Legality of tax security measures: insufficient generic motivation fails to prove danger of asset dissipation under Article 213 Fiscal Procedure Code

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal sub număr de dosar x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice - Agentia Naţionala de Administrare Fiscala, Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Galaţi, Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii, contestaţie împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/15.05.2018 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea, Procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. x/24.05.2018 şi Procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr. x/24.05.2018.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din data de 27 septembrie 2018, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Galaţi cu privire la capătul 2 şi 3 din cerere, a disjuns capătul 2 şi 3 din cerere referitoare la contestaţia formulată împotriva proceselor-verbale de sechestru pentru bunurile mobile şi pentru bunurile imobile şi a declină competenţa soluţionării contestaţiei cu privire la aceste capete de cerere în favoarea Judecătoriei Adjud jud. Vrancea, instanţa de executare de la sediul reclamantei debitoare.

Prin sentinţa civilă nr. 184 din 14 decembrie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis contestaţia formulate de S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea.

S-a anulat decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/15.05.2018 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

A susţinut recurenta că este nefondată dispoziţia instanţei de fond de anulare a Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. x/15.05.2018, considerând instanţa ca nerelevant pericolul la care s-au raportat organele fiscale, pericol care rezultă din chiar fapta de înregistrare eronata în contabilitate a unor operaţiuni.

S-a apreciat că pericolul la care face referire art. 213 din Codul de procedură fiscală poate fi circumscris si de însuşi modul în care contribuabilul a tratat din punct de vedere fiscal si contabil acele operaţiuni care au făcut obiectul controlului, si nu doar din modul în care aceştia se poziţionează faţă de existenta obligaţiilor fiscale imputate de către organele fiscale.

A arătat recurenta că în cuprinsul ambelor procese-verbale de sechestru asigurător, atât pentru bunuri imobile cat si pentru bunuri mobile, încheiate de fosta Administraţie pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Galaţi - Serviciul Executare Silita, în dosarul de executare nr. x/2018, se arată că parte din bunurile identificate în patrimoniul contribuabilului cu ocazia desfăşurării inspecţiei fiscale erau de fapt parţial ipotecate, vândute, înstrăinate.

Or, în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii se precizează în mod concret si detaliat motivele care au determinat organul fiscal la dispunerea masurilor asigurătorii, în urma acţiunilor de inspecţie fiscala efectuate la contribuabilul în cauza.

S-a apreciat că masurile asigurătorii dispuse în cauza sunt legale, având în vedere existenta unor suficiente informaţii, respectiv că debitorul nu si-a declarat materia impozabila; că există un pericol iminent ca debitorul sa se sustragă, sa isi ascundă ori sa isi risipească patrimoniul, justificat prin faptul ca o parte din averea debitoarei este deja ipotecata/gajata, vânduta/înstrăinata; iar conduita debitorului este de natura sa îngreuneze în mod considerabil/deosebit colectarea creanţelor fiscale.

În concluzie, având în vedere argumentele invocate în recurs, precum si în lumina prevederilor legale de drept procesual, incidente în cauză, s-a solicitat admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, modificarea în tot a sentinţei şi respingerea ca neîntemeiata a cererii de chemare în judecata având ca obiect anularea Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. 313/15-05.2018 emisa de AJFP Vrancea - Inspecţie Fiscala Persoane Juridice.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

Corect prima instanţă a reţinut neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 213 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nefiind motivată. Recurenta - pârâtă nu a indicat motivele care au condus la concluzia organelor de inspecţie privind sustragerea sau risipirea patrimoniului.

Comportamentul fiscal al societăţii este unul corect, obligaţiile de plată la bugetul de stat fiind îndeplinite în termenele procedurale, iar reclamanta a înregistrat în anul 2016 un profit net de 969.395 RON, realizând o cifră de afaceri de17.942.963 RON.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 313 din data de 15.05.2018, în temeiul art. 213 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea a dispus măsuri asigurătorii întrucât s-a constatat existenţa pericolului sustragerii de la urmărire sau ascunderii ori risipirii patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, având la bază sumele stabilite prin Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. x/15.05.2018, constând în impozit pe profit de 1.346.780 RON şi taxa pe valoarea adăugată de 2.137.222 RON.

În motivarea dispunerii măsurilor asigurătorii s-a reţinut că, urmare a inspecţiei fiscale efectuată în perioada 18.09.2017-16.11.2017, în perioada 04-26.04.2018 şi în ziua de 10.05.2018, s-au constatat încălcări ale legislaţiei contabile şi fiscale ce au avut drept consecinţă stabilirea unei creanţe fiscale suplimentare în valoare totală de 3.484.002 RON, prin diminuarea bazei impozabile privind impozitul pe profit cu suma totală de 8.380.946 RON, şi diminuarea taxei pe valoarea adăugată cuvenită bugetului general consolidat, cu suma de 2.137.222 RON.

In drept, potrivit art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, "Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, în cazuri excepţionale, respectiv în situaţia în care există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea."

Cu titlu preliminar, în raport de obligaţia instanţei de a da calificarea corectă a recursului formulat, se constată că, deşi prin motivele de recurs s-a invocat cazul de casare prevăzut de punctul 5 al art. 488 din C. proc. civ., din dezvoltarea acestora rezultă că recursul se întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv greşita aplicare de către prima instanţă a prevederilor legale de drept procesual, cu referire la art. 213 din Codul de procedură fiscală.

Înalta Curte reţine că, potrivit prevederilor art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, măsurile asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, se pot dispune în cazuri excepţionale, legiuitorul explicitând această sintagmă, prin redarea unor situaţii precum existenţa pericolului ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

Legalitatea actului administrativ se analizează prin raportare la condiţiile de formă şi de fond existente la momentul emiterii actului, iar motivele avute în vedere de autoritatea emitentă trebuie să se regăsească chiar în conţinutul actului administrativ, lipsa unei motivări corespunzătoare neputând fi suplinită prin conţinutul altor acte emise de autoritatea publică.

In aceste condiţii, aspectele evidenţiate în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii contestate nu reprezintă decât o motivare generică, o reluare a constatărilor organului fiscal din decizia de impunere, fără a fi detaliate în concret argumentele pe care autoritatea fiscală le-a avut în vedere pentru a concluziona că reclamanta prezintă risc cu privire la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, respectiv existenţa pericolului ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, în condiţiile în care, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, la dosar s-a depus Certificatul de atestare fiscală nr. x/23.05.2018 emis de DGFP Galaţi din care rezultă că reclamanta nu are de achitat obligaţii fiscale şi bugetare.

Prin notele de şedinţă depuse recurenta - pârâtă invocă înstrăinarea unor utilaje, respectiv, buldoexcavator şi o draglină, operaţiuni care au avut loc insă în anul 2013. Or aceste împrejurări stau la baza verificărilor privind corectitudinea deducerii cheltuielilor cu amortizarea utilajelor şi nu probează îndeplinirea condiţiilor cerute de lege.

Aşa fiind, rezultă că pericolul la care face referire art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală trebuie să fie unul concret şi obiectiv, în sensul existenţei unor indicii că respectivul contribuabil urmează să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale care îi vor incumba, precum golirea conturilor bancare, antecedentele fiscale, rezultând din acţiuni/inacţiuni ale contribuabilului distincte de operaţiunile care au făcut obiectul controlului fiscal, aşadar din împrejurări exterioare operaţiunilor controlate.

O interpretare contrară ar avea semnificaţia faptului că, ori de câte ori organele fiscale ar constata că anumite obligaţii fiscale în sarcina unui contribuabil, acestea ar fi îndreptăţite să ia măsuri asigurătorii, ceea ce ar transforma aceste măsuri în regulă, iar nu în excepţie, astfel cum au fost reglementate.

Prin urmare, decizia contestată nu apare ca fiind suficient argumentată, în condiţiile în care nu sunt indicate în mod expres criteriile în baza cărora s-a formulat concluzia potrivit căreia ar fi aplicabile dispoziţiile cu caracter de excepţie ale art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, pentru a oferi instanţei posibilitatea sa verifice sub aspectul legalităţii actul administrativ contestat.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea împotriva sentinţei nr. 184 din 14 decembrie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2021.