Lack of procedural interest in appealing salary recalculation after defendant's voluntary administrative compliance

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 21.03.2018, ca urmare a disjungerii din dosarul nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei:

- emiterea ordinului de revocare parţială a Ordinului nr. 1477/C/2017 emis de Ministrul Justiţiei;

- emiterea unui nou ordin de salarizare, prin care să se recalculeze indemnizaţiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 09.04.2015 şi până la data de 30.11.2015 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, iar începând cu data de 01.12.2015 şi până la data de 01.10.2016 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015;

- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu data de 09.04.2015 şi până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare şi până la data plăţii efective.

- plata cheltuielilor de judecată ce vor rezulta din soluţionarea prezentei cauze.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1 din 05 aprilie 2019 Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a hotărât următoarele:

"Respinge ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIŢIEI.

Obligă pârâtul să repare prejudiciul creat prin virarea fondurilor necesare achitării reclamantei a diferenţelor salariale rezultate din calcularea indemnizaţiei de încadrare, începând cu data de 09.04.2015 şi până la data de 30.11.2015 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, iar începând cu data de 01.12.2015 şi până la data de 01.10.2016 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015.

Obligă pârâtul la asigurarea fondurilor necesare pentru plata către reclamantă a sumelor reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei a diferenţelor salariale şi a sumelor reprezentând dobânda legală penalizatoare aferentă diferenţelor salariale, pentru perioada cuprinsă între data scadenţei drepturilor salariale şi plata efectivă a acestora.

Respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere referitor la emiterea ordinului de revocare parţială a Ordinului nr. 1477/C/2017 şi emiterea ordinului individual cu menţiunile solicitate.

Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată."

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, acesta solicitând casarea în parte a hotărârii primei instanţe, în sensul înlăturării obligaţiei pârâtului la asigurarea şi virarea fondurilor necesare pentru plata către reclamantă a sumelor reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei a diferenţelor salariale şi a sumelor reprezentând dobânda legală penalizatoare aferentă.

În esenţă, recurentul a arătat că prima instanţă a stabilit, în mod eronat, obligaţia sus-amintită, în sarcina sa, întrucât în perioada 15.10.2014-15.07.2017 reclamanta a fost detaşată în cadrul Ministerului Justiţiei, în funcţia de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, iar reclamanta nu a formulat un capăt expres de cerere în acest sens.

Pe de altă parte, a fost respins, în mod corect, capătul de cerere privind emiterea unui nou ordin de salarizare, având în vedere faptul că prin O.M.J. nr. 304/C/25.01.2019 au fost stabilite drepturi salariale pentru intimata-reclamantă în funcţie de valori de referinţă sectorială mai mari decât cele solicitate prin acţiune.

De asemenea, s-a arătat că în privinţa diferenţelor salariale rezultate a intervenit O.U.G. nr. 3/2019, de eşalonare a plăţilor aferente.

Deşi a fost legal citată, intimata-reclamantă A. nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări în cauză.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentului-pârât la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamantă, Înalta Curte apreciază că aspectele contestate de ministerul pârât, referitoare "la asigurarea şi virarea fondurilor necesare pentru plata către reclamantă a sumelor reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei a diferenţelor salariale şi a sumelor reprezentând dobânda legală penalizatoare aferentă", sunt aspecte subsecvente emiterii Ordinului nr. 304/C/2019, emis de recurent chiar pe parcursul soluţionării cauzei în fond, respectiv aspecte ce ţin de etapa punerii în executare a acestui act administrativ şi, implicit a hotărârii primei instanţe.

În acest context, având în vedere şi faptul că prin emiterea ordinelor 3072/C/7.08.2018, nr. 2118/C/2424.05.2018, nr. 304/C/25.01.2019 recurentul-pârât a recalculat cuantumul indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor cuvenite reclamantei, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09.04.2015, recunoscând practic pretenţiile reclamantei, se constată că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului.

Cum interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs .

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 1 din 05 aprilie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2021.