Grant application rejection: illegality of formal non-compliance with criminal record requirements under administrative proportionality

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ si Fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu - Ministerul Mediului, a solicitat obligarea pârâtei să aprobe, în cadrul programului "Casa Verde", solicitarea efectuată în dosarul nr. x, precum şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3303/18.05.2018 pronunţată în dosar nr. x/2018 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetentei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 19.06.2018 sub nr. x/2018.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 4202 din 19 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu- Ministerul Mediului

S-a dispus obligarea pârâtei la soluţionarea cererii formulate de reclamant în cadrul programului Casa Verde, înregistrată sub nr. IF.00230.191016.

S-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în valoare de 50 de RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâta pentru următoarele motive de nelegalitate:

- dispoziţiile art. 13 lit. 1 din Ghidul de finanţare aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 1817 din 20 septembrie 2016 instituie în sarcina solicitantului finanţării obligaţia de a depune documentaţia aferentă cererii de finanţare în forma prevăzută de lege, în caz contrar devenind incidente prevederile art. 14 alin. (5) din actul normativ, respectiv respingerea dosarului de finanţare;

- prin neataşarea certificatului de cazier judiciar de către intimatul reclamant Administraţia Fondului pentru Mediu a fost lipsită de instrumentul necesar în vederea evaluării eligibilităţii acestuia, pe cale de consecinţă, nu s-a putut pronunţa în mod legal şi temeinic, dacă contestatorul a fost sau nu condamnat pentru infracţiuni împotriva mediului, prin hotărâre judecătorească definitivă;

- de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 41/2016 şi până în prezent, nu a fost reglementat schimbul de date cu caracter personal între autorităţi, pe baza cărora Administraţia Fondului de Mediu să aibă dreptul să solicite extrasul de cazier judiciar al intimatului reclamant, astfel că nu se poate reţine culpa Administraţiei Fondului de Mediu faţă de neadoptarea respectivei Hotărâri de Guvern;

Considerând că decizia de respingere a dosarului de finanţare depus de intimatul reclamant este legală, s-a solicitat admiterea recursului şi respingerea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea soluţiei primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.

5. Procedura de soluţionare a recursului

A invocat intimatul reclamant prin întâmpinare excepţia tardivităţii recursului, la care a renunţat ulterior, precum şi excepţia nulităţii recursului, respinsă în partea introductivă a prezentei hotărâri.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamantul A. a depus dosarul de finanţare nr. x în cadrul programului Casa Verde la Administraţia Fondului pentru Mediu, pentru suma de 6.000 de RON pentru realizarea proiectului "Instalare de panouri solare presurizate", care a fost respins în data de 10.10.2017, cu motivarea ca dosarul nu conţinea cazier judiciar pe numele beneficiarului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 13 lit. 1) din Ghidul de finanţare aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 1817 din 20 septembrie 2016:

"Dosarul de finanţare va cuprinde: […] l) certificat de cazier judiciar emis pe numele solicitantului, eliberat de către organul teritorial de specialitate al Ministerului Afacerilor Interne, în termen de valabilitate la data depunerii dosarului de acceptare, în original sau copie legalizată'" .

De asemenea, potrivit art. 10 alin. (1) lit. d) din acelaşi act normativ:

"Este considerat eligibil solicitantul care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: […] d) în activitatea desfăşurată anterior începerii proiectului nu a fost condamnat pentru infracţiuni împotriva mediului, prin hotărâre judecătorească definitivă".

Prin precizarea referitoare la conţinutul dosarului de finanţare afişată pe site-ul instituţiei pârâte, în perioada de întocmire si depunere a dosarelor pentru sesiunea 10 octombrie - 24 octombrie 2016, postată pe site (la adresa http://afm.ro/casa verde-pf.php), inclusiv dupa data formulării contestaţiei de către reclamant, respectiv 16.10.2017, s-a stabilit că:

"Ghidul de finanţare al Programului Casa Verde, aprobat prin Ordinul nr. 1817/2016, prevede la art. 13, alin. (1) lit. l) că dosarul de finanţare trebuie să cuprindă cazierul judiciar. Totodată, în temeiul prevederilor art. 4 coroborat cu punctul 1, titlul V al Capitolul II din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 41/2016, persoanele fizice au dreptul de a opta pentru:

1. Prezentarea cazierului judiciar sau

2. Exprimarea consimţământului expres în vederea însărcinării structurii sau instituţiei publice de a face demersurile necesare pentru obţinerea de la organele abilitate a extrasului de pe cazierul judiciar.

Astfel, solicitantul care depune dosarul de finanţare pentru Programul Casa Verde poate depune cazierul judiciar în original, sau poate opta pentru a depune consimţământul expres, conform modelului din anexa de mai jos".

La dosar a fost depus un consimţământ pentru obţinerea cazierului, completat în modelul publicat pe site-ul afm.ro si conform instrucţiunilor instituţiei.

Reclamantul a formulat Contestaţia cu nr. 1697 din data de 16.10.2017, la care autoritatea pârâtă a răspuns negativ prin publicarea pe site-ul propriu de internet a următoarelor argumente:

«Conform prevederilor Ghidului de finanţare, art. 13 alin. (1) lit. l) trebuia depus la dosarul de finanţare "certificatul de cazier judiciar emis pe numele solicitantului, eliberat de către organul teritorial de specialitate al Ministerului Afacerilor Interne, în termen de valabilitate la data depunerii dosarului de acceptare, în original sau copie legalizată"; Documentul prezent la dosar, respectiv "Anexa nr. 1 - model exprimare consimţământ" nu are valoare si nu tine locul cazierului judiciar solicitat"».

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea pronunţată este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, textul normativ în discuţie vizând esenţialmente o potenţială neconcordanţă a hotărârii primei instanţe cu prevederile legale aplicabile cauzei.

Analizând motivele de recurs formulat prin prisma dispoziţiilor mai sus arătate, Înalta Curte apreciază că nu se poate reţine neîndeplinirea criteriului de eligibilitate prevăzut de art. 13 lit. l) şi de art. 10 alin. (1) lit. d) din Ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 1817 din 20 septembrie 2016, faţă de nedepunerea certificatului de cazier judiciar, în condiţiile în care solicitantul a depus consimţământul pentru obţinerea cazierului, astfel cum autoritatea a indicat, în formularul descărcat de pe site-ul instituţiei.

Prin motivele de recurs pârâta invocă absenţa propriei culpe, arătând că nu i se poate imputa împrejurarea că Guvernul României nu a reglementat schimbul de date cu caracter personal între autorităţi pentru a putea obţine certificatul de cazier (astfel cum prevede O.U.G.41/2016), însă, cum corect a observat prima instanţă, autoritatea nu a adus la cunoştinţa solicitantului această împrejurare şi nu a cerut completarea dosarului cu fişa de cazier.

Inalta Curte reţine că, inserând, printre temeiurile acţiunii în contencios administrativ, excesul de putere, definit ca "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor", art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 oferă o consacrare normativă atribuţiei instanţei de a examina conduita autorităţilor publice inclusiv din perspectiva modului de exercitare a puterii discreţionare şi încadrării ei în limitele marjei de apreciere conferite de lege, răspunzând imperativului menţinerii unui echilibru rezonabil între interesul public şi drepturile subiective sau interesele legitime private ce pot fi lezate prin actele administrative.

În plus, Înalta Curte reţine că raportul de drept administrativ, este supus principiului proporţionalităţii, ce presupune ca măsurile dispuse de autoritate să nu depăşească ceea ce este necesar şi rezonabil în vederea atingerii obiectivului, in speţă, eficienta derulare a programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă. Cerinţa asigurării folosirii într-un mod eficient a bugetului Fondului pentru mediu impune ca, acordându-se prioritatea cuvenită interesului public, să nu fie vătămate nejustificat şi disproporţionat drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale destinatarului, prin acordarea unei ponderi excesive aspectelor de ordin formal, cu atât mai mult in situaţia particulară dedusă judecăţii, când condiţiile de depunere a dosarului au fost precizate chiar de către recurenta - pârâtă.

Reţinând instanţa de control judiciar şi împrejurarea că reclamantul a depus în termenul de soluţionare a contestaţiei certificatul de cazier fiscal nr. x/11.10.2017 în care nu are înscrisă nicio infracţiune, se constată că soluţia administrativă contestată este dată cu exces de putere, instanţa de fond dispunând judicios, în condiţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, obligarea autorităţii la soluţionarea cererii.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei civile nr. 4202 din 19 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2021.