Wild boar harvesting permits: scope of authorization order versus harvest quota approval order

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, data de 4.12.2017, reclamantele A., B. C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, anularea parţială a măsurilor dispuse prin adresa nr. x/12.05.2017 a Ministerului Mediului, pentru activitatea de vânătoare, în sensul incidenţei Ordinului 410/2008 asupra activităţii de vânătoare, respectiv obligativitatea obţinerii autorizaţiei de recoltare şi de la Agenţiile pentru Protecţia Mediului Judeţene.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 2539 din 31 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A., B. C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, ca fiind neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamantele A. şi B. C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. au formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Apreciază recurentele că instanţa de fond nu a reţinut pe de o parte normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, respectiv a prevederilor care învederează faptul că, "actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă", aspecte care nu au fost reţinute şi aplicate de către instanţa de judecată.

Pe de alta parte, instanţa de fond nu a dat aplicabilitate principiului de drept care reglementează interpretarea sistematică, respectiv clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăruia înţelesul ce rezultă din ansamblul contractului", aspecte care ar fi trebuit să îşi găsească aplicabilitatea în interpretarea aspectelor care vizează recoltarea cotei de vânat sub condiţia obţinerii autorizaţiilor incidente în coroborare cu prevederile aceluiaşi act de reglementare care exceptează aplicabilitatea în aspectele care vizează realizarea cotelor de recoltă pentru consum propriu şi pentru care nu sunt necesare autorizaţii de recoltare.

Un alt aspect în aprecierea netemeiniciei sentinţei pronunţate pe fond, este reprezentat de prevederile art. 31 din Ordinul nr. 219/2008 pentru aprobarea modelului cadru al contractului de gestionare a faunei cinegetice de pe suprafaţa fondurilor de vânătoare, articol prin care se aprobă nu doar contractul cadru în accepţiunea restrânsă a termenilor cât şi conţinutul constând în drepturile, dar mai ales obligaţiile părtilor contractante. Astfel, învederează recurentele faptul că, în sarcina gestionarului nu există stabilite obligaţii care să constea în parcurgerea procedurii de autorizare, dar sunt specificate cu titlu de obligativitate - conform art. 7 alin. (3) - respectarea tuturor reglementarilor legale cu privire la (...) cotele anuale de recoltă.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

2.1. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile este nefondate doar în limitele şi pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În cauza de faţă. prin adresa nr. x/12.05.2017 emisă de Ministerul Mediului către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, s-a comunicat recurentelor că, în procedura de emitere de către agenţiile pentru protecţia mediului judeţene a autorizaţiilor de recoltare/capturare pentru specia căprior, vor fi aplicate prevederile Ordinului nr. 410/2008.

Instanţa de control judiciar apreciază ca fiind neîntemeiate aprecierile recurentelor care au susţinut că Ordinul nr. 210/2008 îşi găseşte aplicare doar în cazul în care recoltarea este făcută în scopul comercializării. Instanţa observă că această procedură nu este instituită doar în caz de comerţ, ci şi în cazul în care se doreşte doar recoltarea animalelor din fauna sălbatică.

Astfel, Ordinul nr. 410/2008, emis în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, reglementează procedura de autorizare a activităţilor, în timp ce Ordinul nr. 428/2017, emis în temeiul prevederilor Legii nr. 407/2006, reglementează doar modalitatea de aprobare a cotelor de recoltă, cu menţiunea expresă că nu sunt necesare alte avize, acorduri sau autorizări suplimentare, fără să instituie excepţii de la aplicabilitatea normelor generale care reglementează procedura de autorizare.

Instanţa de fond corect a considerat că interpretarea Ordinului nr. 210/2008 efectuată prin adresa contestată este identică cu cea comunicată prin adresa nr. x/7.06.2017, emisă de Ministerul Mediului - Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului Bacău şi prin adresa nr. x/18.05.2015, emisă de Ministerul Mediului - Comisariatul de Regim Silvic şi Cinegetic Timişoara, recurentele nefăcând dovada emiterii unui act cu un conţinut contrar celui contestat. Nici conţinutul adresei nr. x/24.08.2016, nu este cel prezentat de către recurente, această adresă privind necesitatea autorizaţiei de mediu pentru realizarea cotelor de recoltă, şi nu în vederea recoltării.

Prin urmare, nu se poate considera că Ordinul nr. 410/2008 nu îşi mai găseşte aplicarea în temeiul art. 67 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, de vreme ce acest text de lege presupune identificarea a două reglementări contrare care au un domeniu de aplicare identic, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Nici argumentul referitor la faptul că activitatea de vânătoare nu este prevăzută în Ordinul nr. 1798/2007 nu poate fi avut în vedere, deoarece acest act face vorbire despre autorizaţia de mediu, în timp ce Ordinul nr. 201/2008 priveşte autorizaţia pentru recoltare/capturare şi/sau achiziţie şi/sau comercializare, domeniul de aplicare nefiind identic.

În concluzie, instanta de recurs va considera că aceste acte reglementează autorizaţii diferite, care se emit în ipoteze diferite, acesta fiind argumentul pentru care activitatea de vânătoare nu este menţionată în cadrul activităţilor pentru care este necesară autorizaţia de mediu.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă analizarea, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanţii A. şi B. C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. împotriva sentinţei civile nr. 2539 din 31 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2021.