Access to public information: irrelevance of unconstitutionality exception regarding national research institute definitions under Law No. 544/2001

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin sentinţa civilă nr. 886 din 23.03.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Cluj, s-a respins acţiunea formulată de către de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Utilaj Petrolifer IPCUP Ploieşti.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., prin care a solicitat casarea cu reţinere şi admiterea recursului.

Reclamantul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 57/2001.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin decizia civilă nr. 3694/2018 din 7 septembrie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 886 din 23.03.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Cluj pe care a casat-o, în tot, în sensul că, rejudecând cauza, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată.

A fost obligat pârâtul la comunicarea către reclamant a informaţiei solicitate la pct. 2-4 din cererea formulată la data de 30.12.2017. S-au respins restul solicitărilor formulate. A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 0,52 RON cheltuieli la fond.

Prin aceeaşi hotărâre, instanţa a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele art. 29 alin. (1) din Legea de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, întrucât textul de lege cu privire la care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cererii de recurs.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei civile nr. 3694/2018 din 7 septembrie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În opinia recurentului, art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 57/2001 încalcă principiul securităţii juridice dedus din art. 1 alin. (5) al Constituţiei României. Articolul de lege criticat nu satisface exigenţele clarităţii şi predictibilităţii normei juridice, ba chiar a unei norme-definiţii. Astfel, definitorul (definiens) termenului definit (defîniendum) e extrem de vag şi cu caracter general, motiv pentru care definiţia e prea largă. Elementele definitorului precum "domeniile de interes naţional" şi "strategia de dezvoltare a României" sunt lipsite de conţinut, acestea nefiind precizate în ordonanţa guvernului din care face parte articolul criticat şi nici într-un alt act juridic cu forţă obligatorie. Similar e cazul elementului definitorului "consolidarea competenţei ştiinţifice şi tehnologice" care e prea vagă pentru a se referi la ceva concret.

În plus, precizează recurentul, articolul de lege criticat creează incertitudine în aplicarea legii. Simplul fapt că un institut naţional de cercetare-dezvoltare se înfiinţează prin hotărâre a guvernului nu asigură securitate juridică, executivul neavând suficientă informaţie pentru a evalua oportunitatea înfiinţării unui institut naţional de cercetare-dezvoltare, nefiind clar ce anume este un asemenea institut, dincolo de faptul că e o persoană juridică şi că se ocupă cu cercetarea şi dezvoltarea.

În concluzie, recurentul solicită instanţei de recurs să constate că elementele de adminibilitate prevăzute expres şi limitativ la art. 29 al Legii 47/1992 sunt întrunite în speţă.

În continuare recurentul invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 2 - dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii şi pct. 7 - când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat şi pct. 8 - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Susţine recurentul că instanţa de fond a respins cererea pe fond după ce respinsese la şedinţa din 23.03.2018 aceleaşi argumente la soiuţionarea excepţiei calităţii procesuale pasive, încălcând, astfel, autoritatea de lucru judecat, căci instanţa de fond era ţinută de modul în care a soluţionat excepţia procesuală. Se arată că instanţa de fond a aplicat eronat art. 2 lit. a) al Legii nr. 544/2001.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat doar în limitele şi pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce priveşte soluţia pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamantul A., instanţa de control judiciar apreciază că în mod corect s-a reţinut că nu sunt întrunite cerinţele art. 29 alin. (1) din Legea de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, întrucât textul de lege cu privire la care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cererii de recurs.

În cererea de recurs problema juridică care se ridică în speţă este dacă pârâta este sau nu autoritate sau instituţie publică prin raportare la dispoziţiile Legii 544/2001. Ca atare indiferent dacă s-ar constata constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale indicate, respectiv art. 17 alin. (1) O.G. nr. 57/2001 analiza instanţei trebuie să vizeze îndeplinirea exigenţelor art. 2 din Legea nr. 544/2001.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată:

"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că, pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele cerinţe:

- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- prevederile care fac obiectul excepţiei să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale,

- dispoziţiile criticate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie dedusă din aptitudinea prevederilor legale ce fac obiectul excepţiei de a influenţa litigiul aflat pe rolul instanţei, impunându-se o analiză în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului litigios şi a stadiului concret în care se află disputa contencioasă.

Totodată, din cuprinsul normativ al prevederilor art. 29 alin. (5) prima teză din Legea nr. 47/1992, rezultă că incumbă instanţei în faţa căreia a fost invocată excepţia competenţa de a verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile aferente sesizării Curţii Constituţionale, în acest sens fiind, de altfel şi jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional (Decizia Curţii Constituţionale nr. 1571/2011, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 60 din 25 ianuarie 2012, par. 5).

Înalta Curte reţine că legătura la care face trimitere art. 29 din Legea nr. 47/1992, ce trebuie să existe pentru însăşi sesizarea Curţii Constituţionale, nu trebuie să fie generată de simpla tangenţă a normelor cu soluţionarea cererii, ci este necesar ca aspectele de neconstituţionalitate, o dată dezlegate de Curtea Constituţională, să aibă aptitudinea de a influenţa soluţia ce se va pronunţa în cauză. Cu alte cuvinte, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să producă un efect direct şi concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune existenţa unei legături efective între normele contestate şi soluţia ce urmează a se pronunţa în cauză, apte a permite ca aspectele statuate prin decizia Curţii să genereze concret astfel de efecte în cauză.

Or, în raport de reperele cadrului procesual aferent dosarului în discuţie, nu se poate decela existenţa unei relevanţe a normelor legale a căror neconstituţionalitate este invocată asupra soluţionării recursului, motiv pentru care Înalta Curte constată că nu este îndeplinită cerinţa referitoare la existenţa unei legături între obiectul excepţiei invocate prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale supusă analizei şi soluţionarea cauzei.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1), va respinge recursul declarat de reclamantul A. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 3694/2018 din 7 septembrie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2021.