RCA insurance indemnity dispute: estimated repair costs upheld over actual quotes, appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 30.03.2018, reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea în parte ca netemeinica si nelegala a deciziei nr. 12002/11.12.2017, emisa de către intimata prin care a fost respinsa în parte cererea de plata formulata de către reclamant si înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor (F.G.A) sub nr. x/23.01.2017, cu privire la suma de 3.640,98 RON; obligarea intimatei la plata diferenţei de 3.640,98 RON, suma care a fost respinsa în mod neîntemeiat la plata de către intimata; în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Norma ASF nr. 23/2014, obligarea intimatei la plata penalitatilor de întârziere în cuantum de 0,2 %/zi de întârziere, calculate la diferenţa de sumă neachitată, începând cu data emiterii deciziei nr. 12002/11.12.2017 si pana la plata efectiva a întregii sume care va fi aprobata de către instanţa de judecata; obligarea intimatei la plata cheltuielilor judiciare pe care le vom face cu acest proces.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3908 din 3 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca fiind neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul întemeiat pe motivul de casare prevăzut de 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., urmând a se dispune casarea în tot a hotărârii recurate si admiterea în tot a acţiunii în contencios administrativ.

In speţa dedusă judecăţii paratul a depus la dosarul cauzei un deviz teoretic, eliberat din cadrul sistemului B., care însă a fost contrazis în ceea ce priveşte costurile efectiv necesare reparaţiei autovehiculului de unitatea de specialitate unde reclamantul a încercat sa îşi facă reparaţia.

În condiţiile în care devizul depus de către reclamant la dosar era emis de o unitate de specialitate si contrazicea concluziile sistemului B., instanţa de judecata, în mod greşit si cu totul arbitrar, a ales sa aplice în speţa teza doua din cadrul alin. (4) al art. 51 din Norma ASF 23/2014, fără a-si motiva însă în niciun fel alegerea făcută.

În conformitate cu norma ASF citata, dovada prejudiciului în absolut orice situaţie sau speţa dedusă instanţelor din România se poate face si cu un deviz estimativ emis de către unitatea de service, neavând relevanta dacă a fost efectiv plătită suma în cauză, în condiţiile în care contravaloarea pieselor necesare a fost stabilită de intimatul pârât pur teoretic.

Instanţa alegând să îşi întemeieze hotărârea pe constatările extrase dintr-o simpla baza de date si sa înlăture estimarea efectuata de către un service auto real, nu tine cont de faptul ca există diferente de preturi intre unităţile de service din tara, diferente provocate de zona în care se efectuează reparaţiile.

In ceea ce priveşte penalităţile de întârziere a arătat că acestea sunt datorate de pârât care nu a înţeles sa-si execute obligaţiile legale la termenul impus de lege

Pentru considerentele mai sus expuse s-a arătat că hotărârea atacata a fost data cu încălcarea si aplicarea greşita a normelor de drept material, fiind astfel incident în speţa motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând anularea în parte ca netemeinica si nelegala a deciziei nr. 12002/11.12.2017, emisa de către intimat prin care a fost respinsa în parte cererea de plata înregistrata la Fondul de Garantare a Asiguraţilor sub nr. x/23.01.2017, cu privire la suma de 3.640,98 RON, obligarea intimatului la plata diferenţei de 3.640,98 RON, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Norma ASF nr. 23/2014, obligarea intimatului la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2 % zi de întârziere, calculate la diferenţa de sumă neachitată, începând cu data emiterii deciziei nr. 12002/11.32.2017 si pana la plata efectiva a întregii sume care va fi aprobata de către instanţa de judecata şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor judiciare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în mod corect a reţinut prima instanţă că reclamantul nu a făcut dovada plăţii reparaţiei autovehiculului ci a depus în susţinerea cererii de placa un deviz estimativ, fiind incidentă ipoteza prevăzută în art. 51 alin. (4) din Norma ASF nr. 23/2014.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

La data de 18.10.2016 a avut loc un accident de circulaţie din culpa şoferului autovehiculului cu nr. de înmatriculare x aparţinând d-lui C. care a intrat în coliziune cu autovehiculul marcat x cu nr. de înmatriculare x aparţinând reclamantului A.. În urma accidentului a rezultat avarierea autoturismelor.

La data evenimentului, autovehiculul cu nr. de înmatriculare x avea încheiată poliţa RCA nr. x emisă de Societatea de asigurare D. S.A. Urmare avizării daunei, a fost constituit dosarul de dauna x.

Prin cererea de plata înregistrata la Fondul de Garantare a Asiguraţilor sub nr. x/23.01.2017 reclamantul a solicitat sa fie despăgubit cu suma de 6.534,46 RON reprezentând o estimare a reparaţiei autovehiculului avariat, depunând în dovedire devizul estimativ emis în data de 22.12.2016 emis de E..

Prin Decizia nr. 12002/11.12.2017 emisă de pârât a fost admisă cererea de plată pentru suma de 2893,48 RON şi respinsă pentru suma de 3640,98 RON.

Instanţa de fond, analizând legalitatea deciziei emise de autoritatea pârâtă a constatat că, întrucât reclamantul nu a făcut dovada plăţii reparaţiei autovehiculului ci a depus în susţinerea cererii de plata un deviz estimativ, sunt aplicabile dispoziţiile art. 51 alin. (4) din Norma Norma ASF nr. 23/2014, urmând a se stabili care sunt preţurile practicate de societăţile comerciale de specialitate.

Aminteşte Inalta Curte că în cadrul motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa are de verificat legalitatea soluţiei primei instanţe prin raportare la modul de aplicare a normelor de drept material, în speţă norma ASF menţionată, motivele de netemeinicie invocate neputând face obiectul analizei recursului.

Totodată, obiectul prezentului litigiu în contencios administrativ este limitat la stabilirea cuantumul despăgubirii prin decizia (actul administrativ) emisă de pârât, în raport de criteriile şi sistemul de evaluare utilizate pentru determinarea acestei valori, neprivind obligaţiile legale de despăgubire ce-i revin Fondului de Garantare a Asiguraţilor pentru executarea cu întârziere a obligaţiei de plată.

Potrivit art. 51 alin. (4) din Norma ASF nr. 23/2014 "În cazul în care pentru reparaţiile vehiculului se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor, cuantumul pagubei se stabileşte luând în calcul preţurile practicate de către unităţile de specialitate sau prevăzute în sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto, pentru manopera aferentă reparaţiei/înlocuirii pieselor avariate, precum şi pentru părţi componente, piese înlocuitoare noi şi materiale".

Aceste dispoziţii trebuie coroborate cu prevederile art. 52 alin. (1) si (2) din Norma A.S.F. nr. 23/2014, conform cărora, "(1) Valoarea vehiculului la data producerii accidentului se stabileşte pa baza valorilor de piaţă ale unor vehicule de aceeaşi marca, tip, model, caracteristici tehnice si dotări, an de fabricaţie, având un parcurs în kilometri si o stare de întreţinere comparabile. (2) Valoarea de piaţă a unui vehicul se stabileşte pe baza sistemelor de specialitate pentru evaluarea vehiculelor înmatriculate permanent în România, precum şi în baza oricăror documente prezentate de către partea prejudiciata în dovedirea prejudiciului suferit."

Interpretând logic şi sistematic aceste dispoziţii legale, Înalta Curte reţine că în ipoteza solicitării plăţii despăgubirilor anterior efectuării reparaţiei autoritatea pârâtă are obligaţia de a garanta cuantumul despăgubirii ce rezultă din documentele justificative şi din evaluarea stabilită pe baza sistemelor de specialitate pentru evaluarea vehiculelor înmatriculate permanent în România.

Din această perspectivă instanţa constată că, în circumstanţele prezentei cauze, în lipsa unor documente eliberate de unităţi de specialitate (în sensul art. 51 alin. (7) din Norma ASF nr. 23/2014), din care să rezulte contravaloarea reparaţiilor, analizarea cererii reclamantului şi determinarea contravalorii despăgubirilor prin utilizarea programului B. este una justificată, în contextul în care acesta este o bază de date acceptată de toţi asigurătorii şi de unităţile de reparaţie service, care furnizează informaţii uniforme pentru toate părţile implicate în procesul de prelucrare a daunelor auto.

În plus faţă de acestea, instanţa de control judiciar observă că recurentul - reclamant a depus doar un deviz estimativ de lucrări, care nu poate, în circumstanţele concrete ale prezentei cauze să facă dovada realizării efective a reparaţiilor, în sensul alin. (3) al art. 51 din Norma ASF nr. 23/2014 pentru a justifica interpretarea proprie din cererea de chemare în judecată.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 3908 din 3 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2021.