Challenge to land plots held by cattle research station dismissed as unfounded.

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea înregistrată la data de 18.12.2017 pe rolul de Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad şi Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu Siseşti", constatarea nulităţii parţiale a Hotărârii Guvernului nr. 685/21.09.2017 privind reorganizarea Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad, respectiv a dispoziţiilor care stabilesc că următoarele bunuri, prevăzute în anexa nr. 1 şi anexa nr. 4, sunt transferate/menţinute în administrarea Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad: HCN 594/1 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 7.608 mp, HCN 594/2 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 4.207 mp, HCN 597 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 3.517 mp, HCN 600 - înscris în CF x Arad, suprafaţă 2.107 mp, HCN 605 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 2.601 mp, HCN 608/2 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 1.990 mp, HCN 567 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 2.101 mp, HCN 567/1 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 972 mp, HCN 567/2 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 903 mp, HCN 567/3 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 1.354 mp, HCN 568 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 5.771 mp, HCN 572 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 3.753 mp, HCN 575 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 3.116 mp, HCN 595 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 3.487 mp, Teren fără număr top. - înscris în CF x Arad, suprafaţă 794 mp, HCN 615 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 1.469 mp, Teren fără nr. top. - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 5.204 mp., Teren nr. cad. x - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 0,4148 ha (drum de folosinţă).

1.2. La data de 23.04.2018, reclamantul A. a formulat cerere adiţională, prin care a precizat obiectul cererii, în sensul că a solicitat constatarea nulităţii parţiale a Hotărârii Guvernului nr. 685/21.09.2017 privind reorganizarea Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad, respectiv a dispoziţiilor care stabilesc că următoarele bunuri, prevăzute în anexa nr. 4, sunt transferate/menţinute în administrarea Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad: HCN 594/1 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 7.608 mp, HCN 594/2 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 4.207 mp, HCN 597 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 3.517 mp, HCN 600 - înscris în CF x Arad, suprafaţă 2.107 mp, HCN 605 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 2.601 mp, HCN 608/2 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 1.990 mp, HCN 567 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 2.101 mp, HCN 567/1 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 972 mp, HCN 567/2 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 903 mp, HCN 567/3 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 1.354 mp, HCN 568 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 5.771 mp, HCN 572 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 3.753 mp, HCN 575 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 3.116 mp, HCN 595 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 3.487 mp, Teren nr. cad. x - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 0,4148 ha (drum de folosinţă).

Reclamantul a înţeles să precizeze obiectul cererii, în sensul că în acesta nu mai sunt incluse bunurile din anexa nr. 1 şi nici cele trei suprafeţe de teren care nu sunt date în administrarea Staţiunii (teren fără număr top. - înscris în CF x Arad, suprafaţă 794 mp, HCN 615 - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 1.469 mp, teren fără nr. top. - înscris în CF nr. x Arad, suprafaţă 5.204 mp.), indicate iniţial în cererea iniţială de chemare în judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2725 din 11 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de interes, invocată de Guvernul României, a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu paraţii Guvernul României, Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad şi Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice " Gheorghe Ionescu", ca nefondată şi a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei indicate în punctul I.2 anterior, a formulat recurs reclamantul A., prin care, invocând cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei civile recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În susţinerea căii extraordinare de atac a învederat, în esenţă recurentul că hotărârea primei instanţe este rezultatul unei greşite aplicări a prevederilor Legii nr. 45/2009, instanţa reţinând, în mod eronat, în opinia recurentului că Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad, înfiinţată prin H.G. nr. 35/2006, este aceeaşi cu Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad reorganizată prin H.G. nr. 685/2017, în realitate fiind două entităţi juridice distincte.

A mai arătat recurentul că Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad înfiinţată prin H.G. nr. 35/2006 şi-a încetat existenţa în anul 2017, la momentul intrării în vigoare a H.G. nr. 685/2017, fiind înfiinţată o nouă persoană juridică, întrucât reorganizarea ce a operat în cauză, nefiind realizată sub forma fuziunii sau a divizării, putea, conform art. 241 C. civ., reprezenta doar o transformare a persoanei juridice, ceea ce echivalează cu înfiinţarea unei persoane juridice noi.

Totodată, în opinia recurentului, dispoziţiile Anexei 3.39, a Legii nr. 45/2009, se referă la terenurile ce se aflau în administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad înfiinţată prin H.G. nr. 35/2006, în considerarea caracterului indispensabil pentru activitatea acestei persoane juridice şi nu privesc activitatea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad reorganizată prin H.G. nr. 685/2017. Cu alte cuvinte, caracterul indispensabil se referă doar la activitatea staţiunii existente la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 45/2009, iar nu la cea înfiinţată în anul 2017.

Referitor la argumentul respectării Legii nr. 24/2000, recurentul a apreciat că obţinerea avizului Ministerului de Justiţie nu avea relevanţă pentru legalitatea actului atacat, întrucât un astfel de aviz nu are forţa juridică necesară spre a înlătura viciile actului a cărui nulitate a fost solicitată şi nici caracter obligatoriu.

Printr-o altă critică formulată în recurs, recurentul a susţinut greşita aplicare a prevederilor art. 31 din Legea nr. 45/2009 privind caracterul indispensabil al terenurilor pentru activitatea staţiunii, apreciind ca fiind greşită concluzia instanţei de fond potrivit căreia H.G. nr. 685/2017 a fost dată urmare a unei corecte aplicări a Legii nr. 45/2009. În opinia recurentului, câtă vreme această hotărâre de guvern s-a limitat la actualizarea anexei 3.39 conform cărţilor funciare, au fost încălcate prevederile Legii nr. 45/2009 care impuneau ca dreptul de administrare reţinut prin hotărâre de guvern să vizeze doar acele bunuri care erau indispensabile pentru activitatea Staţiunii.

De asemenea, a învederat recurentul că nelegalitatea sentinţei atacate este generată şi de eronata aplicare a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, întrucât printr-un act cu forţă legislativă inferioară au fost date în administrarea Staţiunii bunuri aflate în proprietatea publică a statului care nu doar că nu erau indispensabile activităţii de cercetare - dezvoltare a unităţii, dar mai mult, acestea nu erau nici funcţionale, nefiind utilizate de o perioadă îndelungată, încălcându-se condiţiile de transmitere a dreptului de administrare prevăzut de actul normativ cu forţă legislativă superioară.

Cât priveşte chestiunea suprafeţei de teren având destinaţia de drumul de exploatare, recurentul a învederat că, deşi, iniţial, DJ 682F, având număr cadastral x, înscris în CF nr. x Arad a figurat ca fiind în proprietatea publică a statului, prin H.G. nr. 976/2002 s-a stabilit că DJ 682 F face parte din domeniul public al judeţului Arad, conform adresei nr. x/16.10.2013 a Direcţiei Tehnice Investiţii - Serviciul Administrare Drumuri şi Poduri din cadrul Consiliului Judeţean Arad şi adresei nr. x/27.06.2014 a Consiliului Judeţean Arad.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei, intimatul - reclamant Guvernul României a solicitat respingerea recursului, apreciind că acesta este nefondat, motiv pentru care se impune menţinerea, drept temeinică şi legală, a hotărârii primei instanţe.

4.2. În cauză a formulat întâmpinare şi intimata - pârâtă Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad, prin care a invocat, pe de o parte, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, învederând, în esenţă că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, prin care s-a solicitat anularea parţială a Hotărârii de Guvern nr. 685/2017, nu are calitatea de autoritate sau instituţie emitentă a acesteia spre a avea calitate procesuală pasivă în cauză. Din perspectiva aspectelor de fond ale speţei, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.3. Respingerea recursului ca nefondat a fost solicitată şi de intimatul - intervenient Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei, acesta cerând, la rându-i menţinerea sentinţei atacate, pe care a apreciat-o ca fiind temeinică şi legală.

5. Răspunsurile la întâmpinări

Prin răspunsurile formulate de recurentul - reclamant faţă de toate cele trei întâmpinări depuse în cauză, acesta a solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad, precum şi a apărărilor formulate de intimaţi asupra fondului cauzei, pe care le-a apreciat ca neîntemeiate.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din 11 ianuarie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 26 mai 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când cauza a fost amânată pentru data de 13 octombrie 2021.

Prin încheierea de şedinţă din data de 15 mai 2019, Înalta Curte a respins cererea formulată de recurentul-reclamant A. de preschimbare a termenului de judecată acordat la data de 26 mai 2021.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, de normele legale incidente şi de aspectele invocate în întâmpinări, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Cu titlu prealabil, analizând apărările formulate în recurs de intimata-pârâtă Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad, sub titulatura de excepţie a lipsei calităţii sale procesuale pasive în raport cu cererea de chemare în judecată, Înalta Curte reţine că o astfel de chestiune nu poate face obiectul unei analize în calea de atac a recursului declarat în prezenta cauză de către recurentul - reclamant, date fiind limitele cercetării judecătoreşti ce poate fi realizată de instanţa de recurs, conform art. 247 şi art. 483 C. proc. civ., raportate la art. 478 alin. (3) şi art. 494 C. proc. civ., coroborat şi cu faptul că intimata - pârâtă nu a învestit prezenta instanţă, în niciuna dintre formele reglementate de art. 486 ori art. 491 C. proc. civ., cu un recurs îndreptat împotriva modului în care prima instanţă a soluţionat cauza, precum şi cu necesitatea respectării dispoziţiilor art. 481 C. proc. civ., coroborate cu art. 494 C. proc. civ., conform cărora recurentului nu i se poate crea, în propria cale de atac, o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată.

2. Cât priveşte calea de atac exercitată în cauză, Înalta Curte reţine că, urmare a respingerii, de către prima instanţă, a acţiunii privind anularea parţială a dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 685/21.09.2017 ce stabilesc că bunurile din anexa nr. 4 a hotărârii indicate în cererea de chemare în judecată (astfel cum a fost aceasta modificată), sunt transferate/menţinute în administrarea Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată, însă, că acesta a fost invocat doar formal de către recurent, având în vedere că, în speţă, criticile formulate de către acesta nu vizează faptul că hotărârea recurată nu ar cuprinde motivele pe care aceasta se întemeiază sau că ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, astfel că instanţa de recurs nu poate analiza hotărârea recurată din această perspectivă.

Referitor la criticile subsumate de recurent motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte le apreciază ca nefondate, în contextul în care sentinţa recurată este rezultatul unei corecte aplicări şi interpretări, de către prima instanţă, a normelor de drept material incidente cauzei.

Dintr-o primă perspectivă, Înalta Curte apreciază necesară clarificarea modului de a aplicare în timp a normelor, cu delimitarea sferei de reglementare a H.G. nr. 35/2006, Legii nr. 45/2009 şi H.G. nr. 685/2017.

Astfel, în ceea ce priveşte H.G. nr. 35/2006 privind înfiinţarea unor staţiuni de cercetare-dezvoltare agricolă în domeniul zootehniei prin reorganizarea unor staţiuni de cercetare şi producţie agricolă din domeniul zootehniei (privită, în primul rând, în raport de forma acesteia incidentă la data promulgării Legii nr. 45/2009), Înalta Curte observă că aceasta a fost adoptată în vederea organizării şi executării în concret a Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu-Şişeşti, anterior adoptării Legii nr. 45/2009.

Contrar celor afirmate de recurent, prin art. 2 alin. (3) din H.G.35/2006, s-a statuat că: Suprafeţele de teren ale staţiunilor de cercetare şi producţie agricolă din domeniul zootehniei, aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului şi concesionate staţiunilor de cercetare şi producţie agricolă din domeniul zootehniei, trec în administrarea staţiunilor de cercetare-dezvoltare agricolă din domeniul zootehniei, nou-înfiinţate, şi au datele de identificare prevăzute în anexele nr. 1.c)-9.c).

În ceea ce priveşte Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad, datele de identificare a suprafeţelor de teren din domeniul public al statului care au fost date în administrarea acesteia sunt menţionate în anexa 1.c) a H.G. nr. 35/2006.

Pe cale de consecinţă, situaţia juridică a acordării unui drept de administrare Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad (înfiinţată prin H.G. nr. 35/2006), asupra suprafeţelor de teren menţionate în anexa 1.c) a hotărârii antereferite, s-a născut anterior intrării în vigoare a Legii nr. 45/2006 şi are, din perspectiva aplicării în timp a acestei legi, natura unei facta praeterita realizată, în întregime, înainte de intrarea în vigoare a legii noi, motiv pentru care nu poate fi apreciată ca făcând parte din sfera de reglementare a Legii nr. 45/2006. Orice altă interpretare (precum cea propusă de recurent) este contrară principiului neretroactivităţii legii civile.

Pe de altă parte, după cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, o lege nu este retroactivă atunci când modifica pentru viitor o stare de drept născută anterior, pentru că, în aceste cazuri, legea noua nu face altceva decât să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (Deciziile nr. 330/2001, nr. 294/2004 şi nr. 458/2003).

Din această perspectivă, Înalta Curte observă că, prin art. 28 alin. (3) şi (8) din Legea nr. 45/2009, legiuitorul a reglementat faptul că unităţile de cercetare-dezvoltare prevăzute în anexa nr. 3 se reorganizează ca instituţii de drept public, cu personalitate juridică, în subordinea ASAS, reorganizarea urmând a fi realizată, prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, la propunerea ASAS, pentru anexele nr. 1-3, 5 şi 6. În cuprinsul Anexei 3 a Legii nr. 45/2009, la poziţia 3.30 este menţionată şi intimata Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad.

De asemenea, Înalta Curte observă că modificarea adusă de art. III alin. (1) din Legea nr. 72/2011 Legii nr. 45/2009 a vizat doar termenul de 60 de zile pentru reorganizare prin emiterea hotărârilor de guvern, reglementat de alin. (8) al art. 28 din Legea nr. 45/2009, prevederile alin. (3) şi (8) ale art. 28 nesuferind alte modificări.

În ceea ce priveşte H.G. nr. 685/2017, aceasta reprezintă acea hotărârea de guvern emisă în vederea organizării şi executării în concret a prevederilor art. 28 alin. (3) şi (8) din Legea nr. 45/2009 ce a vizat reorganizarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad.

Pe de altă parte, observând şi obiectul cererii de chemare în judecată, prin care recurentul solicită anularea în parte a H.G. nr. 685/2017, respectiv a unei părţii a Anexei nr. 4 a hotărârii de guvern (privind suprafeţele de teren indicate în cererea de chemare în judecată, modificată), Înalta Curte observă că, în esenţă, chestiunea supusă analizei este cea a relevanţei Anexei nr. 3.39 din Legea nr. 45/2009, ce reglementează datele de identificare a suprafeţelor minime de teren, din domeniul public al statului, aflate în administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad, indispensabile activităţii de cercetare-dezvoltare-inovare şi multiplicării materialului biologic, din perspectiva procesului de reorganizare a sus indicatei Staţiuni, în raport de prevederile art. 31 din Legea nr. 45/2009.

Din această perspectivă, Înalta Curte va avea în vedere faptul că, potrivit art. 57 alin. (1) din Legea nr. 24/2000: la redactarea textului unui proiect de act normativ se pot folosi, ca părţi componente ale acestuia, anexe care conţin prevederi ce cuprind exprimări cifrice, desene, tabele, planuri sau altele asemenea, iar, astfel cum s-a statuat şi în pct. 22 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 748/2017, prevederile anexelor la Legea nr. 45/2009 (din care face parte şi anexa nr. 3.39) realizează o inventariere a terenurilor ce fac obiectul de reglementare al actului normativ criticat, sub următoarele aspecte: locul unde este situat terenul şi caracteristicile tehnice ale acestuia (tarlaua, parcela, categoria de folosinţă, suprafaţa - ha).

Totodată, Înalta Curte reţine că potrivit alin. (3) şi (5) ale art. 57 din Legea nr. 24/2000, anexa trebuie să aibă un temei-cadru în corpul actului normativ şi să se refere exclusiv la obiectul determinat prin textul de trimitere, titlul anexei cuprinzând exprimarea sintetică a ideii din textul de trimitere. Totodată nu poate fi ignorat faptul că Anexa nr. 3.39 reprezintă o subdiviziune a Anexei nr. 3 a Legii nr. 45/2009.

Or, observând structura integrală a prevederilor Legii nr. 45/2009, Înalta Curte constată că temeiul - cadru al anexei 3 a legii (inclusiv a subdiviziunii acesteia având nr. 3.39) este reprezentat, în principal, de art. 28 alin. (3) din Legea nr. 45/2009, respectiv de prevederea prin care se dispune reorganizarea inclusiv a Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad, drept instituţie de drept public, cu personalitate juridică, în subordinea ASAS.

Pe cale de consecinţă, temeiul - cadrul principal al reglementării datelor de identificare a suprafeţelor minime de teren, din domeniul public al statului, aflate în administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad, indispensabile activităţii acesteia de cercetare-dezvoltare-inovare şi multiplicării materialului biologic cuprinse în anexa 3.39 a Legii nr. 45/2009, este cel al reorganizării unei astfel de Staţiuni, motiv pentru care este evident că astfel de date privesc Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad rezultată din reorganizarea realizată prin hotărârea de guvern emisă în condiţiile art. 28 alin. (8) din Legea nr. 45/2009.

În acest context, sunt lipsite de relevanţă susţinerile recurentului privind tipul de reorganizare, dintre cele reglementate de art. 241 C. civ., care ar fi fost incident în materia reorganizării reglementate de art. 28 alin. (3) din Legea nr. 45/2009, precum şi cele privind existenţa unui număr de două entităţi juridice diferite, generată, în opinia recurentului, de o reorganizare prin transformare a entităţii înfiinţate prin H.G. nr. 35/2006, nefiind, astfel, fondate criticile aduse de acesta modului în care prima instanţă a identificat sfera de reglementare a anexei 3.39 a Legii nr. 45/2009.

De asemenea, prevederile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 45/2009 trebuie interpretate în mod sistematic, prin coroborarea cu prevederile art. 28 alin. (3) şi art. 31 alin. (1) din Legea nr. 45/2009. Întrucât, din perspectiva unităţilor de cercetare-dezvoltare prevăzute în anexa nr. 3, scopul principal al adoptării Legii nr. 45/2005 este cel al reglementării procedurii de reorganizare (ce, în conformitate cu prevederile art. 28 alin. (8) precitat, implică emiterea unei hotărâri de guvern plasată temporal ulterior datei adoptării Legii nr. 45/2009), contrar celor invocate de recurent, dispoziţiile Legii nr. 45/2009 nu se referă exclusiv la instituţiile şi unităţile de cercetare - dezvoltare de drept public înfiinţate prin hotărârea de guvern anterioară intrării sale în vigoare, ci se referă, în principal la reorganizarea acestora. Astfel, este lipsit de echivoc faptul că dreptul de administrare instituit prin astfel de prevederi vizează unităţile de cercetare-dezvoltare prevăzute în anexa nr. 3, inclusiv în forma reorganizată a acestora, drept instituţii de drept public, cu personalitate juridică, în subordinea ASAS.

Nefondat este şi setul de argumente prin care recurentul critică maniera în care prima instanţă a dezlegat chestiunea condiţiei de bunuri indispensabile desfăşurării activităţii de cercetare - dezvoltare a canalelor cu destinaţia de "ape stătătoare", în contextul în care raţionamentul expus de instanţa de fond este rezultatul unei interpretări şi aplicări corecte a prevederilor Legii nr. 45/2009 şi a celor ale Legii nr. 24/2000.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 45/2009, invocat de recurent (în forma în vigoare la data emiterii H.G. nr. 685/2017): Institutele naţionale, institutele, centrele şi staţiunile de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol, instituţiile de învăţământ agricol şi silvic, unităţile de cercetare-dezvoltare aflate în structura unor regii din domeniul agricol administrează bunuri din domeniul public, identificate prin hotărâre a Guvernului de reorganizare a unităţilor de cercetare-dezvoltare, bunuri din domeniul privat al statului, precum şi bunuri proprii dobândite în condiţiile legii, fiind destinate exclusiv activităţii de cercetare-dezvoltare-inovare şi multiplicării materialului biologic vegetal şi animal.

Or, teza finală a alineatului în discuţie (la care face, de fapt, trimitere recurentul) nu reglementează criterii de includere a bunurilor din domeniul public în hotărârile de guvern, cum eronat susţine recurentul, ci faptul că unităţile de cercetare - dezvoltare ce administrează bunurile menţionate în textul de lege (bunurile din domeniul public, identificate prin hotărâre a Guvernului de reorganizare, bunurile din domeniul privat al statului şi precum şi bunurile proprii) nu pot exercita un astfel de drept de administrare decât în scopul activităţii de cercetare-dezvoltare-inovare şi în cel al multiplicării materialului biologic vegetal şi animal, instituind, practic, o limitare a dreptului în discuţie (de administrare).

De asemenea, Înalta Curte reţine că, prin prima teză a alin. (2) al art. 31 din Legea nr. 45/2009 (în forma în vigoare la data emiterii H.G. nr. 685/2017), legiuitorul a reglementat expres faptul că suprafeţele de teren cu destinaţie agricolă prevăzute în anexele la prezenta lege sunt bunuri aparţinând domeniului public al statului indispensabile cercetării-dezvoltării şi multiplicării materialului biologic.

Pe cale de consecinţă, caracterul suprafeţelor de teren ce fac obiectul prezentei cauze, astfel cum au fost acestea inventariate sub aspectul locului unde sunt situate şi caracteristicilor tehnice (tarlaua, parcela, categoria de folosinţă, suprafaţa - ha) în Anexa 3.39 a legii, de suprafeţe de teren cu destinaţie agricolă indispensabile cercetării-dezvoltării şi multiplicării materialului biologic, a fost stabilit prin chiar Legea nr. 45/2009, neputând fi modificat decât printr-un act normativ cu forţă legislativă similară, iar nu printr-un act cu forţă legislativă inferioară, precum H.G. nr. 685/2017.

În contextul descris anterior, observând că identitatea dintre terenurile indicate în Anexa nr. 3.39 a Legii nr. 45/2009 şi Anexa nr. 4 a H.G. nr. 685/2017 nu a fost contestată, Înalta Curte apreciază că hotărârea de guvern atacată (privită în limitele suprafeţelor de teren ce fac obiectul cauzei), prin care a operat (după cum afirmă recurentul) o "actualizare" a anexei nr. 3.39 din Legea nr. 45/2009 conform cărţilor funciare, a fost emisă în condiţii de legalitate, cu respectarea art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 şi a limitelor organizării şi aplicării în concret a Legii nr. 45/2009, scopul unei astfel de hotărâri de guvern neputând fi cel de a stabili care sunt bunurile indispensabile activităţii de cercetare - dezvoltare - inovare şi multiplicare a materialului biologic pentru Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad, cum pretinde recurentul.

În raport de astfel de aspecte, instanţa de control judiciar apreciază ca fiind lipsit de relevanţă setul de argumente prin care recurentul contestă calificarea drept aspect de oportunitate a caracterului indispensabil pentru activitatea Staţiunii a terenurilor ce fac obiectul litigiului pendinte, câtă vreme obiectul cauzei este cel al legalităţii H.G. nr. 685/2017, ce nu poate modifica legea în executarea căreia a fost emisă, iar un astfel de caracter (indispensabil) a fost stabilit prin chiar Legea nr. 45/2009.

Cât priveşte criticile aduse de recurent considerentelor primei instanţe prin care aceasta a făcut trimitere la respectarea prevederilor H.G. nr. 561/2009, dată fiind avizarea proiectului H.G. nr. 685/2017 de către Ministerul Justiţiei, Înalta Curte observă că astfel de considerente au fost invocate de instanţa de fond doar în circumstanţierea tezei respectării prevederilor Legii nr. 24/2000, cu titlu de considerente colaterale celor principale. Astfel, în mod corect prima instanţă a apreciat că emiterea unui astfel de aviz, drept parte a succesiunii operaţiunilor din etapa de avizare, ce confirmă realizarea unei verificări a tehnicii de redactare a actului, are, din perspectiva verificărilor pe care dispoziţiile Legii nr. 24/2000 le impun, potenţialul ca, în mod coroborat cu restul considerentelor evocate, să contureze teza respectării normelor de tehnică legislativă.

În ceea ce priveşte terenul având destinaţia de drum de exploatare, Înalta Curte reţine că, în cauză, nu a fost dovedită identitatea dintre suprafaţa de teren menţionată în Anexa nr. 4 a H.G. nr. 685/2017 ca fiind amplasată în tarlaua x, cu o suprafaţă de 0,4148 ha, având număr cadastral x şi înscrisă în CF nr. x Arad ca fiind domeniu public al statului, pe de o parte şi tronsoanele de drum judeţean DJ 682F de la km. 0+000 la km. 4+400 şi de la km. 7+190 la km. 11+300, astfel cum sunt acestea menţionate în Protocolul nr. 18025/28 aprilie 2006 ce ar fi parte a domeniului public al judeţului Arad, pe de altă parte.

Adresele nr. x/16.10.2013 a Direcţiei Tehnice Investiţii - Serviciul Administrare Drumuri şi Poduri din cadrul Consiliului Judeţean Arad şi nr. 7890/27.06.2014 a Consiliului Judeţean Arad, au doar natura juridică a unor înscrisuri informative, însă, în ceea ce priveşte dovada dreptului de proprietate, conform prevederilor art. 15 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 şi art. 565 C. civ., forţă probantă determinantă au menţiunile înscrise în cartea funciară. Or faptul existenţei, în cuprinsul CF nr. x, a înscrierii dreptului de proprietate publică în favoarea statului asupra terenului având număr cadastral x nu a fost contestat de părţi. Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că susţinerile recurentului, privind includerea în Anexa nr. 4 a H.G. nr. 685/2017 a unei suprafeţe de teren ce, la data emiterii actului, nu mai aparţinea domeniului public al statului, nu se verifică, motiv pentru care, în mod legal, prima instanţă a apreciat că actul administrativ atacat de recurentul - reclamant a fost emis în condiţii de legalitate.

În concluzie, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2725 din 11 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2021.