Disciplinary complaint time-bar: appeal rejected for failure to meet 15-day deadline

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020 la data de 28.02.2020, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei Inspectorului - Şef din cadrul Inspecţiei Judiciare, din data de 13.02.2020, emise în lucrarea C20-138 D 6786 (prin care a fost respinsa plângerea reclamantului împotriva rezoluţiei de clasare nr. 217/19.02.2019 emisă de Direcţia de inspecţie pentru procurori în dosarul nr. x), solicitând anularea rezoluţiei atacate şi a rezoluţiei de clasare nr. 217/19.02.2019 a Direcţiei de inspecţie pentru procurori şi pe cale de consecinţa să se dispună în principal, admiterea sesizării sale din dosarul nr. x, iar, în subsidiar, obligarea pârâtei la completarea dosarului şi soluţionarea acestuia.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 690 din 24 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Reclamantul a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 690 din 24 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond cu obligarea paratei-intimate la plata cheltuielilor de judecata (la fond si în recurs).

Faţă de situaţia de fapt reţinută de curtea de apel, în ceea ce priveşte depunerea contestaţiei cu depăşirea termenului legal de 15 zile de la comunicarea plângerii, a susţinut recurentul - reclamant că invocarea principiului de drept "nemo censetur ignorare legem" este în detrimentul persoanelor care nu au o pregătire juridică, în condiţiile în care autoritatea publică nu a indicat termenul în actul emis.

S-a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 457 din C. proc. civ., care au menirea de a repara unele inexactităţi, lipsuri sau erori din cuprinsul hotărârilor judecătoreşti, cu consecinţa repunerii în termen din oficiu a părţii asupra căii de atac.

4. Apărările formulate în cauză

Pârâta Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-a arătat că este nefondat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât termenele imperative impuse de lege nu pot fi înlăturate.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

5.1. Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

În fapt, la data de 21 ianuarie 2019, a fost înregistrată sub numărul x la Direcţia de inspecţie pentru procurori, cererea reclamantului A., prin care acesta a reclamat activitatea procurorului B. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa, cu referire la dosarul penal nr. x/2014, sesizând un posibil comportament nedemn al magistratului în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu pe fondul unui presupus consum de băuturi alcoolice.

Sesizarea a fost soluţionată de către inspectorul judiciar desemnat în condiţiile art. 14 alin. (1) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie, aprobat prin Ordinul Inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. 136 din 11 decembrie 2018, prin rezoluţia nr. 217/A din data de 19 februarie 2019, prin care s-a dispus clasarea acesteia, în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată.

Adresa de înaintare şi rezoluţia de clasare au fost comunicate reclamantului la data de 19 martie 2019, în conformitate cu dispoziţiile legale speciale în materie.

Ulterior, la data de 28 noiembrie 2019, reclamantul s-a adresat Ministerului Justiţiei cu o plângere împotriva soluţiei de clasare, aceasta fiind înaintată spre competentă soluţionare Inspecţiei Judiciare, unde a fost înregistrată la data de 30 ianuarie 2020, fiind respinsă ca tardiv formulată prin rezoluţia Inspectorului-şef nr. C20-138.

5.2 Analiza motivelor de casare invocate de recurentul - reclamant şi a apărărilor aduse de intimata-pârâtă

Înalta Curte constată că motivele de recurs vizează greşita aplicare a de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 317/2014 prin raportare la dispoziţiile art. 457 din C. proc. civ., faţă de respingerea ca tardiv formulată a contestaţiei reclamantului prin rezoluţia Inspectorului-şef nr. C20-138.

Potrivit dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 317/2014 (1) Împotriva rezoluţiei de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-şef, în termen de 15 zile de la comunicare.

A reţinut prima instanţă, împrejurări necontestate de recurentul - reclamant, că rezoluţia de clasare a fost comunicată la data de 19 martie 2019 (potrivit înscrisului aflat la fila x), iar plângerea depusă la Ministerul Justiţiei a fost formulată la data de 28 noiembrie 2019 cu depăşirea termenului legal.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Înalta Curte aminteşte că sancţiunea decăderii poate fi evitată în condiţiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedeşte că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal şi că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 din C. proc. civ., însă constată că titularul prezentei plângeri nu a formulat vreo cerere de repunere în termen, pentru a putea fi verificată de către instanţa de judecată posibilitatea operării acestei instituţii.

Nu poate fi reţinut nici argumentul invocat de către reclamant în susţinerea solicitării de respingerea a excepţiei tardivităţii cu privire la lipsa menţiunii referitoare la calea de atac din actul Inspecţiei Judiciare, întrucât chiar dacă în dispozitivul deciziei contestate nu a fost menţionat termenul de 15 zile de la comunicare pentru exercitarea plângerii, reclamantul nu se poate prevala de această împrejurare, având în vedere că cerinţele, limitele şi termenele în care pot fi exercitate drepturile procesuale/căile de atac sunt prevăzute de lege, obligativitatea de respectare a principiului legalităţii decurgând primordial din prevederile constituţionale, astfel încât un act administrativ emis de o autoritate/instituţie publică sau o hotărâre judecătorească nici nu le poate acorda ea însăşi, nici nu le poate suprima.

Mai reţine instanţa că termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi efectiv, ci stimularea activităţii procesuale a părţilor prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor.

In ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 457 din C. proc. civ., instanţa reţine că acestea vizează situaţia în care printr-o hotărâre judecătorească este indicată greşit calea de atac sau termenul de exercitare, acestea neaplicându-se speţei, folosirea analogiei în aplicarea unei norme speciale derogatorii fiind interzisă de dispoziţiile C. civ. (art. 10).

Totodată Inalta Curte reţine că aceste termene au caracter imperativ şi sunt sancţionate cu decăderea şi cum reclamantul a înregistrat plângerea la Ministerul Justiţiei după împlinirea termenului prevăzut de lege, astfel cum s-a reţinut anterior, sancţiunea decăderii nu poate fi evitată.

5.3. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 690 din 24 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2021.