutiv al FRT reprezentată de "adoptarea de hotărâri în codrul adunării generate cu votul unor persoane care nu calitatea de asociaţi menţionaţi în actul constitutiv al Federaţiei, cu încălcarea art. 6 alin. (2) Ut. a) din O.G. nr. 26/2000 raportat la art. 21 alin. (1) din acelaşi act normativ".

În primul rând, această analiză depăşeşte sfera de învestire a instanţei, care s-a antepronunţat practic asupra legalităţii hotărârii AGA din 2.11.2017 fără a fi învestită cu o acţiune în anulare întemeiată pe art. 23 alin. (2) al O.G. nr. 26/2000.

Or, potrivit art. 124 alin. (1) C. proc. civ., "Instanţa competentă să judece cererea principală se va pronunţa şi asupra apărărilor şi excepţiilor, în afara celor care constituie chestiuni prejudiciale şi care, potrivit legii, sunt de competenţa exclusivă a altei instanţe."

c. incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - hotărârea este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material incidente

Chiar trecând peste faptul că prima instanţă s-a pronunţat asupra unei chestiuni prejudiciale care cădea în competenţa exclusivă a altei instanţe, raţionamentul său este emis cu aplicarea greşită a normelor de drept material incidente.

In esenţă, raţionamentul primei instanţe este acela potrivit căruia doar membrii FRT menţionaţi în actul constitutiv ar putea avea drept de vot în Adunările Generale ale respectivei structuri asociative.

Această susţinere este lipsită de temei legal, fiind bazată pe o confuzie între membrii fondatori ai FRT şî membrii ulterior afiliaţi. Astfel, este evident faptul că numărul de membri al unei federaţii sportive, precum cel al oricărei asociaţii/fundaţii, poate să se amplifice odată cu timpul, pe măsura aderării altor entităţi la respectiva structură federativă. în cazul federaţiilor sportive, această posibilitate este, de altfel, reglementată expres prin dispoziţiile art. 25 alin. (3) lit. i) al Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000:

"Statutul va cuprinde cel puţin următoarele elemente: [...] i) membrii federaţiei sportive naţionale; drepturi şi obligaţii; modul de dobândire şi de pierdere a calităţii de membru.".

Statutul FRT permite afilierea şi altor membri în afară de cei fondatori, înscrişi iniţial în Registrul Federaţiilor.

Aşa fiind, diferenţa dintre numărul de membri iniţiali ai FRT şi numărul de membri care au votat în Adunarea Generală din 2017 este dată de numărul de membri înscrişi de la momentul înfiinţării şi până la momentul convocării respectivei adunări.

Nu este fondată deci susţinerea privind modificarea actului constitutiv prin menţionarea membrilor afiliaţi.

Prima instanţă a aplicat în mod greşit art. 6 alin. (2) tit. a) al O.G. nr. 26/2006, omiţând faptul că acest text legal se referă doar la menţionarea în actul constitutiv a membrilor iniţiali ai structurii asociative. Aceasta nu implică că aceşti componenţi vor fi singurii membri cu drept de vot din cadrul unei asociaţii sau federaţii.

La data constituirii federaţiei, in conformitate cu art. 6 alin. (1) dîn O.G. nr. 26/2000, asociaţii fondatori îşi dau acordul în privinţa înfiinţării federaţiei prin intermediul Actului Constitutiv al Federaţiei, în conţinutul căruia, printre altele, se vor insera şi datele acestora.

Aşadar, la data înfiinţării unei federaţii, instrumentul prin care asociaţii îşi exprimă voinţa în sensul înregistrării şi acordării personalităţii juridice unei federaţii, este actul constitutiv, în lipsa existenţei unei Adunări Generale a Asociaţilor care să adopte o hotărâre în acest sens.

Ulterior înfiinţării federaţiei, afilierea/dezafilierea sau retragerea unor membrii afiliaţi, se va realiza în conformitate cu procedura stabilită de Statut, în baza voinţei asociaţiilor, concretizată printr-o hotărâre a Adunării Generale a Asociaţilor, nefiind necesară schimbarea actului constitutiv iniţial.

Prin urmare:

i.Art. 6 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 26/2000 se referă la asociaţii ca fiind membrii iniţiali, cei consemnaţi în actul constitutiv, întrucât - în mod evident - doar aceştia pot compune structura asociativă la data înfiinţării.

ii. Art. 21 alin. (1) al O.G. nr. 26/20006 se referă la toţi membrii asociaţi de la un anume moment din viaţa structurii asociative, indiferent că sunt membri fondatori (deci menţionaţi în actul constitutiv) sau nefondatori (deci cu drept de vot dobândit prin hotărârea AGA de afiliere).

Contrar credinţei primei instanţe, după cum o arată şi practica judiciară citată, numărul de asociaţi al unei structuri reglementate de O.G. nr. 26/2000 variază în timp şi nu este nicidecum limitat la primii membri ai acesteia, anume cei înscrişi în actul constitutiv.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

În faza recursului s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 21 august 2021, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata recursului, în data de 20 octombrie 2021, cu citarea părţilor, în condiţiile art. 494 -495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în şedinţă publică.

Intimatul-pârât Ministerul Tineretului şi Sportului a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., a susţinut că este nefondat, întrucât hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motive străine de natura cauzei.

În ceea ce priveşte incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., a arătat că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu respectarea normelor de procedură, inclusiv a art. 124 alin. (1) Cod.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a susţinut că hotărârea de la fond este dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente.

Astfel, raportat la dispoziţiile art. 6 alin. (2) lit. g) din O.G. nr. 26/2000, componenţa nominală a organelor de conducere, administrare şi control este o menţiune obligatorie a actului constitutiv, prevăzută sub sancţiunea nulităţii absolute.

Potrivit dispoziţiilor art. 16 pct. 1 din Statutul Federaţiei Române de Tenis, "Adunarea Generală a FRT este competentă să ratifice afilierea (admiterea) definitivă a membrilor".

Dar, conform dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din O.M.J. 954/2000, modificările aduse actului constitutiv şi/sau statutului produc efecte de la data înscrierii lor în registrul special, respectiv în Registrul Special al Federaţiilor aflat la Tribunalul Bucureşti, după ce instanţa a luat act de modificarea adusă componenţei federaţiei.

Modificarea componenţei federaţiei trebuia deci să se realizeze potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (2) raportat Ia art. 33, art. 6 şi art. 8-12 din O.G. nr. 26/2000 - prevederi legale care nu au fost respectate - în Registrul Special al Federaţiilor aflat la Tribunalul Bucureşti nefiind evidenţiate alte structuri sportive, în calitate de membri componenţi ai Federaţiei Române de Tenis, în afară de cei 53 de membri fondatori ai Federaţiei, aşa cum de altfel s-a reţinut cu putere de lucru judecat în cuprinsul sentinţei civile nr. 730/17.05.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 367A/27.03.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016. A invocat, în acest context, şi decizia 18A/11.01.2017 pronunţată în dosar nr. x/2016 şi decizia nr. 1408A/17.12.2018 pronunţată în dosar nr. x/2017 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.

La data de 1 noiembrie 2021, recurenta-reclamantă a depus concluzii scrise, prin care a reiterat principalele susţineri din recurs şi acţiunea introductivă.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanta a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ actul administrativ reprezentat de decizia pârâtei de a suspenda finanţarea Federaţiei Române de Tenis pentru anul 2017, comunicată prin Notificarea nr. x/29.11.2017 (înregistrată la FRT sub nr. x/04.12.2017).

Acţiunea sa a fost respinsă, prima instanţă apreciind ca fiind temeinic şi legal actul administrativ contestat, această sentinţă a instanţei de fond fiind recurată de reclamanta Federaţia Română de Tenis.

III.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte apreciază, referitor la invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., că acest motiv de casare nu este incident în cauză, faţă de aspectele dezvoltate de recurentă.

Astfel, dispoziţiile legale menţionate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Totodată, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene pentru Drepturile Omului, un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului include, printre altele, dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate" de către instanţa sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt (hotărârea din 28.04.2005 din Cauza Albina împotriva României, hotărârea din 15.03.2007 din Cauza Gheorghe împotriva României).

Tot în jurisprudenţa sa privind încălcările aduse art. 6 par. 1 din Convenţie, Curtea a statuat că, în general, instanţelor naţionale nu le incumbă o obligaţie de a furniza în motivările hotărârilor lor răspunsuri detaliate pentru fiecare argument ridicat de către părţile implicate in litigii (hotărârea din Cauza Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, hotărârea din Cauza Perez împotriva Franţei).

Or, Înalta Curte constată că sentinţa recurată cuprinde argumentele pe care s-a întemeiat soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă acestea sunt în parte similare cu susţinerile părţii adverse sau o nemulţumesc pe recurentă, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

De altfel, recurenta a indicat drept motiv subsumat acestui caz de casare faptul că instanţa de fond a suplinit lipsa de motivare a actului administrativ contestat, ceea ce, pe de o parte, se circumscrie motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind vorba de invocarea unei încălcări a legii, iar pe de altă parte, un astfel de motiv nu poate fi reţinut ca fondat, întrucât motivarea completă a instanţei de fond pe acest aspect există în considerentele sentinţei şi este în acord cu jurisprudenţa constantă a instanţelor de contencios administrativ (inclusiv a secţiei specializate a instanţei supreme).

În acest context, este de observat şi că judecătorul fondului a analizat cauza şi sub toate celelalte aspecte relevante, iar neînsuşirea de către instanţa de judecată a argumentelor unei părţi nu echivalează cu o motivare contradictorie, nici cu una străină de natura cauzei.

Cât priveşte motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"), Înalta Curte constată că recurenta a invocat formal încălcarea art. 124 alin. (1) din C. proc. civ., însă nu se confirmă o astfel de încălcare de natură a atrage casarea hotărârii recurate.

Astfel, instanţa de fond nu a depăşit limitele învestirii şi nu a încălcat competenţa exclusivă a altei instanţe, în examinarea legalităţii notificării contestate procedând conform prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "(2) Instanţa este competentă să se pronunţe, în afara situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii."

Instanţa de fond a avut în vedere operaţiunile administrative pe care le considera necesare şi a căror omisiune determină, în opinia sa, legalitatea măsurii dispuse de autoritatea intimată, iar nu constatarea nelegalităţii hotărârii AGA.

De altfel, sentinţa primei instanţe nu împiedică persoanele interesate să atace hotărârea AGA la instanţa competentă, în condiţiile legii.

Prin urmare, se reţine că nici acest motiv de recurs nu are incidenţă în cauză.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), se constată că acesta a fost invocat prin raportare în principal la dispoziţii ale O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, precum şi la prevederile Contractului de finanţare şi ale Actului constitutiv al Federaţiei.

Înalta Curte reaminteşte, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmăreşte, aşa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Din probatoriul administrat în faţa instanţei de fond a rezultat că, între intimatul Ministerul Tineretului şi Sportului şi recurenta Federaţia Română de Tenis s-a încheiat Contractul privind finanţarea programelor "Promovarea sportului de performanţă" şi/sau "Întreţinerea, funcţionarea şi dezvoltarea bazei materiale sportive" nr. 4111/30.03.2017.

Ulterior, în temeiul art. 9 alin. (3) din Contract, prin Notificarea nr. x/29.11.2017, intimatul Ministerul Tineretului şi Sportului a adus la cunoştinţă recurentei Federaţia Română de Tenis suspendarea temporară a finanţării pe anul în curs (2017), în temeiul art. 9 alin. (2) lit. c) coroborat cu art. 3.22 din contract, "motivat de faptul că hotărârile Adunării Generale din data de 2.11.2017 au fost luate cu încălcarea Actului Constitutiv al Federaţiei Române de Tenis, constatate prin raportul nr. x/07.11.2017".

În cuprinsul notificării contestate se arată că hotărârile Adunării Generale ale Federaţiei Române de Tenis pot fi luate doar de către membrii cu drept de vot prevăzuţi în Actul Constitutiv, astfel cum aceştia sunt înregistraţi în Registrul Special al Federaţiilor ţinut de Tribunalul Bucureşti, argumentaţia fiind însuşită de judecătorul fondului.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a considerat legal actul administrativ contestat, reţinând prevederile art. 9 alin. (2) lit. c) din Contractul privind finanţarea programelor "Promovarea sportului de performanţă" şi/sau "Întreţinerea, funcţionarea şi dezvoltarea bazei materiale sportive" nr. 4111/30.03.2017, în conformitate cu care neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor federaţiei prevăzute la art. 3 se sancţionează, după caz, cu sistarea virării sumelor aprobate, definitiv sau temporar, în cazul nerespectării obligaţiilor prevăzute la art. 3.22 (articol potrivit căruia Federaţia are obligaţia să respecte prevederile statutului, actului constitutiv şi regulamentelor proprii, precum şi ale actelor normative cu incidenţă în domeniul de activitate al federaţiei, cum sunt Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000 şi O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii).

În mod eronat judecătorul fondului a considerat însă, în acest context, ca fiind decisivă împrejurarea că o parte dintre membrii asociaţi care au participat la Adunarea Generală şi au adoptat hotărârea în discuţie nu figurează menţionaţi în Actul constitutiv al Federaţiei şi nu sunt înscrişi ca atare în Registrul special al federaţiilor ţinut de Tribunalul Bucureşti.

Deşi a reţinut corect că, potrivit O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, actul constitutiv al federaţiei nu conţine condiţionări referitoare la dreptul de participare, dreptul de vot, cerinţele de cvorum sau procedura de adoptare a hotărârilor în adunările generale, şi a făcut referire expresă la prevederile art. 95 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000 şi la art. 6 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 26/2000, instanţa de fond a făcut o greşită interpretare a acestora, considerând fără temei că textul legal se referă la orice membri asociaţi (iniţiali sau ulterior afiliaţi) şi nu doar la asociaţii care au fondat federaţia.

Înalta Curte nu împărtăşeşte aceste considerente reţinute în sentinţa primei instanţe.

Astfel, este de necontestat faptul că, din economia dispoziţiilor O.G. nr. 26/2000, rezultă că în actele constitutive ale asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor sunt cuprinse menţiuni obligatorii referitoare la datele de identificare a membrilor asociaţi, fondatorilor, respectiv a membrilor iniţiali, care îşi exprimă acordul de voinţă pentru înfiinţarea asociaţiei, fundaţiei sau federaţiei.

Nimic nu-i împiedică pe aceşti membri iniţial să prevadă în cuprinsul actului constitutiv interdicţia de afiliere de noi asociaţi/membri sau, dimpotrivă, posibilitatea afilierii ulterioare.

În speţă, această din urmă posibilitate a fost prevăzută în actul constitutiv al recurentei reclamante, care face referire expresă la afilierea de noi membri în baza voinţei asociaţilor, materializată printr-o hotărâre a Adunării Generale a acestora, iar nu prin modificarea actului constitutiv.

Astfel, dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Statutul Federaţiei Române de Tenis stipulează că: (1) Adunarea Generală a FRT este competentă să ratifice afilierea (admiterea) definitivă a membrilor. (2) Comitetul Director poate hotărî afilierea (admiterea) cu titlu provizoriu a unui membru, această hotărâre urmând să fie supusă ratificării primei Adunări Generale a FRT, care va decide afilierea (admiterea) definitivă, dată de la care respectivul membru are drept de vot".

Prin urmare, Înalta Curte reţine că în realitate, art. 6 din O.G. nr. 26/2000 se referă în mod evident la asociaţii sau membrii iniţiali, adică la aceia din care s-a format entitatea juridică la data înfiinţării acesteia, în timp ce art. 21 alin. (1) din Ordonanţă trebuie interpretat ca referindu-se la toţi membrii/asociaţii din structura Asociaţiei de la un moment dat (inclusiv ulterior înfiinţării), indiferent că sunt membri fondatori menţionaţi în actul constitutiv sau membri afiliaţi ulterior care beneficiază, la rândul lor, de drept de vot.

Totodată, câtă vreme numărul de asociaţi poate varia în timp prin afiliere, dezafiliere sau retragere potrivit actului constitutiv, interpretarea dată de prima instanţă ar fi de natură să lipsească de conţinut şi de eficienţă juridică toate dispoziţiile statutare referitoare la aceste împrejurări.

De altfel, motivarea primei instanţe contrazice şi jurisprudenţa secţiei de contencios administrativ a instanţei supreme, în care - în analizarea legalităţii actelor administrative emise în materie de finanţare a federaţiilor sportive de către Ministerul Tineretului şi Sportului - s-a statuat în mod repetat că afilierea de noi membri nu reprezintă o modificare a prevederilor actului constitutiv.

În concluzie, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care se impune casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii reclamantei, cu consecinţa anulării notificării nelegal emise de intimatul pârât Ministerul Tineretului şi Sportului.

III.2. Soluţia instanţei de recurs

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamanta Federaţia Română de Tenis, va casa în tot sentinţa atacată şi, rejudecând, va admite acţiunea reclamantei şi va anula Notificarea nr. 15457 din 29 noiembrie 2017 emisă de pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Federaţia Română de Tenis împotriva sentinţei nr. 5138 din 7 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Admite acţiunea formulată de reclamanta Federaţia Română de Tenis.

Anulează Notificarea nr. 15457 din 29 noiembrie 2017 emisă de pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 noiembrie 2021.