Tax authority's dismissal of late-filed administrative complaint upheld, validating tax assessment after 45-day deadline expired
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower court's rejection of the taxpayer's challenge and thereby validating the tax authority's decision to dismiss the administrative complaint for late filing. The dispute concerned a fiscal inspection that resulted in additional tax liabilities (profit tax, VAT, and dividend tax) imposed on a limited liability company, which subsequently challenged the assessment; the core issue was whether the statutory 45-day deadline for filing an administrative complaint had expired before the taxpayer submitted its objection. Relying on Article 270(1) of Law No. 207/2015 regarding the decadence sanction for late complaints and Articles 163(5) and 291 of the Code of Civil Procedure concerning evidentiary value and the exclusion of uncertified alterations, the court held that the postal receipt bearing the taxpayer's stamp and the date of December 11, 2017, constituted valid proof of communication, rebutting the claim that the date was December 13, 2017; consequently, since the complaint was filed on January 29, 2018, after the January 26, 2018 deadline, the tax authority correctly applied the decadence sanction, and the final judgment confirms the enforceability of the original tax assessment.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 270 alin. (1) din Legea nr. 207/2015, art. 47 alin. (3) din Legea nr. 207/2015, art. 268 alin. (1) din Legea nr. 207/2015, art. 163 alin. (5) din C. proc. civ, art. 291 din C. proc. civ; Tax authority's dismissal of late-filed administrative complaint upheld, validating tax assessment after 45-day deadline expired: The dispute concerned a fiscal inspection that resulted in additional tax liabilities (profit tax, VAT, and dividend tax) imposed on a limited liability company, which subsequently challenged the assessment; the core issue was whether the statutory 45-day deadline for filing an administrative complaint had expired before the taxpayer submitted its objection. Relying on Article 270(1) of Law No. 207/2015 regarding the decadence sanction for late complaints and Articles 163(5) and 291 of the Code of Civil Procedure concerning evidentiary value and the exclusion of uncertified alterations, the court held that the postal receipt bearing the taxpayer's stamp and the date of December 11, 2017, constituted valid proof of communication, rebutting the claim that the date was December 13, 2017; consequently, since the complaint was filed on January 29, 2018, after the January 26, 2018 deadline, the tax authority correctly applied the decadence sanction, and the final judgment confirms the enforceability of the original tax assessment.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited for the dismissal of the appeal as unfounded.
Procedural provision applied to dismiss the appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. x/2018 reclamanta societatea A. S.R.L. prin administrator judiciar B. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 288/16.03.2018 privind soluţionarea contestaţiei pe care a formulat-o împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. x/28.11.2017 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi implicit împotriva Raportului de inspecţie fiscală nr. x/28.11.2017 solicitând admiterea contestaţiei, anularea actelor administrativ - fiscale contestate, cu consecinţa exonerării societăţii reclamante de plata obligaţiilor fiscale stipulate în cuprinsul său.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1/CA din 9 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta societatea A. S.R.L., prin administrator judiciar B. şi prin administrator special C., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs recurenta recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar B. întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
A arătat recurenta că, interpretând si aplicând eronat dispoziţiile legale incidente, în raport de probatoriul administrat în cauza, instanţa de fond a reţinut că în mod legal, parata a emis decizia nr. 288/16.03.2018, prin care a respins contestaţia ca nefiind depusa în termen, aplicând astfel, sancţiunea decăderii prevăzuta expres de dispoziţiile art. 270 alin. (1) din Legea nr. 207/2015.
Raportat la dispoziţiile art. 270 alin. (1) din Legea nr. 207/2015, şi art. 47 alin. (3) din Legea nr. 207/2015, termenul stabilit de lege pentru formularea contestaţiei fiscale prevăzute de art. 268 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 începe să curgă de la data comunicării actului administrativ - fiscal (respectiv, de la data comunicării deciziei de impunere), la sediul persoanei juridice.
Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferentelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale pentru persoane juridice nr. x/28.11.2017 a fost comunicata la data de 13.12.2017, astfel cum rezulta din menţiunile de pe plicul transmis societăţii de către AJFP Constanta, iar nu la data de 11.12.2017, astfel cum eronat s-a reţinut de către organul de soluţionare a contestaţiei.
În plus, s-a arătat că înscrisurile depuse de intimata la dosarul cauzei nu atesta faptul ca decizia de impunere ar fi fost comunicata societăţii la data de 11.12.2017, aceasta cu atât mai mult cu cat, în borderoul de transmitere, nu a fost menţionata denumirea societăţii A. S.R.L..
Raportat la aceste aspecte, s-a considerat că, în mod eronat, prin hotărârea atacata, s-a reţinut ca, intimata ar fi făcut suficiente dovezi ca a decizia de impunere ar fi fost primita de societate la data de 11.12.2017, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata - pârâtă nu a formulat întâmpinare la recursul declarat.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Argumente de fapt şi de drept relevante
În urma unei inspecţii fiscale desfăşurate la societatea reclamantă a fost întocmit Raportul de inspecţie fiscală nr. x/28.11.2017, în baza căruia a fost emisă Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale pentru persoane juridice nr. x/28.11.2017 care a stabilit în sarcina societăţii reclamante obligaţii fiscale suplimentare, respectiv 2.242.070 RON - impozit pe profit, ca urmare stabilirii unei baze impozabile suplimentare în cuantum de 14.352.109 RON, 2.479.306 RON - taxa pe valoare adăugată ca urmare stabilirii unei baze impozabile suplimentare în cuantum de 10.337.084 RON, 3.138.850 RON - impozit pe veniturile dividende persoane fizice, ca urmare stabilirii unei baze impozabile suplimentare în cuantum de 19.399.065 RON.
Contestaţia formulată de reclamantă a fost respinsă prin decizia nr. 288/16.03.2018, ca nefiind depusă în termen.
Prima instanţă a validat soluţia dată în contestaţia administrativă, reţinând că reclamanta a primit actul administrativ fiscal la data de 11.12.2017, iar ultima zi în care mai putea introduce contestaţie era, conform termenului de 45 zile prevăzut de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 207/2015, data de 26.01.2018, ce a căzut într-o zi lucrătoare. Cum reclamanta a introdus contestaţia la data de 29.01.2018, pârâta a emis decizia nr. 288/16.03.2018 prin care a respins contestaţia ca nefiind depusă în termen, aplicând astfel sancţiunea decăderii prevăzută chiar expres de dispoziţiile art. 270 alin. (1) din Legea nr. 207/2015.
În ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. constată Înalta Curte că acestea este nefondat.
Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
În motivare, se susţine de către recurentă împrejurarea că instanţa de judecată a făcut o aplicare eronată a dispoziţiilor art. 270 alin. (1) şi art. 47 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, întrucât nu a luat în considerare la calculul termenului de 45 de zile data de 13.12.2017 menţionată pe plicul de expediţie, aspecte care nu se încadrează în cazul de casare invocat.
Cu toate acestea, analizând actele dosarului Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 270 - Termenul de depunere a contestaţiei- din Legea nr. 207/2015
(1) Contestaţia se depune în termen de 45 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii."
Înalta Curte urmează să respingă criticile formulate prin cererea de recurs având în vedere că înscrisul aflat la fila x de la dosarul de fond, reprezentând confirmarea de primire prin poştă, poartă ştampila societăţii reclamante şi menţiunea datei de 11.12.2017 care face dovada până la înscrierea în fals în condiţiile art. 163 alin. (5) din C. proc. civ.
Respectivul înscris se coroborează şi cu borderoul de expediţie depus la paginile 121-122, instanţa urmând să înlăture modificările/ştersăturile de pe acest înscris, potrivit art. 291 din C. proc. civ., respectiv cea de la poziţia 65, ca nefiind certificată de emitentul actului. În mod corect prima instanţa a corelat indicativul special S9615 înscris pe borderou care se regăseşte atât pe decizia de impunere cât şi pe raportul de inspecţie .
Se constată că pârâta a făcut suficiente dovezi că a depus la oficiul poştal la 05.12.2017 şi a comunicat, conform avizului de confirmare a primirii, la data de 11.12.2017 decizia de impunere şi raportul de inspecţie fiscală reclamantei.
Susţinerea recurentei - reclamante în sensul că data comunicării este 13.12.2017 nu are niciun suport probator şi nu este în măsură să înlăture menţiunea agentului poştal de pe confirmarea de primire.
6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar B. împotriva sentinţei civile nr. 1/CA din 9 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2021.