Probation officer salary claims mooted by post-filing ministerial salary orders rectifying reference values and allowances

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., in contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune solicitând, ca prin sentinţa ce se av pronunţa, să se dispună:

- obligarea pârâtului Ministrul Justiţie la rectificarea OMJ nr. 542/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta DNP, în calitate de angajator şi ordonator terţiar de credite, să calculeze salariul pentru luna decembrie anul 2017 prin rectificarea sumei de 347,109 RON, reprezentând valoarea de referinţă sectorială (denumită în continuare VRS) pentru personalul de probaţiune în intervalul de referinţă menţionat, şi stabilirea VRS de 445 RON - nivelul maxim existent în plată pentru familia de funcţii bugetare Justiţie, aşa cum indică însăşi Curtea Constituţională a României (denumită în continuare CCR) prin Decizia nr. 794/2016 invocată în preambulul acestui OMJ;

- obligarea pârâţilor să reconsidere perioada de acordare a despăgubirilor prevăzute de OMJ nr. 542/2018, aşa cum au fost recunoscute acestea prin Hotărârea civilă nr. 4850/2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul cu nr. x/2017, după cum urmează:

- începând cu data de 09.04.2015 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de referinţă sectorială de 405 RON;

- începând cu data de 01.12.2015 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de 445 RON (VRS 405 RON, majorată cu un procent de 10%) până la 31 decembrie 2017.

- obligarea pârâţilor la stabilirea unui calendar pentru plata sumelor restante cu titlul de despăgubiri astfel rezultate, inclusiv a dobânzilor aferente acestora, actualizate la rata inflaţiei;

- obligarea pârâtului MJ să rectifice OMJ nr. 603/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta DNP să aplice majorarea salarială de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017 începând cu luna ianuarie 2018 faţă de salariul calculat pentru luna decembrie 2017, respectiv cu luarea în considerare a VRS de 445 RON şi în acord cu indicaţiile emise în recomandarea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale (denumit în continuare MMJS), ca urmare a dialogului purtat cu categorii profesionale din familia ocupaţională de funcţii bugetare Justiţie;

- aplicarea sporurilor stabilite pentru categoria profesională a personalului de probaţiune pentru luna decembrie 2017, în procentul şi în condiţiile indicate în cadrul aceleiaşi recomandări, după cum urmează:

- cuantumul brut al sporurilor raportate la salariul stabilit pentru luna decembrie 2017 se majorează cu 25% rezultând cuantumul sporurilor pentru luna ianuarie 2018;

- sporurile de 15% din salariul de bază - spor pentru condiţii de muncă grele, prevăzut în art. 4 alin 1 din Legea nr. 153/2017; 25% din salariul de bază - spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 5 a aceleiaşi legi; 5% din salariul de bază pentru păstrarea confidenţialităţii, prevăzut de art. 5 din lege, chiar dacă vor fi plafonate la maximul de 30% în acord cu dispoziţiile normative, să fie calculate si aplicate în mod individual şl progresiv, în raport cu clasele de salarizare;

- obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor rezultate de sumele cumulate ca urmare a calculării necorespunzătoare a VRS stabilite în cuprinsul OMJ nr. 542/2018, cât şi ca urmare a aplicării eronate a sporurilor şi creşterii salariate de 25% acordate prin OMJ nr. 603/2018, în baza Legii nr. 153/2017, începând cu 09.04.2015 până la data plăţii efective.

- obligarea pârâtului MJ ca, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce DNP sumele necesare despăgubirilor aferente, atât cele rezultate din rectificarea OMJ nr. 542/C/2018 cât şi cele rezultate din rectificarea OMJ nr. 603/2018.

Reclamanta a precizat faptul că a parcurs procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 153/2017 prin transmiterea către pârâţi, în data de 20.02.2018, a contestaţiei pentru OMJ nr. 542/C/2018 şi OMJ nr. 603/C/2018, înregistrată de DNP cu nr. x/26.02.2018 şi de către MJ cu nr. x/26.02.2018.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3613 din 14 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune, ca prematur formulată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei nr. 3613 din14 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., în condiţiile art. 483 C. proc. civ.

Fără a invoca vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 din C. proc. civ., a solicitat, admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinţei atacate şi, rejudecând cauza, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, în contextul reiterării succinte a situaţiei de fapt generatoare a prezentului litigiu, în susţinerea motivelor de nelegalitate, recurenta a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 6 pct. VII subpunctul 3 din Cuprinsul H.G. nr. 652/2009 potrivit cărora Ministerul Justiţiei asigură fondurile necesare şi repartizează creditele bugetare ordonatorilor secundari de credite.

În acest sens, a susţinut obligaţia Ministerul Justiţiei la plata depturilor salariale sub forma obligaţiei de a sigura fondurile necesare şi repartizarea acestor sume către Direcţia Naţională de Probaţiune.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune au formulat întâmpinare, în termen de 30 de zile de la data comunicării cererii de recurs, prin care au solicitat, pe cale de excepţie, constatarea nulităţii recursului.

În subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei atacate.

După prezentarea detaliată a contextului raportului juridic litigios, intimatele au punctat îndeosebi aspectele care vizează achitarea drepturilor salariale achitate până în prezent, în temeiul O.U.G. nr. 3/2019.

Recurenta-reclamanta a depus răspuns la întâmpinare

1.5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 18 ianuarie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 27 ianuarie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Referitor la excepţia nulităţii recursului, aşa cum reiese din practicaua acestei decizii, instanţa a apreciat că, prin cererea de recurs, au fost dezvoltate critici ce se subsumează cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sens în care a fost respinsă excepţia invocată de intimati.

Referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanţa de control judiciar, au un caracter nefondat, nefiind relevată nicio încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material în chestiunea invocată de titulara căii de atac.

Reclamanta, în calitate de consilier de probaţiune la Serviciului de Probaţiune Bucureşti din cadrul Direcţiei Naţionale de Probaţiune, a contestat în prealabil actele în litigiu şi a dedus judecăţii ordinele de încadrare salarială.

Înalta Curte constată că, principalul capăt al cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea dispoziţiilor din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 542/C/2018 şi nr. 603/C/08.02.2018 în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor salariale ale reclamantului şi obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin.

Cu privire la acest capăt de cerere pârâtul a recunoscut caracterul nelegal al actelor administrative de salarizare şi a emis Ordinul nr. 2883/C/19.07.2018, prin care a fost modificat OMJ nr. 542/C/2018 în ceea ce priveşte valoarea de referinţă sectorială (denumită în continuare VRS) pentru personalul de probaţiune în intervalul de referinţă menţionat, fiind stabilită o VRS de 421,36 RON pentru perioada 9.04.2015-30.11.2015 şi o valoare de 463,5 RON pentru perioada 1.12.2015-31.12.2017, apoi a emis Ordinul nr. 3396/C/30.08.2018 prin care a fost modificat OMJ nr. 2883/C/2018, şi s-au stabilit noile drepturi salariale (inclusiv sporurile) pentru personalul de probaţiune, începând cu data de 01 ianuarie 2018.

La art. 3 al acestui ordin s-a specificat că sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care poate beneficia personalul de probaţiune menţionat în Anexele la ordin, căruia i s-au stabilit drepturile salariale potrivit Anexei V din Legea cadrul nr. 153/2017, se va acorda ulterior parcurgerii prevederilor legale, cu respectarea imperativului încadrării în limita de 30% stabilită prin art. 25 din Legea nr. 153/2017, mărimea procentuală a celorlalte sporuri urmând a fi modificată corespunzător, cu încadrarea în limita maximă prevăzută de lege pentru fiecare dintre acestea.

Instanţa de control judiciar constată că, prima instanţă a reţinut faptul că actele contestate OMJ nr. 542/C/2018 şi nr. 603/C/2018 nu îşi mai produc efectele deoarece au fost înlocuite de OMJ nr. 2883/C/2018 şi Ordinul nr. 3396/C/30.08.2018, iar pretenţia reclamantei de a-i fi recunoscute drepturile salariale potrivit prevederilor Legii - cadru nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, a fost satisfăcută.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că deşi condiţia existenţei obiectului acţiunii a fost îndeplinită la data promovării acţiunii, ulterior, ca urmare a emiterii de către pârâtul Ministerul Justiţiei a Ordinului nr. 2883/C/2018 şi nr. 3396/C/30.08.2018, prin care dispoziţiile Ordinelor ministrului justiţiei nr. 603/C/2018, 746/C/2018, 605/C/2018 etc. au fost modificate în mod corespunzător sub aspectul recunoaşterii dreptului de acordare a sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care poate beneficia personalul de probaţiune, cu respectarea imperativului încadrării în limita de 30% stabilită prin art. 25 din Legea - cadru nr. 153/2017, mărimea procentuală a celorlalte sporuri urmând a fi modificată în mod corespunzător, cu încadrarea în limita maximă prevăzută de lege pentru fiecare dintre acestea, obiectul cererii sub acest aspect nu mai subzistă.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că prin Ordinul 2883/C/2018 şi nr. 3396/C/30.08.2018, au fost recunoscute drepturile salariale pretinse de reclamantă, fiind realizată pretenţia concretă dedusă judecăţii, astfel că demersul judiciar privind emiterea de către Ministerul Justiţiei a unui alt ordin de salarizare a fost respinsă, în mod corect de prima instanţă, ca rămasă fără obiect, reţinându-se recunoaşterea de către acest intimat-pârât a caracterul nelegal al actelor administrative de salarizare anterioare, emise începând cu data de 09.04.2015, din perspectiva cuantumului valorii de referinţă sectorială, şi asupra contravalorii sporurilor. De asemenea, prin OMJ nr. 603/C/2018 au fost stabilite drepturile salariale (inclusiv sporurile) pentru personalul de probaţiune, începând cu data de 01 ianuarie 2018.

Prin OMJ nr. 2883/C/19.07.2018 a fost modificat OMJ nr. 542/C/2018 în ceea ce priveşte valoarea de referinţă sectorială (denumită în continuare VRS) pentru personalul de probaţiune în intervalul de referinţă menţionat, fiind stabilită o VRS de 421,36 RON pentru perioada 9.04.2015-30.11.2015 şi o valoare de 463,5 RON pentru perioada 1.12.2015-31.12.2017; prin acelaşi ordin, a fost stabilit şi un calendar pentru plata sumelor restante.

În preambulul ordinului în discuţie au fost făcute trimiteri, printre altele, la dispoziţiile O.U.G. nr. 83/2014, ale Legii nr. 71/2015 şi ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1)1 din O.U.G. nr. 57/2015, în care s-a reţinut că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare care trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive sau irevocabile/definitive urmează să se stabilească prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv ocupaţionale, indiferent de instituţia sau autoritatea publică".

Faţă de prevederile legale în discuţie (art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014), dar şi de Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 şi Decizia nr. 23/26.09.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se reţine că pârâtului Ministerul Justiţiei, îi revenea obligaţia de a proceda din data de 09.04.2015 la o încadrare la nivel maxim a personalului de probaţiune, sub aspectul indemnizaţiei cuvenite.

Recurenta-reclamanta a solicitat şi obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei în calitate de ordonator principal de credite să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune (în calitate de ordonator secundar de credite) sumele necesare plăţii drepturilor salariale în conformitate cu dispoziţiile noului ordin de salarizare.

Este de menţionat că aspectul alocării fondurilor priveşte exclusiv raporturile dintre Direcţia Naţională de Probaţiune în calitate de ordonator secundar de credite şi Ministerul Justiţiei în calitate de ordonator principal de credite.

Cu privire la procesul de asigurare a fondurilor necesare stingerii unor obligaţii pecuniare sustenabile, ab initio de la bugetul general consolidat, procedura reclamă implicarea Ministerului Finanţelor Publice, căruia, în calitate de autoritate cu prerogative în execuţia bugetului general consolidat, îi revine obligaţia de a confirma existenţa resurselor bugetate pentru stingerea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, în limitele cărora aprobă deschideri de credite bugetare.

Prin art. 25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, ordonatorii principali de credite, în cazul de faţă pârâtul Ministerul Justiţiei, au fost abilitaţi să introducă în structura bugetelor proprii şi ale instituţiilor din subordine subdiviziuni bugetare de la care urmează să fie puse în plată sentinţele judecătoreşti, asigurând fondurile necesare prin redistribuire de sume, pe tot parcursul anului.

Astfel, ordonatorii principali de credite au stabilite căile legale pentru obţinerea fondurilor necesare punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în contradictoriu cu aceştia şi totodată să asigure ordonatorilor secundari şi terţiari, respectiv angajatorilor instituţii publice, sumele necesare.

Prin urmare, obligaţia de plată a pârâtului angajator Direcţia Naţională de Probaţiune, în temeiul unui titlu executoriu (cum ar fi şi o hotărâre judecătorească prin care s-ar admite pretenţiile reclamantei) se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestuia conform celor arătate anterior.

De asemenea, prin art. 4 din Ordinul nr. 2883/C/2018 s-a prevăzut modalitatea în care se va realiza plata acestor drepturi in sensul stabilirii unui calendar pentru plata sumelor restante.

Nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte critica referitoare la respingerea capătătului de cerere cu privire aplicarea sporurilor, ca prematură, se constată că, în mod corect, Curtea de Apel a reţinut că în lipsa unei cuantificări legale a sporurilor acestea nu se pot acorda pe cale judecătorească, această atribuţie revenind Guvernului, fiind la acest moment prematur a se stabili în concret cuantumul sporurilor cuvenite recurentei-reclamante.

III. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 3613 din 14 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 ianuarie 2021.